Video Barajul Gura Apelor din Retezat, atracția iernii. Colosul ridicat din stânci și granit, în inima munților
0Peste 10.000 de oameni au muncit în anii ’70 și ’80 la Amenajarea hidroenergetică Râul Mare – Retezat, care cuprinde una dintre marile hidrocentrale ale României. Lacul de acumulare Gura Apelor a devenit un reper turistic, atractiv în orice anotimp, însă iarna îi dă un farmec aparte.
În ținutul zăpezilor din Retezat, iarna duce la închiderea celor mai multe trasee montane, iar majoritatea lacurilor glaciare, atracțiile cele mai căutate ale masivului, devin inaccesibile turiștilor sau extrem de riscante.
Feerie de iarnă în Retezat
Ninsorile abundente sporesc riscul producerii avalanșelor, îngroapă marcajele turistice și, împreună cu ceața și frigul, fac ca ascensiunile în Retezat să fie dificile chiar și în zonele mai „prietenoase” din punct de vedere al siguranței.
Totuși, câteva locuri din Parcul Național Retezat rămân accesibile chiar și cu mașina. Unul dintre ele este Lacul Gura Apelor, „rezervorul” uriaș din inima munților pentru una dintre marile hidrocentrale din România.
Amenajarea hidroenergetică Râul Mare – Retezat cuprinde lacul de acumulare Gura Apelor, hidrocentralele Retezat și Clopotiva (cu o putere instalată totală de 349 MW), barajul de anrocamente înalt de peste 170 de metri și zeci de kilometri de galerii subterane, realizate în perioada 1975–1999.
Aflate la peste 1.000 de metri altitudine, la capătul șoselei de peste 20 de kilometri (video) care urcă din comuna Râu de Mori, pe valea Râului Mare, lacul Gura Apelor și barajul său, construit din roci, argilă, grohotiș și granit, sunt căutate în zilele de iarnă de amatorii de drumeții și fotografie.
„Am venit din Cluj-Napoca și ne-am cazat la o pensiune de pe valea Râului Mare, pentru câteva zile. Deși ne-a fost teamă că drumul va fi inaccesibil din cauza zăpezii, am reușit să urcăm pe baraj și ne-am bucurat de priveliștea lacului și a munților înzăpeziți din jurul lui”, a relatat un turist.
51 de ani de la începerea lucrărilor din Retezat
Turiștii veniți în ultimele zile au împodobit barajul cu oameni de zăpadă ori s-au mulțumit cu plimbarea revigorantă pe „spinarea” colosului din Retezat. La început de ianuarie, în urmă cu 51 de ani, a fost pusă piatra de temelie a barajului din munți, care avea să schimbe complet înfățișarea unuia dintre cele mai sălbatice ținuturi din România.
Lucrările la Amenajarea Hidroenergetică Râul Mare – Retezat au început în 10 ianuarie 1975.
„Lucrările din această zonă au demarat cu săparea galeriei de deviere a apelor pentru a executa barajul pe uscat, a cărui cotă maximă va atinge 173 de metri, fiind cel mai înalt baraj din țară și care va crea un lac de acumulare cu un volum de circa 200 milioane de metri cubi și întins pe peste 400 de hectare”, informa inginerul Nicolae Florescu în 1975, implicat în proiect.
Barajul Gura Apelor a fost proiectat în apropierea confluenței râurilor Lăpușnicul Mare, Râul Șes și Lăpușnicul Mic, într-o zonă turistică populară care reprezenta poarta de acces spre traseele din Munții Retezat și Godeanu.
„În teorie, totul este foarte simplu: se ia un munte, se fărâmițează și apoi se transportă în altă parte, unde va forma noul baraj”, nota atunci revista Flacăra.
Mii de oameni au lucrat în condiții dificile, din cauza alunecărilor de teren, inundațiilor și climei aspre, iar șantierul a înregistrat peste 30 de victime, cele mai multe în urma viiturii din 1999, care a lovit colonia de la poalele barajului.
La construcția barajului s-au folosit peste nouă milioane de metri cubi de rocă, iar lacul are o suprafață de aproximativ 420 de hectare, o adâncime maximă de peste 160 de metri și o capacitate maximă de 210 milioane de metri cubi de apă.
Condițiile dificile din Retezat
Lucrările au avut loc într-un ținut sălbatic, aflat la peste 1.000 de metri altitudine și înconjurat de munții Țarcu, Godeanu și Retezat, ce se înalță la peste 2.000 de metri, o zonă subalpină cu climă aspră, rece și umedă și cu un relief dominat de versanți prăpăstioși, roci masive de granit și numeroase pâraie repezi și învolburate.
Soluția construcției barajului din materiale locale a fost aleasă pentru a crește eficiența economică a lucrării.
„În alegerea variantei optime de baraj s-a luat în considerare și calculul energetic, mai precis consumul de combustibili primari — motorina, benzina etc. — precum și de energie electrică, încorporată în materialele de construcție, în transportul și punerea lor în operă, cum spun tehnicienii. Tocmai acest calcul a pledat cu putere pentru varianta aleasă în final, fără a mai vorbi de faptul că ea duce la o economie considerabilă de ciment. Nu trebuie să fii specialist pentru a-ți da seama cât ciment ar fi «înghițit» un baraj de beton de dimensiunile celui care urma să zăgăzuiască apele Râului Mare, în inima Retezatului. Amatorilor de cifre le putem însă preciza că acest ciment ar fi trebuit transportat în 49.000 de vagoane, adică în circa 700 de trenuri. Dacă s-ar fi format o singură garnitură uriașă, aceasta s-ar fi întins de la București la Timișoara”, informa la începerea construcției inginerul Nicolae Florescu, de la Institutul de Studii și Proiectări Hidrotehnice.
Zeci de kilometri de galerii au străpuns munții
Eforturi uriașe au fost depuse în anii ’70 și ’80 pentru construcția aducțiunii principale din Retezat, o galerie cu o lungime de peste 18 kilometri și un diametru de 4,9 metri, săpată în munți pentru a colecta apele din Retezat și a le dirija spre Lacul Gura Apelor.
„Ultimul tronson al aducțiunii Râul Mare – Gura Apelor are o lungime de 13.780 de metri și trece pe sub Rezervația Științifică Retezat. Aducțiunea și captările aferente sunt amplasate între cotele 1.165 și 1.070 mdM (metri deasupra Mării – n.r.) și cuprind și patru traversări (apeducte) la pâraiele Paroș, Obârșia Nucșoarei, Nucșoara și Afluent Râul Mare”, informa Hidroconstrucția.
O altă aducțiune a lacului de acumulare Gura Apelor preia apele a 12 pâraie de pe versantul nordic al Retezatului, printr-un sistem de galerii subterane cu o lungime de peste 30 de kilometri. În primii ani de lucru, galeriile din munte au fost săpate cu unelte rudimentare, iar din 1980, în premieră în România, s-a adoptat metoda de excavare mecanizată prin introducerea unei mașini de forat Robbins, cu un avans mediu de 174 de metri pe lună și un maxim de 330 de metri pe lună.
De la Gura Apelor, apa este condusă printr-o galerie subterană betonată, lungă de peste 18 kilometri, spre centrala Retezat, unul dintre principalii producători de energie electrică din România. Deși termenul inițial de execuție era de cinci ani, amenajarea hidroenergetică a fost inaugurată în aprilie 1986, la 11 ani de la începerea lucrărilor, iar hidrocentralele Retezat și Clopotiva au intrat în funcțiune în lunile următoare.
Lucrările la baraj au continuat până în 1999, când acesta a atins cota finală (1.078,50 mdM). Lacul Gura Apelor din Retezat a atins pentru prima dată nivelul maxim de umplere pentru care a fost proiectat în anul 2021. În următorii ani, hidrocentrala Retezat și amenajările sale vor fi retehnologizate.
Se încarcă comentariile...
