Video Stațiunea ascunsă în Retezat care prinde viață. Cum se transformă Râușorul după investițiile în drum și telescaun

Râușor, o mică stațiune montană din Hunedoara și o importantă poartă de acces dezvoltată la limita Parcului Național Retezat, începe să se schimbe odată cu investițiile private realizate aici în ultimii ani și cu lucrările de infrastructură începute recent.

Stațiunea Râușor, vegheată de Vârful Retezat. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Râușor, o mică stațiune montană din Hunedoara și o importantă poartă de acces dezvoltată la limita Parcului Național Retezat, începe să se schimbe odată cu investițiile private realizate aici în ultimii ani și cu lucrările de infrastructură începute recent.

Râușor, de la colonie muncitorească la stațiune

Zona turistică Râușor s-a dezvoltat pe locul unei foste colonii muncitorești, apărute în anii ’70 în timpul lucrărilor la Amenajarea hidroenergetică Râul Mare–Retezat. În acea perioadă a fost amenajat și drumul care leagă satele comunei Râu de Mori de actuala stațiune. Șoseaua trece pe la poalele Cetății medievale Colț și ale Mănăstirii Colț, ambele ridicate în secolul al XIV-lea, apoi urmează traseul sinuos al Văii Râușorului spre interiorul masivului.

La capătul drumului de aproximativ 15 kilometri din centrul comunei până la Râușor, vechile construcții ale coloniei au fost înlocuite treptat de cabane și pensiuni, concentrate în jurul pârtiei de schi amenajate în anii ’80.

După 1990, stațiunea s-a extins, iar numărul caselor de vacanță și al pensiunilor a crescut. Noii proprietari de terenuri din zonă au construit haotic, dar, chiar și așa, Râușorul a devenit tot mai popular datorită apropierii de Hațeg, poziției sale la marginea Parcului Național Retezat și, mai ales, accesului direct spre Vârful Retezat, aflat la 2.485 de metri altitudine.

Iarna, turiștii ajung aici pentru zăpadă, schi, săniuș și aerul curat de munte. Vara, Râușorul este una dintre principalele porți de intrare spre zona înaltă a masivului și punctul de plecare al celui mai scurt traseu turistic spre Vârful Retezat.

Poteca pornește din stațiune și urcă susținut prin pădurea de conifere, apoi continuă spre zona alpină, Lacul Ștevia și Șaua Lolaia. De aici, traseul urcă spre creasta masivului și Vârful Retezat. Vara, drumul este accesibil turiștilor cu o condiție fizică bună, însă iarna devine mult mai dificil, iar parcurgerea lui necesită experiență și echipament adecvat condițiilor alpine.

Mult timp, însă, dezvoltarea stațiunii a fost frânată de infrastructura modestă. Rețeaua electrică subdimensionată și întreruperile frecvente de curent din timpul iernii, lipsa locurilor de parcare, starea drumului și absența, până recent, a rețelelor moderne de apă și canalizare au rămas printre problemele reclamate de localnici și de proprietarii de pensiuni.

În ultimii ani, situația a început să se schimbe. Investițiile private au atras tot mai mulți turiști, iar primul telescaun al stațiunii, folosit și în sezonul cald, a făcut zona mai atractivă și vara, scurtând în același timp accesul spre traseele care urcă spre Vârful Retezat.

Telescaunul scurtează drumul spre Vârful Retezat

În toamna anului 2024 a fost amenajat primul telescaun din Râușor, o instalație care pornește de la baza pârtiei de schi și urcă până la cota 1.560 de metri. La stația de sus a telescaunului a fost amenajată o terasă, de unde turiștii pot admira Vârful Retezat.

O potecă amenajată face legătura dintre stația superioară a telescaunului și traseul marcat cu bandă roșie spre Vârful Retezat. Astfel, turiștii care folosesc instalația pot evita prima parte a urcușului și pot porni spre creste de la o altitudine mai mare.

„O potecă amenajată pornește de aici până la traseul cu bandă roșie spre Vârful Retezat. Putem spune că scurtează drumul spre creste, față de traseul clasic care urcă de la baza muntelui. Mulți turiști ne întreabă cât fac de aici până în vârf, iar noi le spunem să se gândească la o excursie de o zi. În mod normal, dacă se grăbesc, pot face trei-patru ore, dar trebuie să ia în calcul popasurile, opririle pentru fotografii, drumul de întoarcere și dificultățile din unele zone, cum este Șaua Lolaia”, spune un salvamontist.

Dinspre Râușor, traseul marcat cu bandă roșie urcă pe Valea Șteviei, trece prin pădurea de molid și, după ieșirea în golul alpin, ajunge în apropierea Lacului Ștevia, aflat sub pereții abrupți ai Vârfului Retezat. De aici, drumul continuă prin grohotișurile de sub creastă spre Șaua Lolaia și vârf.

Dacă inițial telescaunul funcționa iarna, pentru a-i duce pe turiști deasupra pârtiilor de schi, unele dintre acestea amenajate și extinse în ultimii ani, acum instalația este folosită și în timpul verii. Un bilet dus-întors costă 25 de lei, iar mulți dintre turiști urcă doar pentru plimbarea cu telescaunul și pentru priveliștea de la capătul instalației, unde se pot simți mai aproape de vârful emblematic al Retezatului.

Scurtătura spre Vârful Retezat

Vârful Retezat (2.485 de metri), care dă numele masivului, este ușor de recunoscut prin forma sa neobișnuită, de piramidă cu partea superioară aparent „tăiată”.

Acoperit de zăpadă o mare parte din an, vârful domină partea nordică a masivului și poate fi observat de la mari distanțe din Țara Hațegului. Înfățișarea sa aparte a dat naștere și mai multor legende. Una dintre ele spune că uriașii care stăpâneau odinioară aceste locuri ar fi fost înfrânți de un voinic, care i-a tăiat capul unui căpcăun și l-a prefăcut într-un munte de piatră, de unde ar proveni numele Retezat.

Telescaunul urcă încet deasupra pârtiei mărginite de pădure, cufundată într-o atmosfera calmă, tulburată din când în când de zgomotele animalelor sălbatice și de trilurile păsărilor.

„Sunt cerbi și ciute, iar mai sus sunt capre negre. Urșii îi putem întâlni mai rar, pentru că nu se apropie de oameni, cum sunt cei de pe Transfăgărășan”, afirmă salvamontistul.

Drumul spre Râușor în șantier

Una dintre investițiile publice cele mai așteptate în zonă este reabilitarea unor sectoare ale Drumului Județean 686, șoseaua care leagă Râu de Mori de stațiunea Râușor. Lucrările au loc pe două tronsoane, unul în satul Suseni și celălalt în zona de agrement Râușor.

„Drumul județean spre stațiunea turistică Râușor, una dintre porțile de intrare în masivul Retezat, este în plin șantier. Lucrările pe drumul județean 686 se desfășoară pe două tronsoane situate pe teritoriul administrativ al comunei Râu de Mori, în satul Suseni și în Zona de Agrement Râușor. Reabilitarea tronsoanelor spre stațiunea Râușor scurtează timpul de parcurs și facilitează accesul turiștilor către pârtiile de schi, traseele montane din Parcul Național Retezat și monumentele istorice din zonă”, informează Consiliul Județean Hunedoara.

Potrivit administrației județene, proiectul include și lucrări destinate siguranței și protejării drumului de intemperii.

„Montarea parapetelor metalice de protecție, 280 de metri în total, și amenajarea celor opt platforme de întâlnire pe sectoarele înguste fluidizează traficul și previn blocajele sau incidentele rutiere în zonele de munte. Peste 2,9 kilometri de rigole carosabile și noile podețe tubulare asigură colectarea și evacuarea eficientă a apelor pluviale”, mai arată Consiliul Județean Hunedoara.

Investiția este estimată la 6,8 milioane de lei și este finanțată exclusiv din bugetul propriu al Consiliului Județean Hunedoara.

Râușor, o așezare neobișnuită în inima Retezatului

Retezatul a rămas vreme îndelungată unul dintre cele mai puțin locuite masive ale Carpaților. Relieful abrupt, defileurile înguste și întinderile mari de pădure au făcut dificilă apariția unor așezări permanente în munți. Satele Țării Hațegului s-au întins, în general, doar până la porțile Retezatului, de-a lungul văilor râurilor.

Zona turistică Râușor a apărut în anii ’70, odată cu colonia muncitorească ridicată pentru marele șantier hidroenergetic Râul Mare–Retezat. După plecarea constructorilor, locul a fost transformat treptat într-o zonă de agrement și apoi într-o mică stațiune. Înainte de apariția primelor construcții, pădurile ocupau aproape complet Valea Râușorului, la altitudini de circa 1.300–1.400 de metri.

1/10

Rausor Retezat Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (4) jpg

La mijlocul anilor ’70 au fost ridicate aici barăci și alte construcții destinate muncitorilor și minerilor implicați în marele proiect hidroenergetic. Râușorul era și punctul de unde pornea cea mai lungă aducțiune spre lacul Gura Apelor, un tunel de 13.780 de metri, săpat prin munte, pe sub zona Rezervației Științifice Gemenele–Retezat.

După retragerea echipelor de muncitori, colonia și-a pierdut rostul inițial, iar spațiul a început să fie transformat pentru agrement. În anii ’80 a fost construit aici primul complex turistic, un motel destinat în principal angajaților Combinatului Siderurgic din Hunedoara. În jurul său au apărut apoi primele amenajări care au pus bazele micii stațiuni montane.

După 1990, Râușorul s-a extins prin apariția cabanelor, pensiunilor și caselor de vacanță. Dezvoltarea a fost însă lentă, iar infrastructura a rămas multă vreme modestă în raport cu potențialul zonei și cu poziția sa privilegiată, chiar la poalele Masivului Retezat.

Râușor, în primul parc național al României

Râușor se află în Zona de Dezvoltare Durabilă a Parcului Național Retezat, unde sunt permise construcțiile și investițiile în infrastructura turistică, cu respectarea regimului unei arii naturale protejate. Stațiunea ocupă aproximativ 68 de hectare și reprezintă cea mai întinsă zonă de acest fel din parc. În aceeași categorie mai sunt cuprinse zonele Pietrele și Gura Zlata.

1/33

Zona Râușor de sub Varful Retezat Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (23) JPG

Parcul Național Retezat este cel mai vechi parc național al României. A fost înființat la 22 martie 1935, printr-o decizie a Consiliului de Miniștri, după mai bine de un deceniu de demersuri susținute de oameni de știință precum Alexandru Borza, Emil Racoviță și Andrei Popovici Bâznoșanu. La început, aria protejată cuprindea aproape 13.000 de hectare, iar în prezent se întinde pe peste 38.000 de hectare.

Alexandru Borza, unul dintre principalii promotori ai înființării parcului, descria Retezatul în 1933 drept un loc aparte prin sălbăticia peisajelor, raritatea florei și spectaculoasele forme glaciare.

„Retezatul! Puţine nume de munte evocă impresii mai profunde de pribegii turistice, naturaliste şi vânătoreşti. Rar un masiv muntos care să te vrăjească mai mult cu peisagiile, de cea mai autentică sălbătăcie, să te fascineze mai tainic prin florile-i rare, prin gâzele minunate, vânatul extraordinar şi mai ales prin neîntrecutele fenomene glaciale: căldări, custuri, iezere, morene etc.”, scria savantul.

Borza vedea viitorul parc ca pe un loc care trebuia păstrat pentru generațiile următoare. Demersurile sale urmăreau protejarea ultimelor întinderi în care natura rămăsese aproape nealterată. În 1927, Borza avertiza că defrișările, pășunatul și alte intervenții ale omului făcuseră ca asemenea locuri să devină tot mai rare.

Parcul cuprinde astăzi păduri virgine și cvasivirgine, creste alpine și zeci de lacuri glaciare. În interiorul său se află și Rezervația Științifică Gemenele, una dintre zonele cu cel mai strict regim de protecție, unde intervențiile umane sunt interzise, iar accesul este strict reglementat. Deasupra stațiunii Râușor se întinde zona de conservare durabilă, urmată spre interiorul masivului de zonele de protecție integrală și strictă.

Statutul său de Zonă de Dezvoltare Durabilă permite existența cabanelor, pensiunilor, pârtiilor și instalațiilor turistice și explică de ce aici pot continua investițiile, în limitele impuse de regimul Parcului Național Retezat.

Cetatea Colț, primul popas pe drumul spre Râușor

Drumul care urcă din Râu de Mori spre stațiunea Râușor trece prin dreptul unuia dintre cele mai spectaculoase monumente medievale din Țara Hațegului. Cetatea Colț se ridică pe stâncile aflate la peste o sută de metri deasupra Văii Râușorului, la intrarea în defileul care duce spre Retezat. Fortăreața ar fi fost construită în secolul al XIV-lea de familia Cândeștilor, cunoscută mai târziu sub numele Kendeffy.

Pe versantul opus se află Mănăstirea Colț, ridicată de aceeași familie. Monumentul este cunoscut și pentru picturile sale medievale, deteriorate de-a lungul secolelor. Într-o descriere din 1886, publicată în ziarul „Tribuna”, autorul amintea legendele locale legate de icoanele mutilate și credința că ochii sfinților ar fi fost folosiți în vrăjitorii.

Cetatea a fost asociată în epoca modernă cu faimosul „Castel din Carpați” al lui Jules Verne. Scriitorul francez descria un castel greu de desprins de fundalul munților, care părea mai degrabă o prelungire a stâncilor:

„Nu se distinge de fundalul munților. Ceea ce ai fi ispitit să iei drept un donjon nu este decât o grămadă întunecată de pietre”, scria Jules Verne în „Castelul din Carpați”.

Accesul spre cetate a devenit mai ușor datorită amenajării unui traseu tematic de puțin peste un kilometru. 

„Poteca de poveste de la Cetatea Colț este prima potecă tematică din România interpretată prin benzi desenate și a avut ca sursă de inspirație romanul «Castelul din Carpați» de Jules Verne. Noua potecă, cu o lungime de puțin peste un kilometru, le oferă vizitatorilor o experiență inedită ce îmbină arta, educația și natura”, informa Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului – Universitatea din București.

Poteca poate fi parcursă prin pădure în aproximativ 20–30 de minute. De la Cetatea Colț, drumul județean continuă prin Defileul Râușorului spre stațiunea aflată la poalele masivului, iar de aici pornesc traseele spre zona înaltă a Retezatului.

Râu de Mori, poartă de intrare în Retezat

În apropiere de centrul comunei, turiștii pot vizita Mănăstirea Colț, Cetatea Colț și ruinele Curții Nobiliare a Cândeștilor, iar pensiunile și taberele din zonă îi găzduiesc pe cei care vor să petreacă mai mult timp în Țara Hațegului.

Tot din Râu de Mori, un alt drum urcă pe Valea Râului Mare spre barajul Gura Apelor, aflat la circa 20 de kilometri de sat și la peste 1.000 de metri altitudine. Lacul de acumulare, înconjurat de munți și păduri, este unul dintre cele mai spectaculoase repere ale Retezatului.

De la Gura Apelor, un drum forestier de aproximativ 20 de kilometri urcă pe Valea Lăpușnicului Mare spre Poiana Pelegii. În condiții bune de vară, traseul rutier poate fi parcurs în aproximativ o oră cu mașini cu gardă mai înaltă la sol. Poiana Pelegii este unul dintre cele mai importante puncte de plecare spre zona alpină a Retezatului.

Cel mai popular traseu de aici urcă spre Lacul Bucura, cel mai întins lac glaciar din România, aflat la peste 2.000 de metri altitudine. Drumeția durează aproximativ o oră și jumătate, iar de la Bucura turiștii pot continua spre cele mai înalte vârfuri ale masivului, Peleaga și Păpușa, ori spre alte lacuri și creste ale Retezatului.

Zona Gura Apelor oferă și acces spre partea mai sălbatică a masivului, către Munții Godeanu. Un traseu omologat pornește din zona Lăpușnicului Mic și urcă spre Refugiul Gugu și Vârful Gugu, loc legat de numeroase legende ale Retezatului.