De ieri , de azi

De ieri , de azi

Claude Régy Absolvent de ştiinţe politice, Claude Régy şi-a început activitatea teatrală avându-i ca mentori pe Charles Dullin şi pe Tania Balachova şi a debutat în 1952 cu spectacolul

Claude Régy

Absolvent de ştiinţe politice, Claude Régy şi-a început activitatea teatrală avându-i ca mentori pe Charles Dullin şi pe Tania Balachova şi a debutat în 1952 cu spectacolul „Dona Rosita”, de Federico Garcia Llorca. Una din cele mai complexe figuri ale teatrului francez postbelic, Claude Régy este cel care a montat pentru prima dată în Franţa piese de Harold Pinter, Edward Bond, Peter Handke, Botho Strauss, David Harrower, Jon Fosse şi Sarah Kane, tot el fiind şi cel care a făcut cunoscute textele lui Marguerite Duras şi Nathalie Sarraute.

„Mă gândesc adesea să mă las de regie ca să nu mai îndur toate astea, e insuportabil. E ca o boală foarte penibilă, oarbă, foarte dureroasă şi ştiu foarte bine că pentru toate persoanele care participă la realizarea unui spectacol e acelaşi lucru; şi că în realitate nu ştim ce facem. Şi, deci, cum să fii responsabil la sfârşit şi să fii judecat pentru ceva care te depăşeşte complet?” spunea Régy într-un dialog cu George Banu.

Tamás Ascher

Obişnuiţi să-l asocieze pe Cehov doar cu samovare şi pufăituri de locomotivă , spectatorii bucureşteni au fost uşor zdruncinaţi, dar şi plăcut surprinşi, de „Ivanovul” lui Tamás Ascher, găzduit în noiembrie 2006 de Teatrul Bulandra. Ceea ce surprindea în primul rând la spectacolul lui Ascher era atmosfera vintage (regizorul plasase acţiunea piesei în Ungaria anilor ‘60) şi jocul intens al actorilor Teatrului Katona József din Budapesta.

În ciuda acestor aparente devieri de la text, nici criticii şi nici spectatorii nu s-au plâns de „mutilarea” lui Cehov şi de faptul că Ivanov îşi spunea monologul în pielea goală. „Ivanov” s-a jucat până acum în peste 40 de ţări şi, în opinia multor critici occidentali, marchează un punct de cotitură în receptarea lui Cehov. „Textul nu este decât o bucată de material brut pentru regizor, iar datoria lui e ca, împreună cu actorii şi folosind din plin improvizaţia, să-l reinventeze, să-i ofere noi date, noi posibilităţi”, spunea regizorul maghiar într-un interviu.