"Am cunoscut şi lumea hoţilor de buzunare"

Mulţi cred că viaţa lor - banală, de altfel - e un roman. În cazul acesta, viaţa lui Mircea Horia Simionescu, un permanent explorator şi aventurier sub aparenţa unui om cumsecade, face cât o

Mulţi cred că viaţa lor - banală, de altfel - e un roman. În cazul acesta, viaţa lui Mircea Horia Simionescu, un permanent explorator şi aventurier sub aparenţa unui om cumsecade, face cât o bibliotecă întreagă. Cât despre opera lui, ce să mai vorbim?

A fost un copil căruia, după cum spune, nu-i prea plăcea şcoala şi care nu avea nicio atracţie pentru lectură. Mama lui era o fire destul de originală în vederi şi îl încuraja ea însăşi să mai chiulească din când în când, spunând că fiul ei nu va pierde mare lucru dacă va lipsi 4-5 zile. În liceu, la Târgovişte, s-a împrietenit cu Radu Petrescu şi Costache Olăreanu - şi aşa a luat fiinţă ceea ce criticii au numit ulterior "Şcoala de la Târgovişte", un grup literar underground care a marcat fundamental istoria literelor româneşti.

Apoi, pe la 20 de ani, când a ajuns în Bucureşti, spiritul iscoditor al lui Mircea Horia Simionescu l-a împins să se amestece chiar cu lumea interlopă. După facultate, prin anii '50, s-a angajat la "Scânteia", iar apoi a ajuns să lucreze în Comitetul Central, ca mână dreaptă a celebrului politruc Dumitru Popescu-Dumnezeu.

Prin anii '70 a trăit un moment de deşteptare şi de regrete pentru compromisurile pe care le-a făcut şi a avut o tentativă de sinucidere (a intrat cu scuterul, din plin, într-un camion). A scăpat, dar au urmat vreo doi ani în care a fost client al spitalelor de psihiatrie, cu o depresie severă.

După ce a terminat cu spitalele, s-a retras la Pietroşiţa, unde şi-a construit, cu mâinile lui, o casă. Acum, la 80 de ani, continuă să trăiască retras, departe de luminile reflectoarelor mediatice, care l-ar fi transformat cu siguranţă într-o vedetă culturală. El este o vedetă a culturii noastre - deşi puţini ştiu asta.

O bombă scrisă mărunt

Scriitorul a ţinut toată viaţa un jurnal intim şi astfel s-au strâns 40 de caiete groase, scrise foarte mărunt. După cum ne-a mărturisit în interviul din "Adevărul literar şi artistic", în jurnalele sale a lăsat deoparte orice amabilităţi şi se află în răspăr cu toată lumea. Visul lui e ca, în următorii cinci ani, să apuce să şi le publice, conştient fiind că aceasta va stârni un imens scandal.

INTERVIU CU MIRCEA HORIA SIMIONESCU