Solutia finala

Cine spune ca marele "Forum cultural national" de inspiratie prezidentiala a trecut cum a venit, adica fara urmari, se insala, ca si aceia care, maniaci ai carcotelii si calomniei, au mirosit un

Cine spune ca marele "Forum cultural national" de inspiratie prezidentiala a trecut cum a venit, adica fara urmari, se insala, ca si aceia care, maniaci ai carcotelii si calomniei, au mirosit un puternic damf ceausist de "Cantarea Romaniei" in desfasurarea lucrarilor inaltului conclav al elitei muncitoare din cultura. Dimpotriva, premierul Adrian Nastase e cel dintai care a tras invatamintele cuvenite si a trecut rapid la masurile ce se impun. Prima si pana acum singura - dar, probabil, nu unica! - masura a premierului de aplicare in viata a ideilor nascute in cadrul acestui hozrasciot cultural este sechestrarea Bibliotecii Nationale, a carei cladire e socotita, din punct de vedere seismic, mai buna ca sediu de guvern decat ca adapost pentru carti. Din acest adapost antiseismic, Guvernul va putea veghea mai bine odiseea cartilor. Ridicata de Ceausescu, cu mana constructorilor romani, cladirea destinata cartii nationale va trebui insa "dezinfectata" de pestilenta comunista ramasa in ziduri si apoi neaparat sfintita de un sobor de preoti, pentru ca Executivul sa intre fara teama contaminarii in ctitoria fostului dictator. Rauvoitorii vor sari in sus de indignare in fata a ceea ce ei numesc un act samavolnic de sechestrare peste noapte a unui bun public. Vor gasi asemanari inavuabile cu obiceiul lui Ceausescu de a se juca dupa bunul plac cu destinatia cladirilor, a institutiilor si a oamenilor, miscati ca pe o tabla de un sahist nebun. Carcotasii de meserie n-au inteles, insa, gandul adanc, ratiunea superioara a premierului cand, impreuna cu tovarasii sai de drum si cu sprijinul ministrului culturii, au decis savarsirea paradoxalei sechestrari. Acest gand, profund patriotic si cultural, porneste de la cunoasterea realitatii si suferinta patriotica pricinuita de ea: in Romania sunt prea multe carti. Sunt prea multe carti, care nu-si merita soarta de a sta inghesuite si tescuite intr-o cladire "improprie", si inca asigurata seismic. Cartile, patrimoniu national spiritual, trebuie scoase la aer din "buncarul" Bibliotecii Nationale; cartile "incarcerate" trebuie lasate sa "circule", sa zboare, libere ca pasarile cerului, cu care multi le compara. Sechestrarea este, de fapt, din acest punct de vedere guvernamental, o veritabila eliberare: iata substratul patriotic al asa-zisului "act samavolnic"! In plus, cartile astfel eliberate din puscaria Bibliotecii Nationale vor ajunge la Popesti-Leordeni, in rezervele de stat, laolalta cu boabele de grau in care mai straluceste sudoarea stinsa a truditorilor gliei stramosesti. Se infaptuieste, astfel, si indelung visata osmoza din "epoca de aur" dintre productia materiala si creatia spirituala a poporului roman... Faptul ca "doctorii" in conservarea cartilor, bibliotecarii ori scriitorii insisi, "parintii" cartilor, sau imputinatii cititori ai lor n-au fost intrebati si consultati si ei, macar formal, daca nu democratic, inainte de a se adopta "inteleapta" decizie guvernamentala nu trebuie sa mire pe nimeni: dl. Adrian Nastase si guvernul sau - cel mai cultural guvern postdecembrist! - au aerul din ce in ce mai apasat ca guverneaza ca intr-o tara pustie, in care guvernatii n-au gura, iar guvernantii n-au urechi, si in care umbrele umane din orase si sate vadesc o mentalitate "retardata", incapabila sa inteleaga binefacerile politicii generale si culturale urmate de guvern. In consecinta, binele trebuie impus chiar si cu forta: sechestrarea Bibliotecii Nationale - intre altele, si un prim semn ca initiativa prezidentiala a Forum-ului poate naste monstri! - nu e decat o dovada intre altele. Fericirea adusa cu sila este o idee nemuritoare, bine infipta in patrimoniul spiritual al umanitatii. In privinta cartilor, vechii dictatori gasisera solutii mai simple si mai eficiente: de la incendierea Bibliotecii din Alexandria si pana la arderea cartilor in piata publica pentru ca din fumul rugului spiritual sa se "impartaseasca" milioane de oameni. Iata "cultura de masa" in varianta (solutia) ei finala! P.S. E stupefianta si intristatoare linistea cu care elita culturala a primit vestea "sechestrarii" Bibliotecii Nationale, ca sa nu mai spun ca "oficialii" din cultura, altminteri personalitati marcante, stau neclintiti in scaunele lor si pastreaza o tacere asurzitoare asupra samavolniciei culturale, lasandu-i doar pe bibliotecari, functionarii cartii, sa protesteze in zadar...