Care a fost ultima discuție dintre Nicu și Nicolae Ceaușescu și ce relație aveau

Pe 9 decembrie a avut loc ultimul dialog dintre Nicu Ceaușescu și tatăl său, Nicolae Ceaușescu. Ulterior, „prințișorul”, cum era poreclit ironic, a plecat la Sibiu, unde a fost arestat pe 22 decembrie.

Nicu Ceaușescu alături de părinții săi în vizită la Chișinău Foto: wikipedia

Nicu Ceaușescu a fost fiul cel mai mic al cuplului dictatorial Elena și Nicolae Ceaușescu. Era considerat succesorul lui Nicolae Ceaușescu la conducerea Partidului Comunist Român și, implicit, a României comuniste. Răsfățat de mamă, după cum arată o serie de documente, Nicu a devenit subiectul mai multor legende urbane. Printre altele, se spunea că ducea o viață de lux, în contrast cu situația economică a oamenilor de rând, ceea ce era în mare parte adevărat. În plus, era cunoscut faptul că avea o relație rece cu tatăl său. La sfârșitul anilor '80, cei doi abia dacă își vorbeau. Într-un interviu rar, acordat jurnaliștilor sibieni după 1990, Nicu Ceaușescu a povestit despre ultima întâlnire cu tatăl său și despre ultimele cuvinte pe care le-au schimbat.

Băiatul mamei, un copil agresiv și un tânăr înclinat spre lux și opulență

Nicu Ceaușescu a fost cel mai mic dintre cei trei copii ai cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu. S-a născut la 1 septembrie 1951, în București, și a fost de la început feblețea mamei sale. Elena Ceaușescu îl proteja și îi acoperea toate năzbâtiile de la școală. Era descris ca un elev agresiv și răzbunător.

„Nicu era cel mai mic dintre copiii cuplului Ceaușescu, neîndoios și cel mai puțin interesat de cultură. A fost răsfățatul mamei sale, cu ea pleca în Elveția pentru a-și rezolva problemele de dantură, ea era la curent cu cine se vede, cu cine este amic.(...) Era un puști agresiv și turbulent, probabil ca expresie a unui complex de inferioritate în relațiile cu Valentin și cu Zoia, complet diferiți ca stil și temperament. În primele clase de școală, la Liceul «Petru Groza» (până în 1958 «Școala Medie Mixtă nr. 28, cu limba de predare rusă») rivaliza cu Vasea, fiul cel mic al lui Petre Borilă, alt membru al Biroului Politic al lui Gheorghiu-Dej, întru înclinație spre violență”, preciza Vladimir Tismăneanu în articolul „Copilăria lui Nicu Ceaușescu”, publicat pe platforma „Contributors”.

Rămas în grațiile mamei, care îi ascundea tatălui atât năzbâtiile, cât și notele proaste de la școală, Nicu Ceaușescu a adoptat un stil de viață luxos și uneori decadent, mai ales după venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere. Au existat însă și multe exagerări legate de stilul său de viață.

„Nicu, care nu împlinise încă 14 ani când tatăl său a devenit liderul PCR, a avut imediat acces la tot ce se putea imagina: gărzi personale, mașini la scară, călătorii în străinătate fără vreo limită valutară, ceasuri Rolex, nimeni nu îndrăznea să i se opună”, adăuga Tismăneanu în același articol.

Interesat de politică, Nicu a fost ulterior propulsat în postura de „moștenitor” al lui Ceaușescu, mai ales pe fondul lipsei de interes a lui Valentin Ceaușescu pentru funcții și partid. A ocupat funcții importante în partid, însă mama sa i-a controlat strict viața personală și relațiile amoroase. În cele din urmă, a fost trimis la Sibiu ca prim-secretar. Într-un interviu acordat jurnaliștilor de la „Tribuna” din Sibiu, pe când se afla închis la Aiud, în 1990, Nicu Ceaușescu a precizat că nu știa de ce fusese trimis la Sibiu și că decizia îi aparținuse tatălui său.

„De ce nu m-ați întrebat dacă am vrut să plec sau nu din București? Adevărul este că, în cazul meu, s-a procedat ca la șah: mi s-a dat «mutarea» în plic… Eu nu cunoșteam, practic, Sibiul. Fusesem prima dată în acest oraș în 1978. A fost o plenară a UTC-ului, când s-a schimbat primul secretar… Apoi, am mai trecut de două ori prin Sibiu, cu mașina, în drum spre Timișoara. Deci, numirea mea la Sibiu a fost urmare a acelei neașteptate «mutări în plic»”, a răspuns Nicu Ceaușescu la întrebarea jurnaliștilor privind mutarea sa la Sibiu.

Nicu și Nicolae, o relație dificilă între tată și fiu

Deși era preferatul Elenei, Nicu nu se bucura de aceeași apreciere din partea tatălui său. Cel puțin așa susțin cei care au observat relația dintre cei doi. Nicu însuși a mărturisit în interviurile acordate după 1990 că nu fusese de acord cu deciziile tatălui său din anii '80 și că între ei ar fi existat tensiuni. „Cu tatăl său raporturile au fost distante”, preciza și Vladimir Tismăneanu în articolul amintit. În plus, Nicolae Ceaușescu ar fi fost extrem de dur cu fiul său atunci când acesta greșea la școală. Nu îi suporta lipsa de disciplină și nu îi tolera comportamentul violent față de colegi sau neascultarea față de profesori.

„Încă de-atunci se știa că Nicu se temea teribil de reacțiile tatălui său la aceste vești despre comportamentul său insolent cu colegii și profesorii. Mi-au spus-o mai mulți colegi ai căror părinți erau membri ai conducerii. Mai târziu, am aflat din surse credibile că Elena îi ascundea de fapt lui Nicolae Ceaușescu aceste detalii, spre a-l feri pe mezin de bătăile administrate de încrâncenatul șef al cadrelor partidului, devenit secretar general în martie 1965(...) Între colegi se știa că, dacă excesele lui Nicu (trăgea fetele de cozi, te puteai ușor trezi cu un picior în spate când mergeai pașnic pe coridor) ajungeau la tatăl său, pedeapsa era dură”, se arată în „Copilăria lui Nicu Ceaușescu”.

În plus, Nicolae Ceaușescu nu vedea cu ochi buni stilul de viață al fiului său.

„M-a frapat faptul că Nicu și tatăl său stăteau acolo alături ca doi străini. Repet, relațiile erau în mare măsură mediate de mama sa.” „Nu cred că Nicolae Ceaușescu a fost fericit în anii următori cu orientarea lui Nicu spre un stil de viață în stil playboy, pe care o considera o formă de decadență burgheză. Militant stalinist din categoria dură, Ceaușescu nu era nici afemeiat, nici mare băutor, nici adeptul ospețelor sardanapalice, nu degusta plăcerile vieții precum predecesorul său. În felul său, era un ascet din categoria lui Lenin și Stalin, drogul său se numea puterea absolută. Era un drog pe care a încercat, nu fără succes, să-l ofere și fiului său mai mic, cel mai disponibil în acest sens dintre cei trei copii”, adăuga Tismăneanu.

Ultimele cuvinte schimbate între tată și fiu

Era cunoscut faptul că Nicu Ceaușescu nu se înțelegea prea bine cu tatăl său. Ruptura s-a adâncit în anii '80, când fiul i-ar fi transmis tatălui că nu era de acord cu unele măsuri și, mai ales, că nu își dorea să devină „moștenitorul” său. Nicu a vorbit despre aceste neînțelegeri în două interviuri: unul acordat jurnalistului Chuck Sudetic de la New York Times, în decembrie 1990, pe când era arestat sub acuzația de genocid, iar celălalt, ulterior, jurnaliștilor de la Tribuna.

„Practic, eu cu ai mei nu prea discutam”, îi spunea Nicu Ceaușescu jurnalistului american.

„Problema se pune în felul următor: discuții particulare poți să tot ai. Eu am avut și i-am tot spus «dom’le, asta nu-i bine, nici asta nu-i bine, nici asta nu-i bine, nici asta nu-i bine, nici asta nu-i bine…» Ai discuții până la un punct. În momentul când îți dai seama că tot vorbești și nu te ascultă, că nu te mai recepționează, ajungi la concluzia că degeaba vorbești cu el… Am ajuns la concluzia: decât să stau să mă enervez eu degeaba, mai bine pun mâna și fac ce pot”, preciza Nicu Ceaușescu în singurul interviu acordat presei românești, explicând parțial ruptura de tatăl său.

Nicu Ceaușescu mai mărturisea că se așteptase ca Nicolae Ceaușescu să renunțe la putere în cadrul Congresului al XIV-lea al PCR, desfășurat între 20 și 24 noiembrie 1989.

„De fapt, și eu personal (nu o spun post-factum), am ajuns la o concluzie sub acest aspect. Faptul că s-a început foarte târziu cu problema realegerii (a lui Nicolae Ceaușescu) a fost pentru mine clar că se merge pe ideea că la Congres: «mă retrag, pot să rămân într-o funcție onorifică, fără nicio putere executivă, de niciun fel» – asta nu era nicio problemă(...) și cu astea lucrurile s-ar fi terminat. După aceea, văzând că problema cu realegerea a apărut prin septembrie, mi-am zis: «Stai un pic, lucrurile nu sunt, pesemne, clare…»”, preciza Nicu Ceaușescu în interviul acordat jurnaliștilor sibieni.

În acest context, ultima întâlnire dintre Nicu Ceaușescu și tatăl său a fost scurtă. Cei doi abia dacă au vorbit.

„După 9 decembrie, n-am mai vorbit cu el. Deci, 9 decembrie, când l-am văzut ultima dată. Pleca la o ședință… Am trecut pe-acasă… «Bună ziua, Bună ziua» și-am plecat”, a precizat Nicu Ceaușescu.

Ulterior, cei doi au participat la o teleconferință oficială privind incidentele de la Timișoara din 17 decembrie 1989. Nicu se afla atunci în stare de ebrietate, după cum a mărturisit și în fața tribunalului.