Aceeaşi piesă, alţi regizori!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lindsay Anderson şi Claus Peymann
Lindsay Anderson şi Claus Peymann

Lindsay Anderson şi Claus Peymann au pus în scenă „Iulius Cezar”, de William Shakespeare

De ieri: Lindsay Anderson

Regizor britanic născut în India, Anderson a fost, alături de Karel Reisz, Tony Richardson şi Lorenza Mazzetti, unul dintre promotorii mişcării Free Cinema. În perioada cât a fost student la Oxford, Anderson a fondat revista „Sequence", iar mai apoi a scris cronici de film pentru „Sight and Sound" şi „New Statesman".

În paralel cu activitatea de critic şi cea de regizor de film documentar, Anderson a pus în scenă la Royal Court piese de Shakespeare. La scurt timp după împlinirea vârstei de 61 de ani, Linday Anderson mărturisea într-un interviu: „Dimineaţa mă simt ca la 50 de ani, dar în funcţie de ce se întâmplă pe parcursul zilei ajung să mă simt ca la 22. Când lucrez în teatru am 43 de ani, iar când fac filme am 32. Şi asta pentru că în film am mai puţin control asupra lucrurilor. Când joc? Ah, atunci am 24 de ani. Iar, în momentele în care nu fac nimic, mă simt ca la 17 ani, pentru că ştiu că lumea e la picioarele mele".

De azi: Claus Peymann

Ca director şi regizor al unora dintre cele mai importante teatre din Germania, Peymann a dus o lungă (şi controversată) campanie de promovare a dramaturgiei contemporane. A montat în mod special piese ale dramaturgilor austrieci Thomas Bernhard, Elfriede Jelinek, Peter Handke şi Peter Turrini. Admirator şi apropiat al lui Bernhard, el a pus în scenă aproape toate piesele acestuia, începând chiar cu cea de debut, „O petrecere pentru Boris".

În anii '70, epocă în care tendinţa de actualizare a clasicilor luase amploare, Peymann a montat, în afară de dramaturgie contemporană, piese de Shakespeare, Wedekind şi Lessing. În 1975, el a regizat „Hoţii" de Schiller, spectacol care l-a făcut pe criticul Georg Hensel (cel care identificase cele patru mari direcţii ale teatrului german postbelic: interpretare, reinterpretare, reconstrucţie şi postmodernism) să-l considere pe Claus Peymann drept principalul exponent al reinterpretării.

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite