Animalul politic din noi trebuie indumnezeit

Mihail Neamtu isi pregateste in prezent doctoratul pe tema "Teologie si limbaj la Sf. Grigorie de Nyssa" la King's College Londra. In acelasi timp pulseaza continuu in ritmul ortodoxiei de care s-a

Mihail Neamtu isi pregateste in prezent doctoratul pe tema "Teologie si limbaj la Sf. Grigorie de Nyssa" la King's College Londra. In acelasi timp pulseaza continuu in ritmul ortodoxiei de care s-a apropiat si mai mult in anii studiilor de masterat si doctorat in Marea Britanie. Dovada sunt incitantele sale articole aparute in tara si, de curand, o carte de exceptie intitulata "Bufnita din daramaturi - insomnii teologice" (Ed. ANASTASIA).
- Cum anume ti-ai prezenta cartea pentru cititorii care n-au citit-o?
- Foarte pe scurt, cred ca este vorba despre doua paliere: unul profetic, iar altul sapiential. Un prim registru al cartii - cel profetic, confesional, angajat - dezbate chestiunea trecerii noastre nu prin vamile vazduhului, ci prin subteranelor istoriei. Nu strica, cred, sa ne amintim ca suntem facuti din pamant si ca esecul este - oriunde ne-am afla - a doua noastra natura. Aceasta ar fi partea de insomnii. Cel de-al doilea palier al cartii este construit prin dialogul cu niste instante suverane in raportul cu angoasele devenirii noastre "supt vremi". in orizontul intelepciunii traditiei, al nostalgiei monastice si al invataturii Scripturilor, gandirea teologica cunoaste o noua primavara. Prin acest amestec de ozon si clorofila, spatiul de libertate al viselor noastre se dilata, iar aspiratiile cele mai adanci ale omului capata proprietati anti-materie.
- "Bufnita din daramaturi" este, intr-un fel, un manifest care pledeaza pentru reasezarea teologiei in spatiul dezbaterii culturale. As dori sa te intreb, in ce fel vezi realizarea unui asemenea proiect in Romania?
- Ar fi prezumtios sa spunem ca, la ora actuala, teologia n-ar face parte din sfera publica. Sunt cateva cai prin care, dupa barbaria ateismului stiintific din anii comunismului, teologia si-a recastigat, cel putin institutional, demnitatea. Bunaoara la noi, ca si in Germania sau Marea Britanie, teologia crestina se preda in continuare in universitatile de stat. in primul rand argumentele traditiei, dar apoi obligatia politica a reprezentarii teologiei in spatiul public, mi se pare ca justifica aceasta situatie de fapt si de drept. Desigur, ele nu convin si mai ales nu conving arbitrii anti-liberali ai secularizarii. Satelitii balcanici ai laicismului hexagonal nu accepta dezbaterea in spatiul academic a pretentiilor de adevar revendicate de marile traditii religioase ale umanitatii. Or, daca adevarul nu ne mai intereseaza, ci doar doxografiile, atunci ar trebui sa abandonam scrisul teologiei, al filozofiei sau al literaturii pentru a face numai studii culturale.
Universitatea este un spatiu al dezbaterii, iar nu al dresajului gandirii
Cred ca universitatea este un spatiu al dezbaterii, iar nu al dresajului gandirii, dupa regulile unei axiomatici dictate ideologic de o comisie de "experti in domeniu". Fara sa-si toceasca vreuna din muchiile asale taioase, teologia ar trebui invitata la concertul de idei dezbatute in orice universitate serioasa. Aceasta ar insemna ca sa nu poti face un curs de istoria filozofiei, doctrine politice sau arta medievala fara sa cunosti temele mari de reflectie ale clasicilor teologiei crestine. Reciproc, mi se pare imposibil sa oferi un curs de teologie dogmatica, axat pe enunturile principale din Crezul nicean, fara sa iei in discutie modelele metafizice alternative propuse, in perfecta contemporaneitate cu autorii patristici ai Antichitatii tarzii, de scoala neoplatonicilor.
Totusi, in Romania, alianta hermeneutica intre teologie si celelalte discipline umaniste este departe de-a fi fost realizata. Perceptiile schizofrenice persista. Sunt multe cadre universitare "umaniste" care vad in facultatea de teologie o simpla scoala de popi, unde nimic demn de interesul unui adevarat carturar nu se studiaza. La fel, sunt nenumarati profesori de teologie care vad in preocuparile colegilor lor de la catedra de filozofie, filologie sau istorie niste simple "rataciri" sau chiar "desertaciuni". in ambele cazuri, aceste impresii sunt construite comod, pe principiul segregarii epistemologice. Cei care sufera sunt, in primul rand, studentii, polarizati ideologic in grupari adverse. Observati, va rog, ca prioritatea in sine a dezbaterii si aventura inocenta a cunoasterii, cu toate riscurile ei, cedeaza in fata unei agresive subminari de tip ideologic. Spectacolul oferit de acest razboi al prejudecatilor si al arogantei este mai degraba dezolant si, in orice caz, sub asteptarile celui care mai crede ca nu te poti mantui de unul singur.
- Ce rol ar avea publicistica religioasa in articularea acestui spatiu de dialog?
- Daca ne referim la cartile de teologie care au aparut la noi in ultimii cincisprezece ani, fara indoiala, ele au contribuit decisiv la crearea unui climat de dezbatere si reflectie ecumenica. Colectiile patristice sau biblice de la editurile "Deisis" sau "Anastasia" au impus un standard de profesionalism. Din pacate, mai sunt inca numeroase editurile care se complac in practica reeditarilor facile. Autori mari ai ortodoxiei - de la Sf. Ioan Gura de Aur sau Teodoret al Cirului la Nichifor Crainic ori Dumitru Staniloae - sunt scosi pe tarabe "la varsat", cu texte neinsotite de o minima nota istorica explicativa, fara a mai vorbi despre conventiile adoptate in traducere, editia critica folosita, traditia manuscriselor s.a.m.d. Uneori aceste standarde lipsesc si de la casele maimari.
As face aici o comparatie. Toate editurile mari din Marea Britanie - fie ca este vorba de Oxford sau Cambridge University Press, Routledge sau Blackwell, fara a mai numara editurile de profil religios - se lauda cu cate o importanta colectie teologica. in materie de patristica, as spune ca avem de-a face cu un adevarat "revival" publicistic de care nimeni astazi nu mai poate tine cont.
Sunt putine revistele de cultura care gazduiesc dezbateri pe teme teologice
Luati insa doua edituri romanesti consacrate - "Humanitas" sau "Polirom" - si numarati aparitiile de carte teologica (iar nu de istorie sau spiritualitate) publicate in ultimul deceniu. Eu unul sunt descumpanit. Cu aparitia unor texte din Pavel Florenski, Jaroslav Pelikan si, mai ales, a Septuagintei, editura "Polirom" a facut mari pasi inainte. Suntem insa departe de proiecte editoriale mai curajoase, care sa riste tiparirea unor opere complete sau a unor dictionare fundamentale in domeniu. Sigur, au aparut cu eforturi remarcabile anumite monografii indispensabile, dar suntem totusi in urma cu editarea marilor clasici ai secolului XX din teologia crestina occidentala, de la Karl Barth sau Hans Urs von Balthasar la J. Danielou sau Henri de Lubac, JUrgen Moltmann sau W. Pannenberg.
in sfarsit, se pune problema receptarii critice a evenimentelor editoriale din spatiul teologic. Sunt putine revistele de cultura care gazduiesc la noi dezbateri reale ale unor carti care angajeaza teme teologice. Desigur, nu lipsesc concertele de camera saturata de cacofonii polemice, mai intotdeauna marginale in raport cu miezul problemei. Sensibilitatile auctoriale sunt mari si vadesc varsta inca puberala a culturii dezbaterii din Romania. Nu poti critica o editie facuta de mantuiala sau nu poti pune in discutie corectitudinea unei traduceri fara sa-ti faci dusmani pe viata. M-as bucura daca in realizarea cronicilor de carte s-ar putea parasi vanatoarea de virgule pentru a se intra in spatiul real al unei dezbateri de adancime, trecandu-se peste opiniile sau gusturile personale pentru un plus de obiectivitate.
(Textul integral poate fi citit in "Adevarul literar si artistic" din 19.07.2005)