Video Câinii hoinari de pe Via Transilvanica stârnesc controverse: „Vin după o bucată de pâine, dar ne-am săturat”
0Pe Via Transilvanica, animată odată cu sosirea primăverii, turiștii întâlnesc frecvent câini prietenoși. Unii îi consideră animale călăuzitoare și au oferit relatări emoționate despre ei, dar localnicii avertizează că acești câini au stăpâni și pierderea lor le provoacă suferință.
Primăvara a animat din nou traseele de drumeție din Carpați, iar pe cel mai popular dintre ele, Via Transilvanica, ruta de 1.400 de kilometri, numeroși turiști au pornit deja la drum.
Unii dintre ei au avut parte de experiențe memorabile: întâlniri neașteptate cu urși, câini care i-au însoțit peste tot, dar și zile lungi de călătorie prin singurătatea pădurilor și a sălbăticiei. Aventurile lor i-au determinat pe unii călători să ofere relatări memorabile pe rețelele de socializare.
Câinii prietenoși din Poiana Omului
Unul dintre cele mai atractive locuri de pe Via Transilvanica este Fundătura Ponorului. Până la locul din Munții Șureanu, numit „Palma lui Dumnezeu” (video), turiștii parcurg un drum forestier de jumătate de zi, pornind din zona localității Târsa, unde asfaltul se oprește la capătul satului, în dreptul fostei școli din cătunul Prihodiște.
Drumul trece prin Poiana Omului (video), un vechi loc de întâlnire a turmelor de oi aflate în transhumanță. Câteva stâne animă peisajul sălbatic al munților, însă câinii de aici par prietenoși cu oamenii, așa cum povestesc mulți turiști care au cutreierat aceste poteci străvechi.
„Am descoperit că între Târsa și Ponor, pe traseul care trece prin Fundătura Ponorului, există o ‘gașcă’ de câini ciobănești care te însoțesc dacă îi primești în grupul tău. Noi ne-am întâlnit cu unul: a venit de la alt grup de turiști direct la noi, în Poiana Omului, și ne-a urmat două zile, până am coborât la Ponor.
La sălaș (adăpost temporar din munți) erau alți oameni, însoțiți de alți câini, cu aceeași poveste: animale prietenoase care merg cu tine la pas, mai aleargă prin pădure după cine știe ce și se joacă prin toate bălțile din drum. Bineînțeles, dacă te înduri să le lași și puțină mâncare”, povestește Ana, pe grupul de Facebook „Via Transilvanica”.
Aceasta adaugă că gazda sălașului din Fundătura Ponorului (video) le-a spus turiștilor că sătenii cunosc acești câini.
„Sunt animale obișnuite cu turiștii și, într-un fel, oferă un ‘serviciu’ – te însoțesc pe potecile izolate și, de ce nu, te feresc de animalele sălbatice. Ce vreau să vă transmit e că sunt incredibil de blânzi și prietenoși, iar dacă vă doriți un tovarăș de drum, luați și pentru ei un pic de mâncare în rucsac. Cale bună!”, a adăugat călătoarea.
Mesajul turistei a stârnit un val de comentarii și aprecieri, iar mulți călători susțin că au relatat că au trecut prin experiențe similare. Au fost și ei însoțiți de animalele pe care le-au numit „câini călăuză”.
„Grupul nostru a pornit din Băile Tușnad, cu destinația Sânzieni (Sânsimion), și am fost acompaniați de trei câini mari pe un parcurs de aproximativ 20 de kilometri. Se jucau între ei și făceau întreceri, spre amuzamentul nostru. Dacă nu erau ei, probabil ne-ar fi acompaniat câțiva urși, pentru că zona era plină de urme proaspete. Când am ajuns la destinație, la locurile de cazare, am vrut să le dăm apă și mâncare (pe traseu, desigur, mai împărțisem cu ei din sandvișurile noastre), însă, în forfota sosirii, nici nu ne-am dat seama când au plecat de lângă noi”, relatează o turistă.
Alți turiști au relatat că s-au speriat la început, dar apoi le-a revenit inima la loc, văzând că animalele hoinare sunt prietenoase.
„Am întâlnit și eu unul așa, la Fundata. A venit la noi — eram pe niște dealuri izolate și, logic, la început ne-am îngrozit, fiind departe de civilizație. Era mare, lânos, alb cu negru și părea totuși un puiandru. A venit dând din coadă și alerga vesel în jurul nostru. Am înțeles repede că se joacă și ne-am jucat și noi cu el. Ne-a însoțit vreo jumătate de oră, apoi a plecat la treaba lui — se vedea că știa bine zona. A fost o experiență memorabilă”, afirmă un alt turist.
Unii pasionați de călătorii acuză faptul că stăpânii câinilor hoinari nu au grijă de ei, de aceea animalele apelează la mila turiștilor. Povestesc că au observat câini slabi și bolnavi și că întotdeauna iau cu ei mâncare pentru a-i ajuta.
„Cruzimea și indolența față de animalele din mediul rural din România sunt greu de găsit în altă parte... și, ce-i drept, și prostia joacă un rol”, susține un turist.
Controversele câinilor hoinari
Unii localnici spun însă că animalele hoinare de pe potecile de munte ar putea face mai mult rău decât bine, iar poveștile despre câinii călăuză nu au legătură cu realitatea.
„Acesta este un exemplu clasic de denaturare a situației reale, printr-o imaginație prea bogată. Câinii respectivi nu stau pe lângă turiști „ca să-i salveze de animalele sălbatice”, ci pentru că au învățat că, petrecând timp în apropierea oamenilor, le pică și lor ceva de mâncare. Nu este o alegere bazată pe logică, vitejie sau grijă față de oameni. Este un răspuns automat la un stimul. Cu ce se hrănesc acești câini când nu sunt turiști prin zonă? Răspunsul îl oferă chiar autoarea postării: „mai aleargă prin pădure după cine știe ce”. Ei bine, aleargă pentru că din pădure își procură hrana când noi, oamenii, nu suntem acolo. Și nu fac mofturi: pui de căprioară, de mistreț, cerb, iepure – orice „pică” e mai bun decât nimic”, scrie un alt drumeț.
Câinii care însoțesc oamenii ar putea fi purtători de boli, adaugă acesta.
„Nefiind îngrijiți sanitar-veterinar, acești câini poartă o mulțime de paraziți, care se pot transmite animalelor sălbatice. Este vina lor că sunt în această situație? Sigur că nu. Vinovați suntem noi, oamenii, și această mentalitate păguboasă de a hrăni și proteja câinii hoinari. Dacă simțiți milă și vreți să faceți un bine, luați câinii acasă și îngrijiți-i cu tot ce presupune asta: hrană, adăpost, servicii veterinare. Altfel, nu faceți decât să agravați problema. Dacă vă doriți un tovarăș de drum, luați câinele dumneavoastră de acasă. Sau, și mai bine, un prieten!”, afirmă localnicul.
Turiștii, iritați de răspunsul localnicului
Comentariul său a stârnit iritarea altor drumeți pe Via Transilvanica. Unul dintre ei afirmă că, până la urmă, nu vede nicio problemă dacă acei câini vânează, deoarece o fac pentru a se hrăni și a supraviețui.
„Dacă vrem cu adevărat să-i ajutăm, trebuie să îi luăm în grijă și să le oferim o șansă, însă, în România, numărul câinilor abandonați este atât de mare încât, practic, acest lucru devine imposibil. Decât să trecem nepăsători pe lângă ei, chiar și un colț de pâine dacă le este oferit, îi poate ajuta. Cu sau fără hrănirea lor de către turiști, câinii tot se înmulțesc”, adaugă acesta.
Acești câini nu au stăpâni, dar aparțin satelor – acolo s-au născut și au fost lăsați liberi.
Oamenii îi cunosc și îi hrănesc iarna, crede autoarea postării. „Mie mi se pare că este un adevărat serviciu pe care localnicii îl oferă turiștilor: protecție și prietenie”, adaugă aceasta.
Ciobanii obișnuiesc să își schimbe între ei câinii adulți, iar uneori se întâmplă ca unui mascul alfa să nu-i placă de un nou venit și să îl gonească, afirmă un fermier și veterinar. Acesta a explicat modul în care ajung să rătăcească aceste animale.
„Fiind poate la a treia sau a patra mutare, câinele nu mai are orientarea necesară pentru a-și căuta stâna inițială (unde a crescut) și caută cel mai apropiat loc unde sunt oameni, devenind un locuitor permanent. Nu confundați situația cu cea a ursului, care este sălbatic și, dacă i-ai dat odată, când nu-i mai dai, își ia singur! Câinele este domestic și moare de foame dacă nu-l hrănești – însă nu te atacă”, susține fermierul.
Apelul localnicilor către turiștii de pe Via Transilvanica
Unii localnici din satele traversate de Via Transilvanica le-au cerut turiștilor să ignore animalele hoinare, chiar dacă acestea par prietenoase.
„Este plăcut și frumos pentru excursioniști, dar pentru cei care îi cresc nu este la fel de plăcut atunci când rămân fără ei. Drumeții ar face bine să îi ignore, iar astfel toată lumea ar fi fericită. Am avut bunici în zonă și, în felul acesta, le-au dispărut câțiva câini. Câinii aceia despre care vorbiți nu sunt ai nimănui. Au un stăpân care i-a hrănit și care acum le simte lipsa. De aceea spun că acele ore sau zile în care un călător îi cheamă cu el le fac mult rău. Nu promovați acest fel de călătorii!”, scrie un alt turist.
Mesajul turistei devenit popular a dus în scurt timp la identificarea câinelui din zona Târsa - Poiana Omului.
„Câinele este al verișorului meu, un câine cu cip, vaccinuri și toate cele necesare. În toată perioada sărbătorilor, câinele a fost căutat în zonă — am crezut că a dispărut. Același lucru mi s-a întâmplat și mie anul trecut, de două ori, când cățelușa mea a dispărut”, scrie un localnic.
Din ce în ce mai mulți turiști care merg pe Via Transilvanica, atunci când văd un câine (de cele mai multe ori în apropierea unei case), îl momesc cu mâncare, iar câinele îi urmează și dispare, adaugă acesta.
„Am avut chiar o situație în care m-am certat cu un grup de turiști când am mers să-mi recuperez câinele — au crezut că îi mint și că nu este al meu. Din păcate, aceasta este o parte mai puțin frumoasă a poveștii pentru localnici. Mai mulți locuitori ai satului Târsa au fost nevoiți să își recupereze câinii de la Fundătura Ponorului sau chiar de mai departe. Eu mi-am găsit cățelușa, după câteva zile, la Fundătura Ponorului — era mult mai slabă. Câinii sunt prietenoși și vin după o bucată de pâine, dar, după aceea, nu mai primesc mâncare. Câinele din fotografie este foarte bine îngrijit. Noi, oamenii din zonă, sincer, ne-am cam săturat de aceste situații”, concluzionează acesta.
Se încarcă comentariile...
