Lecţii avansate despre artă

Editura Polirom a tipărit, la începutul acestui an, două volume de teoria şi tehnica picturii. „Tehnica picturii în ulei” şi „Culoarea în artă” de Liviu Lăzărescu readuc în peisajul editorial cărţile de teorie atât de necesare nu numai studenţilor, dar şi iubitorilor de artă.

Cele două titluri deschid o nouă serie a Editurii Polirom, intitulată „Colecţia de artă”. Alese inspirat, lucrările pictorului, profesorului şi specialistului în tehnica picturii, Liviu Lăzărescu, prilejuiesc cititorului pătrunderea, dintr-un alt unghi de percepere, în lumea artei.

În lipsa oricărei pregătiri artistice în timpul şcolii, majoritatea amatorilor de artă se apropie de un tablou numai la primul nivel de lectură: subiectul. Desigur, preferinţele pentru o anumită gamă cromatică, pentru un tip oarecare de punere în pagină se adaugă dialogului lor cu opera de artă, la un nivel intuitiv.

Rolul unor cărţi ca acestea semnate de Liviu Lăzărescu este facilitarea aprecierii artei în cunoştinţă de cauză. Scrise clar, cuprinzând explicaţii teoretice şi practice aplicate, volumele nu implică un nivel special de pregătire în domeniu, fiind accesibile oricărui cititor.

Ce este o pictură?

Elev al maestrului Corneliu Baba, Liviu Lăzărescu, ale cărui picturi se află în mai multe colecţii de stat şi particulare, a fost preocupat întotdeauna de tehnicile artistice, în principal de cromatologie, dar şi de restaurare.

A publicat mai multe volume, cum ar fi „Pictura în ulei” (1994), „Mărtineşti, vechiul meu sat transilvan” (2006), „Maestrul meu, Corneliu Baba” (2007). Pe lângă importanta contribuţie la „Dicţionarul de artă” (1995, 1998), autorul a colaborat şi la realizarea unor filme documentare de artă.

„Tehnica picturii în ulei” îşi propune să introducă cititorul în procesul intim de realizare a unei opere, de la tipurile de suport pe care se poate picta la modalităţile de preparare a pânzelor, de la mulţimea culorilor folosite şi modurile lor de pregătire la verniul final al pânzei, de la uneltele pictorului la metodele de lucru şi la înrămare.

O trecere în revistă a metodelor de lucru de-a lungul timpului permite surprinderea conexiunilor, dar şi a diferenţelor între capodoperele diferitelor perioade din istoria artei, de la preistorie la secolul XX.

Exemplificările cu opere ale marilor maeştri permit o apropiere în cunoştinţă de cauză de operele unor artişti ca Brueghel sau Kandinski. Scrisă cu o acribie ştiinţifică rar întâlnită în domeniu, cartea se remarcă prin limpezimea stilului.

Feţele neştiute ale culorii

Cel de al doilea volum, „Culoarea în artă”, se înscrie într-o preocupare relativ recentă de teoretizare a domeniului, iniţiată, la începutul anilor '70 de Johannes Itten. Structurată metodic, de la analiza fizică a culorii şi perceperea ei nu numai de către om, dar şi în regnul animal la simbolismul culorilor şi la legile combinaţiilor cromatice în artă, cartea este o călătorie fascinantă, chiar şi în momentele ei cele mai tehnice, în istoria educaţiei vizuale.

Estetică şi artizanat

Cele două cărţi apărute la Editura Polirom se adresează în primul rând studenţilor. Un citat din prefaţa la „Tehnica picturii în ulei”, scrisă de Corneliu Baba la citirea, în 1989, a manuscrisului, explică mai bine decât orice utilitatea unei asemenea publicaţii: „În confuzia sfârşitului de veac ce străbatem derutaţi de imensa literatură de specialitate, dincolo de atâtea speculaţii estetico-filosofice, arta pictorului şi misterul amestecului culorilor rămân ceea ce au fost la început – de milenii, o îndeletnicire artizanală sau, cu alte cuvinte, pictura, înainte de a fi manifest de cafenea, trebuie obligatoriu să fie... pictată”.

Dar, în egală măsură, ele pot împlini dorinţa oricărui cititor de a descoperi ce este limbajul artistic. Din păcate, dacă nimeni nu neagă nevoia cunoaşterii limbajului poetic, puţini oameni se gândesc că artele plastice, ca şi muzica sau arhitectura au un alfabet propriu. Acest alfabet al meseriei este dezvăluit şi explicat de Liviu Lăzărescu.