Fericirea, noul PIB

Fericirea, noul PIB

Francezii propun folosirea unui nou indicator pentru a ilustra performanţa economică: fericirea populaţiei. Cum ar fi dacă starea unei naţiuni n-ar mai fi dată de produsul intern brut (PIB), ci de fericirea populaţiei?

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi-a propus să afle răspunsul la această întrebare şi-şi îndeamnă partenerii europeni să facă acelaşi lucru.

Pe baza unui raport realizat de un grup de economişti printre care şi câştigătorii Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz şi Amartya Sen, Sarkozy a cerut organizaţiilor internaţionale să modifice metodele statistice.

Franţa va fi prima ţară care va face asta, pentru a da un exemplu. În opinia lui, criza financiară este motorul care ne obligă să „ne imaginăm noi modele, un nou viitor, o nouă lume“.

Ce este fericirea?

Socio-psihologul britanic Adrian White de la Universitatea din Leicester a realizat, în urmă cu trei ani, prima „hartă mondială a fericirii“, folosindu-se de rezultatele a peste 100 de studii din întreaga lume, la care au luat parte 80.000 de oameni.

S-a dovedit că indicatori importanţi ai fericirii sunt starea sistemului de sănătate şi a celui educaţional. Cea mai fericită ţară de pe această hartă este Danemarca, iar România nu a intrat în top 100.

Un studiu mai recent, realizat în acest an de un ONG britanic, „New Economic Foundation“, a folosit un alt set de indicatori pentru a determina gradul de fericire al naţiunilor: speranţa de viaţă, satisfacţia şi amprenta ecologică (consumul uman raportat la capacitatea planetei de a-şi regenera resursele).

Cel mai mare scor l-a înregistrat Costa Rica, o ţară în care numărul oamenilor care trăiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi este mai mic decât în România. Ţara noastră este pe locul 70, la jumătatea clasamentului, înaintea Franţei (71), a Marii Britanii (74), a Japoniei (75) sau a Statelor Unite ale Americii (114).

Totuşi, cercetătorul Bruno Frey de la Universitatea din Zurich, consideră periculoasă folosirea fericirii drept indicator al progresului unei ţări. În opinia sa, guvernele vor fi tentate să înflorească statisticile, iar cei intervievaţi ar putea fi tentaţi să dea răspunsuri false, pentru a manipula sistemul.