"Culpa" de a fi acuzat legionarismul lui Eliade

Citiţi în "Adevărul literar şi artistic" de miercuri interviul cu scriitorul Norman Manea În "Adevărul literar şi artistic", Norman Manea vorbeşte despre traumele pe care le-a suferit

Citiţi în "Adevărul literar şi artistic" de miercuri interviul cu scriitorul Norman Manea

În "Adevărul literar şi artistic", Norman Manea vorbeşte despre traumele pe care le-a suferit în lagărul de concentrare din Transnistria, despre problemele pe care le-a avut cu regimul comunist şi despre cauzele pentru care, după 1989, nu a fost pus pe locul pe care-l merita în cadrul culturii române.

Norman Manea este, la ora actuală, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori români pe plan mondial. E cel mai tradus, a luat premii internaţionale importante, printre care prestigiosul "Medicis Étranger", au scris despre el laudativ mari scriitori ai lumii. Cu toate acestea, după '89, s-a vorbit prea puţin, în spaţiul culturii române, despre însemnătatea operei lui.

"Am mâncat salam cu soia"

În interviul pe care ni l-a dat, scriitorul oferă o explicaţie pentru acest "deficit de receptare": "În primul rând, nu a existat un prea mare interes pentru cei care au plecat. Deşi şi eu am mâncat salam cu soia până în ultimul moment (am plecat cu doi ani înainte să se răstoarne ceaunul).

Dar nu a existat interes, pentru că aici s-au ocupat imediat nişte locuri, iar acestea erau limitate, ca peste tot în lume. Eu, oricum, nu revendicam poziţii administrative sau politice.

În al doilea rând, problema a fost că aveam deja nişte succese - mai mari decât avuseseră foarte mulţi de aici. Invidia e peste tot în lume, că suntem oameni, problema e cum se manifestă. Şi la americani întâlneşti invidie, dar nu se manifestă în felul acesta."

De fapt, atitudinea de respingere a oamenilor de cultură din România faţă de scriitorul stabilit în SUA se datorează în mare măsură şi unui eseu pe care acesta l-a publicat la începutul anilor '90 în "The New Republic".

În acest eseu, intitulat "Felix culpa", Norman Manea acuza nu atât episodul legionar din tinereţea lui Mircea Eliade, cât "amnezia" ulterioară a acestuia cu privire la episodul respectiv şi invocarea nostalgică, în ultimele scrieri ale lui Eliade, a "fericitei culpe" de tinereţe (de aici şi titlul "Felix culpa").

În perioada aceea de început de ani '90, când operele lui Mircea Eliade se tipăreau în tiraje astronomice, scandalul stârnit în ţară de eseul lui Manea a fost enorm.