Senzual & scandalos

Un roman provocator, cu gerontofilie, ménage à trois şi crimă. Recent tradusă în franceză cu un volum de poeme şi selectată în proiectul „100 to watch – A directory of New Romanian Creative Talent”, Ana Maria Sandu revine cu al doilea roman.

Cea mai mare parte din roman este sub forma unei lungi scrisori în care tânăra Ramona, acum în arest, îşi povesteşte relaţia cu sexagenara Veronica Manea, gazda pe care a ucis-o. La începutul celor trei ani locuiţi împreună, convieţuirea celor două femei tinde spre o stranie armonie până acolo unde nevoia de orice socializare dispare, iar viaţa lor se reduce în curând la spaţiul intim al apartamentului unde se întreţin prin lungi conversaţii.

Prin puterea hipnotică a poveştii, doamna Manea o face pe tânăra fată să se îndrăgostească de foştii ei iubiţi. Când doamna Manea îl întâlneşte pe Geo, după foarte mulţi ani de la aventura cu el din Saint Tropez, îl aduce acasă să i-l prezinte Ramonei, iar fata acceptă mângâierile acestuia. Într-o seară cu mult vin, bătrânul bărbat ajunge în pat cu ambele femei, dar scena acestui ménage à trois gerontofil nu are nimic scârbos, agresiv sau pornografic, este delicată, plină de tandreţe şi are, cel mult, un anume dramatism al corpurilor îmbătrânite ce-şi regăsesc simţurile uşor atrofiate. O vreme, tânăra fată este stimulentul erotic dintre cei doi foşti iubiţi, apoi moartea neaşteptată a lui Geo le apropie şi mai mult pe cele două femei rămase din nou singure, însă cu nostalgia unui bărbat comun.

Astfel că doamna Manea deschide amintirea unui alt amor din trecut în care vrea să o atragă şi pe tânăra fată. De data aceasta, la Paris, cu un fotograf bisexual pe nume Ian. Plină de detalii şi de ingrediente picante, această poveste de dragoste obsesivă, presărată cu scene de voyeurism şi homofilie, este mult mai complicată şi se sfârşeşte tragic.

Obsesii, tortură, crimă

Sexagenara are nevoie de participarea simpatetică a fetei folosite pe post de avatar erotic, astfel că tot acest vertij narativ al identificărilor şi dedublărilor sentimentale se transformă în tortură fizică. (Auto)deprivarea de realitate, sechestrarea fanteziei, dependenţa şi transferul corporal de obsesii (din amintirile bătrânei în trupul fetei), vampirizarea şi reîncarnarea sentimentală le consumă şi le extenuează pe ambele femei până la ultima consecinţă a degradării mentale.

Cea care reuşeşte însă să scape din viciosul cerc schizofrenic este Ramona, care comite crima. Finalul cărţii este însă deschis: devine Ramona captiva schizofreniei şi a acceselor de paranoia ale bătrânei sau doamna Manea este victima pseudologiei fantastice (după cum denumeşte psihiatria un asemenea caz de delir, de excitaţie şi exaltare morbidă a imaginaţiei) de care suferă Ramona?

La Ana Maria Sandu stăpânirea mijloacelor stilistice se vede nu doar când tratează subiectul delicat al gerontofiliei (splendidul episod erotic în care bătrânul Geo este disputat în acelaşi pat de Ramona şi de doamna Manea n-are corespondent în literatura noastră), dar, mai ales, în felul în care delirul se desfăşoară în plină convenţie realistă sau în jocul de-a non-identitatea imediată, dus până la ultimele lui consecinţe fără a cădea în obscuritate. Infuziile lirice însoţesc permanent tensiunea psihică dintre femei, iar relaţia dintre fotograful bisexual Ian Nori şi Martha Bibescu, de pildă, este un capitol de ficţiune istorică nu doar savuros, dar şi necesar în desfăşurarea naraţiunii care altfel ar fi riscat monotonia.

Provocator încă din titlu, scris senzual şi inedit prin subiect, romanul Anei Maria Sandu are tot ce-i trebuie pentru a deveni un best-seller lăudat de critici. Poate chiar un film.