Video Actor celebru, despre „epoca de aur”: „Nu pot să mai aud asta cu datoria externă. Nu Ceaușescu a plătit-o”
0Actorul Bogdan Fărcaș vorbeste într-un podcast despre nostalgiile românilor după comunism: „Nu mai pot să aud asta cu datoria externă: Ceaușescu a plătit datoria externă. Noi am plătit-o prin foame, prin frig”.
Bogdan Fărcaș, actor de teatru și film născut în 1980, își împărtășește la podcastul „Vin de-o poveste” amintirile vii și adesea tulburătoare despre o perioadă comunistă definită de lipsuri, frică și propagandă intensă. Perspectiva sa de copil, apoi de adult critic, oferă o imagine complexă a vieții sub regimul Ceaușescu și a impactului său durabil asupra societății.
Fărcaș își amintește de tatăl său, asistent universitar, care „stătea cu căciula în mână la ăla de la Aprozar.” De ce? Pentru că „ăla de la Aprozar era Dumnezeu. Ăla hotăra cine primește măsline, cine nu primește, cine primește o portocală, cine primește două banane.” Penuria era atât de severă încât „din 84 n-am mai văzut banane."
Sistemul de învățământ din comunism, adesea idealizat de nostalgici, este descris de actor ca un instrument de îndoctrinare și, uneori, de brutalitate. El își amintește rutina școlară: „Începeam orele la ora 8, făceam ore luni, marți, mercuri, joi, vineri, sâmbătă. Trebuia să fim la 8 fără 20 la școală să cântăm imnul și despre Ceaușescu.” Urma „procesul de îndobitocire” prin participarea forțată la congrese: „Noi abia așteptam congresul, pentru că ne scoteau profii din oră... să ascultăm congresul cu japca. Adică nouă ne plăcea că nu mai făceam ore. Și trebuia să-l auzim pe Ceaușescu. Stăteam două ore și-l ascultam cum mânca c...t la congres. Cu realizări și cu alea.”
„Tata era obsedat să-mi spună: Nu spune ce ai auzit în casă"
El contestă faptul că „se făcea școală”, constatând că multe persoane care comentează agramat la postările lui au 50-60 de ani și au învățat pe vremea în care „se făcea școală”.
Dincolo de propagandă, violența fizică era o realitate șocantă. Fărcaș povestește un incident traumatic din clasa a patra: „Învățătorul l-a bătut pe un coleg de-al meu până i-a dat sângele din palme... După care l-a și plesnit de i-a dat sângele pe nas. I-a spart nasul. Și tot el a fost supărat și a zis, „du-te la baie să nu sângerezi în clasă”. Asta e o imagine pe care eu nu o uit.” Un alt eveniment tragic s-a petrecut la școală, unde „a murit un copil... pentru că jucam fotbal și s-a ținut de poartă și poarta nu era prinsă... și a venit poarta în cap și i-a crăpat capul.”
Frica era o constantă a vieții cotidiene. Bogdan spune că oamenii „nu mai puteau de frig. Și nu mai puteau de frică și de umilință.” Tatăl său era „obsedat" să-i spună: "Nu spune ce ai auzit în casă". "De bună ce era lumea”, completează el. Această teamă era justificată, având în vedere rețeaua de informatori: „Afli după aia ce vecini te-au turnat.”
El își amintește că părinții ei dădeau meditații și cereau elevilor nu bani, ci „un pui sau o bucată de brânză”, pentru că n-aveai ce face cu banii.
„Noi aveam voie 14 grade în casă și a improvizat tata un reșou”
Chiar și blocul în care locuia avea „mai mulți securiști pe scară.” Oamenii nu puteau avansa în carieră decât prin afiliere politică: „Nu puteai să accezi într-o funcție decât dacă erai din partid. Nu puteai să urci în funcție. Nu puteai să faci nimic. Dacă erai din partid se întâmplau lucruri.”
El povestește că atunci când mergeau pe litoral, tatăl său scotea banchetele de la mașină, pentru a putea cumpăra o cantitate cât mai mare de benzină. „Mergeam cu soră-mea pe canistre de benzină. Își lua tata o zi pentru a sta la coadă la benzină”.
Fărcaș își amintește când tatăl său a cumpărat o Dacia 1410 cu 5 viteze și trebuia în fiecare toamnă să fie tratată pentru a nu rugini: „Toată lumea întorcea mașina și o antifona, ca sa nu intre apă în ea. Produs nou...”
Actorul își amintește că în fiecare seară se lua curentul: „Avea mama la lumânări cât nu erau morți în Iași. Noi aveam voie 14 grade în casă și a improvizat tata un reșou. Un perete a fost cuprins de mucegai.” Când venea apa caldă, sâmbăta de la 3 la 5 și miercurea de la 7 la 9, toată lumea făcea baie: „Mă enerva că nu mai puteam ieși duminica din casă, ca să nu mă murdăresc”.
El nu este de acord cu unii nostalgici, care spun „nimeni nu murea de foame”. „Asta este idealul tău? Doar nu suntem câini”, spune el. Fărcaș își amintește că „bogăția” se calcula în numărul de portocale pe care-l aveai de Crăciun: „Mi-a fost frică să zic că avem două portocale. Am zis că avem doar una”.
„Noi am plătit datoria externă prin foame, prin frig”
Fărcaș spune cǎ este exasperat când aude că „Ceaușescu a plătit datoria externă”. „Nu mai pot să aud asta cu datoria externă: Ceaușescu a plătit datoria externă. Noi am plătit-o prin foame, prin frig”.
El denunță sacrificiul uman din spatele proiectelor grandioase: „Păi el a zis să se facă Transfăgărășanul, dar cine a muncit? Armata. O muncit puștanii ăia. O murită aia pe capete. Copiii de 18-19 ani au murit.”
Mentalitatea regimului este comparată cu cea a unui "țăran" la conducere: „O făcut casa poporului, care a costat enorm, sau canalul, care a costat enorm... faci cea mai frumoasă vilă din Europa... și după aia tai lumina în casă. Tai lumina, tai tot, tai apa caldă, tai tot... Dar e important să se vadă vila.” Un alt exemplu al costului uman al dogmatismului comunist este scandalul HIV de la Iași din 1989, când „160 ceva de copii au fost infectați cu HIV... pentru că sistemul nu avea voie. Adică comunismul nu accepta că există Sida în România și HIV. Era o boală capitalistă... interzisese și manualele despre HIV cu aceeași seringă. De la unul la altul.”
„O să se găsească ciocolată?”
Revoluția și ecourile sale Revoluția din 1989 reprezintă un moment crucial în memoria naratorului. Pe când „toată România fierbea”, el, copil fiind, nu înțelegea decât că mama sa, "varză emoțional," a venit acasă bucuroasă, strigând: „Pică Ceaușescu, mama, pică Ceaușescu.” Prima sa întrebare a fost: „o să se găsească ciocolată?" La care mama a răspuns: "da, mamă, o să fie de toate." Vecinii "erau beți că au gătat cu comunismul."
Bogdan și vecinul său au rupt portretele obligatorii ale lui Ceaușescu din manuale și le-au pus pe geamul de la „alimentară.”
Fărcaș se opune ferm celor care idealizează perioada comunistă. Referitor la cei care laudă "cât a construit Ceaușescu," el le răspunde ironic: "să vezi cât au construit Tutankamon." Critica sa se extinde și la "majoritatea agramaților" care, deși "habar n-au să scrie," își dau cu părerea despre orice, inclusiv despre educația comunistă. El consideră că o societate care justifica violența domestică nu poate fi un model de „lume mai bună.”
Cine este Bogdan Fărcaș
Actor la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, Bogdan Fărcaș s-a remarcat tot mai mult în cinematografie, iar rolurile sale remarcabile i-au adus premii importante.
Unul dintre cei mai apreciaţi actori români din ultimii ani, Bogdan Farcaş, a jucat în producţii hollywoodiene, alături de celebrităţi aşa cum sunt Mark Nicholson, Wesley Snipes, Rachel Wood, Jean-Claude Van Damme sau Shia LaBeouf, iar acum a dat lovitura cu un rol memorabil, cu care a obţinut Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Varşovia. Este vorba de rolul principal în filmul „Neidentificat”, unde interpretează un poliţist sociopat.
Filme în care a jucat: 7 Seconds – regia Simon Wheeler, The Detonator – regia Po-Chih-Leong, Raptor Island 2: Raptor Planet – regia Gary Jones, PU 239 (The Half Life of Timofey Berezin) – regia Scott Z. Burns, Last night, Regina, Life on Top, Portretul luptătorului la tinereţe – regia Constantin Popescu, One In The Chamber, The Necessary Death Of Charlie Countryman, Chira Chiralina, 6 Bullets, The Timber, The Keeping Room, A Good Man, Aleksey Against the Dark, Domnişoara Christina, Miracol, Vlad, Expert legist, Te iert, Şi dacă, totuşi, Neidentificat, J'irai Mourir Dans Les Carpates, Manour House, The Cleansing Hour, Backdraft 2, The Hard Way, Cartels, Kyra Kyralina, La pomană, Walking with the Enemy
Se încarcă comentariile...
