Sperante pentru maine

Corespondenta de la Magda MIHAILESCU

Cred ca este intaia oara cand, transmitand o corespondenta de la festival, sunt indemnata sa scriu, in primul rand, despre ceea ce va fi, nu despre ceea ce este. Si asta, pentru ca la aceasta a 45-a editie, in nou infiintatul concurs de proiecte Balkan Fund (inaugurat anul trecut) suntem prezenti cu doua titluri, dintre cele 12, care, la randul lor, au fost selectionate din 50. Este vorba despre California Dreaming al lui Cristian Nemescu si Baby Photo al lui Cristian Mungiu (foto). Tinerii nostri cineasti, insotiti de producatorii lor, Bogdan Budes, respectiv Ada Solomon, le-au sustinut acum doua zile in fata unui juriu international care, mi-am dat seama, nu se lasa convins usor sa acorde sprijinul financiar pus in joc de amintitul Balkan Fund pentru ducerea la capat a proiectelor. Chiar daca unii dintre cei chemati sa-si dea verdictul pareau sedusi, sau cel putin interesati de subiect si de expunerea de motive a autorilor, multe dintre intrebari aveau in vedere posibilitatile reale de realizare a filmelor. As fi vrut sa fie acolo, in sala, unii dintre cei care aproba, in comisiile noastre, pelicule ce se impotmolesc pe drum si incep sa incropeasca tot felul de inginerii financiare pentru a nu ramane de caruta, sa auda intrebari de felul acestora: Care este partea de buget asigurata? Cum va ganditi la castingul american? (In cazul lui Nemescu), Bugetul dv. pare mare, este el realist? (in cazul lui Mungiu). Sprijinul ce se va obtine - sau nu - aici nu se ridica la o suma mare, 10.000 de euro. Nu este mult, dar nici putin. Festivalul de la Salonic si-a cucerit prestigiul de a fi o trambulina de lansare a tinerilor, orice distinctie sau concurs castigat aici inseamna, implicit, un pas inainte in cariera cuiva aflata la inceput de drum. Miklos Jancso, clasicul filmului maghiar, cu care am stat de vorba acum cateva ore, imi marturisea ca aceasta este si ratiunea pentru care a acceptat sa fie presedintele Juriului, speranta ca de aici isi pot lua zborul tineri in al caror talent crede. Nu-mi place sa fac pronosticuri, dar ceva-ceva imi sopteste ca unul dintre cele doua proiecte romanesti de la Balkan Fund va retine atentia. Cristian Nemescu are atu-ul unui subiect actual (love story intre fata unui sef de gara dintr-o mica localitate si un soldat american in timpul crizei din Kosovo), Mungiu pe cel al scenariului semnat de poetul Andrei Codrescu, "un amestec de evenimente din perioada agitata de dupa cel de-al doilea razboi mondial, asociat unei perspective ce tine de realismul magic al evocarilor legate de viata familiala". Bineinteles, filmele de pana acum ale autorilor vor atarna si ele in balanta. Am preferat sa scriu despre speranta, si nu despre dezamagire. Singurul film romanesc selectionat in sectiunea necompetitiva Balcan Survey (Privire asupra Balcanilor) a fost "Faraonul" al lui Sinisa Dragin, despre care auzisem multe. Dupa precedentul "In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura", banuiam ca autorul se va indrepta catre un cinematograf mai limpede in optiunile sale estetice. M-am inselat. "Faraonul" mi-a parut pretios si confuz, cu inutile insertii de documentar, cu atat mai neadecvate cu cat, pe parcursul evocarii unui destin nefericit, este introdusa o larga paranteza de show TV; "Surprize, surprize" pregateste o bucurie specifica eroului, invitandu-l impreuna cu un fost tovaras de suferinta din Siberia, un ungur cu care va trage o dusca de palinca, in aplauzele celor de pe platou. "Participarea extraordinara a Andreei Marin", scrisa cu litere mari pe ecran, nu cred ca adauga valoare filmului.