Foto DOCUMENTAR Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria Familiei Regale ce adăpostește moaștele Sfintei Parascheva
0De la piatra de temelie pusă în 1833 până la pelerinajul care adună zeci de mii de credincioși în fiecare an, Catedrala Mitropolitană din Iași rămâne un simbol al credinței ortodoxe și al moștenirii culturale a Moldovei.
Cu o istorie de aproape două secole, Catedrala Mitropolitană din Iași devine an de an așezământul spre care zeci de mii de credincioși se îndreaptă în pelerinaj pentru a se închina la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Sfânta Cuvioasă Parascheva este prăznuită pe 14 octombrie, iar sărbătoarea religioasă transformă orașul Iași într-un puternic centru al credinței și al speranței, în care pelerinii merg să se închine și să roage la moaștele sfintei ocrotitoare a celor sărmani și bolnavi.
Istoria catedralei spre care mii de credincioși merg în pelerinaj anul acesta în perioada 8-15 octombrie a începe cu aproape două secole în urmă. Ridicată pe ruinele unei biserici mai vechi, construcția actuală a început în 1833, sub domnia lui Ioniță Sandu Sturdza, și a fost finalizată în 1887, sub atenta coordonare a Mitropolitului Iosif Naniescu, supranumit Sfântul Iosif cel Milostiv pentru generozitatea și înțelepciunea sa.
Două secole de istorie
Viziunea ridicării unei biserici monumentale la Iași îi aparține lui Mihail Sturdza, principalul finanțator al proiectului, și mitropolitului Veniamin Costache. Însă, piatra de temelie a acestui lăcaș de cult a fost așezată simbolic prin hrisovul domnesc emis la 8 august 1826 de către Ioniță Sandu Sturdza (domn al Moldovei între 1822 și 1828), marcându-se astfel începutul unui proiect arhitectural și religios ce avea să devină atât un simbol al credinței și culturii moldovenești, cât și un monument istoric – Catedrala Mitropolitană din Iași. „... la 8 august 1826 se dă un hrisov prin care Domnul și Mitropolitul fac apel la toată boierimea și suflarea românească de a contribui fiecare după putință pentru a zidi o altă nouă Mitropolie, căci cele două în care astăzi se mărginește această Sfântă Mitropolie sunt, pe lângă vechime, mici și stricate“, se menționează în volumul „Istoria Mitropoliei Moldaviei și Sucevei și a Catedralei Mitropolitane din Iași“, semnat de profesorul Constantin Erbiceanu (1888). De asemenea, se pare că în 1826 se concepuse un plan de catedrală pe modelul bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, potrivit sursei citate.
„Spre a se putea realiza fără întârziere planul, însuși domnul Ioan Sandu Sturdza contribuie cu suma colosală pe atunci de 83.995 lei, adică cu jumătatea sumei totale. Pe când se realiza acest plan prin contribuții benevole, pe când Mitropolitul își aduna în jurul săi pe bine-credincioșii săi fii sufletești, ca cloșca puii săi sub aripi, și-și reluă avântul spre dezvoltarea activității naționale, «fatalitate și iar fatalitate»! Vremurile din nou iarăși se înăspresc. (...) Ocupație rusească iarăși, învrăjbiri între noroade, învrăjbiri între cetăți, învrăjbiri între cei de un neam“, mai menționează profesorul C. Erbiceanu.
Istoria avea să curme planurile pentru înălțarea catedralei, iar prima piatră de temelie avea să fie pusă abia în 1833, cu un an înainte de numirea lui Mihail Sturdza ca domn pământean al Moldovei. „(...) Mitropolitul Veniamin revine din nou asupra ideii sale de a ridica, cu propria sa cheltuială, o nouă Catedrală Mitropoliei Moldovei, pe locul fostei Biserici mitropolitane – Stratenia. De astă dată, ajutându-i Dumnezeu, ideea devine realitate. În 1833, la 3 iulie, pune prima piatră fundamentală a edificiului pe care nu l-a putut termina atunci, ci abia acum, după o jumătate de secul, și care stă și astăzi măreț spre fala și lauda Românilor“, se mai precizează în volumul menționat. Un an mai târziu, pe scaunul Moldovei venea Mihail Sturdza, cel care devine principal finanțator al proiectului catedralei.
În stil neoclasic
Construcția Catedralei a început pe locul unei alte biserici mitropolitane, cu hramul „Întâmpinarea Domnului – Stratenia“, zidită de Anastasia, soția domnului moldovean Ioan Duca Vodă, în anul 1695. Însă, și această biserică fusese de fapt ridicată pe locul unei alteia numită Biserica Albă ce avea hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul“ și care, „după cum zice documentul lui Antonie Roset Vodă și tradiția populară, se susține a fi fost zidită de Ștefan cel Mare eroul Eroilor români“.
În perioada 1833-1839, lucrările s-au făcut sub îndrumarea arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov, care au dat formă unui edificiu monumental în stil neoclasic. Catedrala din Iași se distinge astăzi prin planul dreptunghiular, marcat la colțuri de patru turle decroșate, o construcție impunătoare, inspirată din stilul Renașterii italiene târzii. De asemenea, atât exteriorul, cât și interiorul sunt împodobite cu detalii ornamentale baroce. În anul 1839, așa cum atestă „inscripția în litere de aur găsită pe acoperământul turnului de la colțul din partea dreapta Strada Mare“, s-a terminat construcția Mitropoliei. În toată această perioadă, așezământul a fost zidit „cu multe și mari cheltuieli la care s-au afectat atunci nu numai veniturile toate ale Moșiilor Sfintei Mitropolii, dar încă și cu ajutor bănesc de pe la episcopiile și mănăstirile pământești și cu contribuții de transporturi ale clerului Eparhiei Mitropoliei, precum și prin însemnate contribuții bănești de la boierii cei mai mari ai țării“, mai precizează sursa citată. La acel moment, Catedrala era finalizată din punct de vedere al construcției, fiind necesară doar așezarea ornamentelor în interiorul ei „din care unele erau deja gata, precum catapeteasma și un mare policandru de argint, pentru că unele dintre ele – catapeteasma, ca obiect de sculptură – fuseseră afară din țară“, deci nu în România. Însă bucuria de a avea în sfârșit o catedrală mitropolitană nu avea să dureze prea mult, întrucât bolta bisericii urma să cadă.
Grelele încercări și ctitoria regală
„Din nenorocire și spre întristarea sufletului pe pios al mitropolitului Veniamin, (...) fie din cauza neproporțiunii clădirii pentru că era prea largă și prin urmare cupola sau bolta prea grea, fie după cum susțin unii din cauză că în turnurile de la vale s-au așezat toate clopotele ce sunt de o mărime colosală și care ar fi contribuit la formarea unei crăpături în mijlocul corpului bisericii pe ambele părți ale edificiului, atunci bolta a căzut și desăvârșirea și sfințirea sa n-a putut avea niciodată loc până acum. În zadar a încercat neobosit Mitropolitul Veniamin a repara dauna și a face o altă boltă de lemn. Cu toate anevoințele ce și-a dat, n-a putut reuși. Căci și acea boltă de lemn după câțiva ani în urmă a căzut (la 1857)“, se relatează în volumul „Istoria Mitropoliei Moldaviei și Sucevei și a Catedralei Mitropolitane din Iași“.
Timp de două decenii, catedrala s-a aflat într-o stare precară, iar multe voci chiar susțineau desființarea ei, însă, „la 1880, sub domnia piosului nostru rege Carol I, s-a decis prin votul Corpurilor Legiuitoare, spre onoarea României, în loc de desființarea ei, reedificarea ei cu cheltuiala țării. Terminarea definitivă și sfințirea acestui măreț lăcaș dumnezeiesc a fost rezervată de Pronia Divină Înaltpreasfinţiei Sale, actualului Mitropolit al Moldovei și Sucevei, D.D. Iosif Naniescu, spre a îndulci suferințele morale ale repausatului merituos Mitropolit Veniamin, primul ei fondator“, mai precizează sursa citată.
Lucrările de consolidare și restaurare a acestui „falnic monument religios și național“ au durat aproape opt ani, arhitectul care le-a coordonat fiind Alexandru Orăscu, un nume de referință în arhitectura românească și rector al Universității București. El a intervenit decisiv în proiectul catedralei din Iași atunci când a observat o problemă structurală majoră: distanța prea mare dintre zidurile laterale destabiliza bolta, care se prăbușise deja în 1857. Pentru a preveni astfel de incidente, arhitectul a decis înălțarea unor pilaștri masivi cu capiteluri de factură corintică, ce aveau să ofere stabilitate și măreție întregii construcții care rezistă și astăzi. În ceea ce privește pictura interioară, aceasta poartă amprenta lui Gheorghe Tattarescu, unul dintre cei mai renumiți pictori ai vremii. Chemarea sa la Iași în aprilie 1885 a marcat începutul unui an de muncă intensă, în care Tattarescu a dat viață pereților catedralei, pictând icoanele catapetesmei și compozițiile de ansamblu, însumând peste 250 de figuri individuale. În iulie 1886, capodopera era finalizată, pictorul lăsând în urmă o lucrare monumentală.
Dincolo de fondurile publice pentru construcția Catedralei, esențiale au fost și contribuțiile venite din partea Regelui Carol I. „(...) pentru a-și arăta încă și mai pipăit devotamentul său pentru monumentele strămoșești religioase și naționale, însuși a binevoit a contribui cu banii săi proprii de a face toate ferestrele colorate ale bisericii mitropolitane ce sunt unicele în țară până acum și ca artă și ca frumusețe și ca valoare; pentru care cu drept cuvânt este și enumerat între ctitorii acestei reședinți mitropolitane după datina strămoșească“.
Sfințirea lăcașului, eveniment național
La momentul sfințirii Catedralei Mitropolitane din Iași pe 23 aprilie 1887, „toată ornamentarea interioară cu obiectele trebuitoare precum sunt sfeșnicele mari și mici, policandrele și candelabrele mari și mici sunt de bronz argintit și aurit, precum și stofele pentru veșmintele preoțești diaconești și arhierești, este făcută la Paris și sunt de o altă și un gust neîntrecut încă în bisericile noastre, exceptând sfintele vase, candelele de argint, asemenea și Evanghelia, care sunt lucrate în București, capitala țării, la magazinul de argintărie a D-lui N. Carapati și care nu lasă nimic de dorit“.
În fapt, sfințirea Catedralei a fost un eveniment național, la ceremonie participând și suveranii României – Regele Carol I și Regina Elisabeta, ambii ctitori ai așezământului. „Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-și-șaselea, al regatului meu al șaselea, împodobindu-se și înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare și veșminte prețioase, precum și cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite și închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălțarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soții Elisabeta și a urmașilor noștri...“, se precizează pe pisania aflată în partea dreaptă a pridvorului catedralei, pe o placă de marmură care se află la intrare.
Dincolo de valoarea religioasă și spirituală a acestui monument ce găzduiește astăzi moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, Catedrala Mitropolitană din Iași era pentru Regele Carol I și un simbol al istoriei neamului asemenea altor lăcașuri de cult. „Un semisecol Biserica Mitropolitană a vechii Capitale a Moldovei a rămas o măreață ruină, un corp fără suflet. Părăsită și zguduită până în temeliile sale, se înalță deasupra lăcașului acesta a însemnata clădire, având ușile sale închise; vântul și ploaia pătrundeau prin crăpăturile ei, și nu mai sunetele clopotelor de la bisericuța din față, chemând la slujba dumnezeiască, găsea în bolțile deșerte ale acestor ziduri un răsunet mângâietor ca șoapte tainice, prevestind că opera a început a fericitului întru pomenire Mitropolit Veniamin nu va pieri. Faptele bune sunt totdeauna răsplătite și poporul Român nu uită pe aceia care au lucrat și luptat pentru Biserică și Patrie. Datorăm acestui simțământ mărinimos, că monumentele noastre religioase și istorice sunt treptat restabilite și că, după 50 de ani de îngăduire, răsare aici din ziduri surpate un sfânt lăcaș, vrednic de vechiul Scaun Arhiepiscopal al Moldovei și Sucevei. Salut dar cu cea mai vie mulțumire această fericită și frumoasă serbare și pe voi toți care ați alergat din toate unghiurile țării spre a împărtăși bucuria Mea, fiindcă o dorință adânc simțită a inimii Mele este astăzi un fapt îndeplinit. Mândru pot fi că sub domnia mea s-a redeschis bine-credincioșilor această mitropolie, târnosită fiind în vremea când strigarea de veselie Hristos a înviat răsuna încă în toată lumea creștină“, declara Regele Carol I de pe treptele Catedralei Mitropolitane pe 23 aprilie 1887.
Casa sfintelor moaște de 135 de ani
În 1889, racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva era adusă de la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi“ în Catedrala Mitropolitană, unde se regăsește și astăzi. Cel care reușise să le aducă pe teritoriul românesc în 1641 este domnul Moldovei Vasile Lupu, care plătise o sumă mare Patriarhiei de la Constantinopol, răscumpărând datoriile acesteia. În semn de recunoștință pentru acest gest de generozitate, Patriarhia i-a oferit domnului un dar de neprețuit: moaștele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea celor sărmani și bolnavi, care avea să devină și ocrotitoarea Moldovei.
Se încarcă comentariile...
