Populatia e furajata cu manele si nu stie ca la Histria ti se arata lucrarea tainica a lui Dumnezeu

Sustine Dan Puric, intr-o pledoarie de suflet pentru turismul cultural

Incepe un nou sezon la mare cu improvizatii de tot felul. Ca unul care, cu ceva timp in urma, ati redeschis prin spectacolul ,,Toujours l' amour ", in aer liber, la Histria, gustul pentru valorificarea teatrala a spatiului dobrogean, atat de bogat in vestigii si cosmicitate, deopotriva, ce credeti ca ar trebui facut ca un asemenea demers sa nu ramana singular? Precum, odinioara, ,,Festivalul de Teatru Antic?"
- Eu am jucat mult si peste tot in spatii neconventionale. Ce mi se pare important este linia de forta a unui asemenea demers. Ceea ce s-a reusit si la Histria e foarte frumos, dar, iata, risca sa se piarda. Ca orice initiativa buna in Romania. Noi suferim, inca, de lipsa de coerenta si de o maxima indolenta vizavi de propriile noastre valori. Personal, am suferit cand trupa mea a obtinut un mare succes la Vutrin, pe malul marii, in Albania, in sensul ca, vai, pana si albanezii au constientizat mai repede decat noi reactivarea propriului lor spatiu cultural. Pana si in materia asta ne-au luat-o inainte. Ce ar trebui sa facem noi? Pai, inainte de toate, mentalitatea politica trebuie schimbata. in perioada comunista, cultura era factor de propaganda. Era un soi de intretinuta. Astazi, intr-o fiziologie a normalitatii, politicienii - ca cetateni ai Romaniei si ai planetei - s-ar cuveni sa considere cultura ca factor al puterii si de identitate a unei natiuni. Cu alte cuvinte, cultura sa fie privita ca o politica de stat. Asadar, un Festival de Teatru antic sau un festival teatral la Histria sa faca parte dintr-o politica culturala coerenta, de promovare a valorilor noastre spirituale, si nu sa stea la mana unor sponsori zapaciti, mai mult sau mai putin legali. Fiindca, in ultima instanta, cultura este ultimul culoar pe care mai putem alerga. Este si singurul culoar care ne poate asigura adevarata autoritate. Asta trebuie schimbat. Culmea: cultura trebuie sa tacteze si sa educe mentalitatea politica.
Provizoratul - teroarea mitocaniei?
- Din pacate, stagiunea estivala pare sa fie lasata, aproape exclusiv, la mana si fondurile autoritatilor locale. Care fac si ele cat pot si se pricep.
- Sunt doua nivele in discutie: exista un spectator roman virtual, cu o buna cultura teatrala, care are nevoie de calitate si care se simte frustrat, si exista marea majoritate a populatiei furajata cu manele si subcultura, inclusiv pe toate posturile de televiziune. Ba, se stie, s-a ajuns pana acolo incat poluarea sonora de pe litoral sa fie interzisa doar printr-o ordonanta de urgenta! Ca oamenii sa mai poata asculta si valurile. Democratia inseamna cumva teroarea mitocaniei?! Astea sunt probleme mari, de sociologie, de antropologie culturala... Ce am facut eu "afara" in niste spatii neconventionale? in Turcia, de pilda, Festivalul Marii Negre mi-a aratat ce forta spirituala extraordinara degaja acest bazin maritim, asa cum, pentru Mediterana, ramane Festivalul de la Marsillia. Am fost cu spectacole si in Siberia, si pe malul Marii Barintz, la Murmansk, apoi la Sydney, Melbourne samd. Am fost in vreo 23 de tari riverane. Dar, intotdeauna, am gasit un cadru care avea precedent, care nu era sub forma provizoratului, cum se mai intampla, inca, la noi. Ma rog lui Dumnezeu ca, totusi, ideea aceea bine inceputa la Histria sa nu moara de tot si sa se faca din ea capital de stat. Nu sa se "joace", cand si cand, un fel de pomana la masa, cum considera politicienii ca trebuie tratati artistii.
- De ce s-ar cuveni ca, inclusiv Ministerul Culturii, sa se implice in sustinerea unui festival teatral la Histria, pe malul marii si nu numai?
- Tot acest spatiu are o cosmicitate coplesitoare. La Histria descoperi parca lucrarea tainica a lui Dumnezeu. N-ai cum sa spui ca ai consumat totul. Noi suntem niste incercari. Monopolul ii apartine Spiritului Divin. Noi suntem niste incercari, pe-acolo. Ca sa nu spun niste bieti purici (sa nu se zica, vai, ca eu monopolizez ideea).
Pantomima - teatru al viitorului
Mintea noastra e limitata si pesemne ca ne-o ia Dumnezeu, cand devenim trufasi si orgoliosi. Noi suntem in lucrare, cum se spune. Lumea s-a facut in sapte zile, dar a opta e in lucrare. Ce frumos suna! A opta zi e in lucrare! Deci, Dumnezeu, prin intermediul nostru, iti mai da cate o idee, iti mai deschide putin capatana. Ce facem, asadar? Traim tranzitia sau ne traim intimitatea noastra spirituala? Traiesc Comunitatea Europeana sau imi traiesc viata?
- Pantomima este, in acest pariu estetic, o arta de avangarda, de frontiera?
- Acest gen de teatru pe care il fac eu - si care este mai mult decat pantomima - este o forma de teatru al viitorului. in care omul comunica de la cortex la cortex, de la suflet la suflet, fara intermediari care pot distorsiona, care pot intra sub incidenta mentalitatilor regionale. Intra aici si pantomima, si commedia dell arte, fiind mai mult decat atat.
- Si efecte electronice, fiindca tot se poarta?
- Tocmai fiindca se poarta, nu! Pe mine ma intereseaza sufletul si spiritul omului, si nu avangarda, pentru ca eu nu cred in salturile astea explozive, ci in pasii mici. Nietzsche spunea ca ideile mari vin pe varfurile picioarelor. Am facut Centrul Cultural European, la Rapsodia, unde am jucat timp de doi ani, apoi am trecut la Teatrul National Bucuresti cu trupa mea. Asta si pentru ca noi nu avem legislatie pentru privatizare. Legislatia noastra este o mimare a privatizarii. in timp ce noi stam de vorba, la Budapesta se joaca, pe seara, 80 de spectacole in teatre private. Exista o civilizatie a legislatiei care permite. Ceea ce, la noi, nu exista inca. Ca urmare, ma bazez pe spirit. Fiindca, din punct de vedere al legislatiei sunt ca Dudaev: ilegal. Bunele intentii n-au lipsit, stiu. Dar m-au facut si m-au aruncat apoi in strada. Sa vedem, mi-am spus atunci, daca imi dau si haine!