Radu Beligan, 70 de ani pe scenă

Citiţi în "Adevărul literar şi artistic" de miercuri confesiunile actorului despre cariera sa în teatru şi film. Pe scenă, o măsuţă şi un scaun. În sală, peste o mie de oameni care

Citiţi în "Adevărul literar şi artistic" de miercuri confesiunile actorului despre cariera sa în teatru şi film.

Pe scenă, o măsuţă şi un scaun. În sală, peste o mie de oameni care i-au sorbit fiecare cuvânt maestrului Radu Beligan. Revenirea pe scenă (sâmbătă seară, la Teatrul Naţional din Bucureşti) a actorului a fost emoţionantă şi s-a lăsat cu minute bune de aplauze sincere.

"Sunt vechi, domnişoarelor, doamnelor şi domnilor", şi-a început povestea carierei sale de 70 de ani în slujba teatrului. "Adică, aproape jumătate din întreaga istorie a teatrului românesc", a adăugat Radu Beligan.

"Arta actorului nu se poate învăţa numai la şcoală. De aici, se pot deprinde unele legi generale, reguli tehnice, dar misterul creaţiei îl poţi descoperi doar singur, foarte greu şi de-a lungul multor ani. Uneori, ajungând mare maestru, descoperi cu stupoare că nu ştii tot, că mai există zone misterioase", a mărturisit Radu Beligan.

Sâmbătă seară, publicul a aflat că, după ce tânărul actor a picat examenul la Academia de Artă Dramatică şi Muzică, i-a scris o scrisoare Luciei Sturdza-Bulandra în care îi cerea să-l primească la cursuri ca auditor. Radu Beligan l-a evocat pe Victor Ion Popa, de la care a învăţat că "singurul fel de teatru care nu se va demoda niciodată este acela care pune degetul pe carnea vie a vieţii" şi că "hrana vieţii unui actor este cultura".

"Dumnezeu mi-a pus un deget pe frunte"

L-a amintit pe Eugène Ionesco, profesorul de limba română, care i-a acordat premiul al doilea la un concurs de creaţie literară, când actorul era în clasa a VIII-a. Însă prima întâlnire faţă în faţă între Beligan şi Ionesco a avut loc în Japonia, în timpul unui turneu. "Simţeam că îl cunosc dintotdeauna", a subliniat Beligan.

Maestrul s-a oprit în radiografierea carierei sale artistice şi la perioada 1940-'41, când războiul a pus lacăt pe uşile teatrelor. Doar regizorul Ion Iancovescu se încăpăţâna să ţină piese la Majestic (acum subsolul Teatrului Odeon din Capitală). "Uneori, ai senzaţia că Dumnezeu îţi pune un deget pe frunte, aşa am simţit şi eu", a spus Beligan, făcând referire la spectacolul "Revizorul" de Gogol din anul 1953. În a doua parte a serii, i s-a alăturat actorul Ion Lucian.

"L-am iubit şi l-am invidiat toată viaţa", a declarat Ion Lucian despre prietenul şi partenerul său de scenă. La rândul său, Beligan a spus despre Lucian: "El e mai bun ca mine". Ion Lucian şi Radu Beligan, împreună cu cei peste 1.000 de oameni din sală, au urmărit înregistrarea piesei "Invitaţie la supeu" de Jean Claude Brisville, jucată în 1997.

Din "Adevărul literar şi artistic" de miercuri veţi afla cum i-a cunoscut Radu Beligan pe Laurence Olivier şi Edith Piaf, pe Sică Alexandrescu, Alexandru Giugaru, George Vraca şi mulţi alţii care au lăsat urme în cultura românească.