Adevăruri de altădată: Experienţa trecutului

Ilarie Voronca

Un ziarist american, d. Haliburton, a ţinut să trăiască experienţa lui Anibal: să treacă Alpii pe un elefant. Încercarea pare să-i fi reuşit: în afară de o indispoziţie a elefantului, provocată de un climat cu care nu era obişnuit, şi de un inerent „rău al muntelui”, d. Haliburton a urcat şi a coborât culmile Alpilor, asemeni marelui comandant al armatelor cartagineze.

Dacă ziaristul american a urmărit numai o ieşire din anonimat, scopul acesta l'a atins fireşte: ziarele continentului au comentat fără economie experienţa d-nului Haliburton. În interviewurile pe care le-a acordat, d. Haliburton n'a vorbit însă de această latură publicitară. El a invocat argumentul de laborator, nevoia de a trăi un eveniment pe care cu mii de ani în urmă l'a cunoscut istoria. E în adevăr sub această evocare a ziaristului american, un simţ din cele mai rare de cunoaştere psihologică. Nici o altă vreme n'a avut mai mult decât a noastră nevoia de a exalta şi de a reînvia trecutul. În Germania, şi poate şi aiurea, sunt puse la cale, în fiecare zi, experienţe asemeni celei a d-nului Haliburton. Peste sute de ani, un cititor al ziarelor relatând faptele de intoleranţă, de adversitate şi de incomprehensiune din zilele noastre, le va situa desigur într'o perioadă mult mai înapoiată aparţinând evului mediu sau chiar anterioară acesteia şi bine va face. Dacă gluma ziaristului american ar putea suscita cel mult un protest al societăţii pentru protecţia animalelor - chinul bietului elefant fiind cert - cu cât e mai tragică experienţa trecutului pe care, pe spinarea fireşte a slabilor, o încearcă alţii. Şi dacă e vorba de reînviere a trecutului dece preferinţa aceasta pentru paginile obscure, pline de cruzime?

Dece nu încearcă nimeni să trăiască emoţia înaltă a unui filosof, a unui matematician sau a unui artist, în clipa descoperirii unui nou raport al numerelor, unui nou ritm al spaţiului, sau al gândirii?

(articol publicat de Ilarie Voronca în „Adevărul", 1935)