Locurile uimitoare aflate pe Via Transilvanica. Din Palma lui Dumnezeu, la capitalele antice VIDEO

0
Publicat:

În cei doi ani de la inaugurarea Via Transilvanica în Hunedoara (video), traseul turistic a devenit tot mai popular, oferind șansa promovării unor locuri spectaculoase, dar puțin cunoscute, și ocazia localnicilor de a investi în turism.

Crescător de animale din Fundătura Ponorului. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Crescător de animale din Fundătura Ponorului. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Via Transilvanica, o rută turistică populară pentru amatorii de drumeții, lungă de 1.400 de kilometri, pornește de la Putna, străbate Transilvania şi se încheie la Drobeta – Turnu Severin.

În Hunedoara, Via Transilvanica a fost inaugurată în vara anului 2022. Ruta parcurge 150 de kilometri trecând prin Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina (Munții Șureanu) și pe la poalele Retezatului.

Inaugurată în vara anului 2022, Via Transilvanica în Hunedoara începe din zona Cugir (Alba) – Romoșel, urcă spre satul Ciungu Mare, continuă pe drumuri forestiere spre cătunul Măgureni, coboară pe la poalele Vârfului Godeanu, la Sarmizegetusa Regia, apoi pe valea Grădiștii, urcă din nou pe Platoul Luncanilor, la Târsa și Poiana Omului și continuă prin Fundătura Ponorului din Munții Șureanu.

După ce a trecut prin comunele Romos, Beriu, Orăștioara de Sus, Boșorod, Pui traseul ajunge la poalele Retezatului, traversând comunele Sălașu de Sus și Râu de Mori, apoi coboară în Țara Hațegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa și părăsește județul prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, spre Bucova (Caraș-Severin).

Artiști români și internaționali au transformat bornele kilometrice în opere de artă, sculptate în andezit.

Adevărul.ro vă prezintă principalele atracții ale traseului de circa 150 de kilometri al Via Transilvanica în Hunedoara.

Satul clădit pe coamele dealurilor

Traversat de un drum forestier marcat de bornele Via Transilvanica, satul Ciungu Mare din Hunedoara (video) se numără printre așezările pitorești din Munții Orăștiei. Vreo sută de oameni trăiesc în gospodăriile sale cu înfățișare arhaică, înconjurate de păduri, livezi și pășuni, care ocupă coamele dealurilor de sub vârful Ciungilor, aflat la 900 de metri altitudine.

La fel ca și în alte cătune din Munții Orăștiei (Urșici, Măgureni, Cioclovina și altele), localnicii și-au clădit casele la câteva sute de metri de vecinii lor, astfel că pentru a parcurge întreg satul, la pas, călătorilor le ia mai bine de oră. Satul Ciungu Mare a devenit tot mai căutat de turiștii, mai ales de cei care parcurg Via Transilvanica.

„În satul Ciungu Mare mai sunt vreo 20 de familii. Oamenii se ocupă aici cu creșterea animalelor și mai lucrează la pădure. Cu agricultura mai puțin. Apă ne-am tras singuri în gospodării, de la izvoarele din apropiere. Avem curent, este semnal de telefonie și internet în unele locuri, doar drumul, fiind de pământ și abrupt este mai greu, mai ales iarna. Dar satul este pitoresc, este foarte frumos, văzut de pe dealurile care îl înconjoară”, povestește unul dintre localnici.

Pe dealurile satului sunt mai multe puncte de belvedere. „De lângă Stâna Frăsinenilor se vede toată Valea Mureșului, inclusiv orașele Alba Iulia, Cugir, Orăștie și Deva. Iar în apropiere se află Stâna Tomnatec, construită din fonduri europene și dotată cu toate utilitățile obișnuite în Europa. La nevoie, se poate înnopta aici”, informează Primăria comunei Romos, de care aparține satul Ciungu Mare.

Din satul Ciungu Mare, drumul forestier coboară în valea Sibișelului din Hunedoara, în trecut un ținut al pădurilor seculare. Via Transilvanica continuă în susul râului Sibișel, o apă de munte cu un debit abundent, care și-a conturat o albie spectaculoasă, săpând de-a lungul timpului în terenul argilos, amestecat cu gresii și pietriș.

Satul de la poalele muntelui sfânt al dacilor

Valea Sibișelului din Hunedoara (video) a fost și în trecut un loc atractiv pentru turiști, chiar dacă oamenii trebuiau să ia la pas drumurile greu accesibile și ușor de rătăcit din pădurile sale vaste care acopereau ruinele unor așezări dacice și medievale.

Aflat pe Via Transilvanica, la vreo 15 kilometri de mers pe valea Sibișelului din Hunedoara, cătunul Măgureni (video) se numără printre cele mai înalte așezări din România. Satul de păstori și pădurari a fost înființat în secolul al XIX-lea la 1.100 – 1.300 de metri altitudine, aproape de Vârful Godeanu (1.659 metri).

„Dacă Sibişelul, pentru cei din Orăştie, este un potrivit loc de excursii uşoare, pentru turişti este un loc de plecare în frumoşii munţi ai Sebeşului. Pornind pe drumuri de munte, care duc de-a lungul Râuşorului, pe poteca ce urcă spre coama Deluţului (1.119 metri), ajungem la Măgureni, o mică aşezare specifică de munte, compusă mai ales din oieri. Situată la 24 de kilometri de Orăştie, în mijlocul unor munţi de peste 1.000 de metri, este des cercetată pentru recreaţie. De la Măgureni spre sud putem lua drumul spre Vârful Godeanu, nu însă şi cel mai uşor. Se recomandă călăuze dintre ţăranii de la Sibişel sau Măgureni, de la care putem închiria şi cai”, îl prezenta istoricul Octavian Floca, în Ghidul județului Hunedoara (Deva, 1969).

La începutul secolului XX, peste 100 de oameni locuiau în satul de munte greu accesibil. Acum, așezarea este aproape complet părăsită, însă turiștii găsesc aici un schit de maici. Pe dealurile învecinate se înfăţişează câteva case vechi, nelocuite din sat, înconjurate de păduri vaste care ocupă ținutul dominat de vârful Godeanu.

De la Măgureni, Via Transilvanica se îndreaptă spre Sarmziegetusa Regia, trecând prin apropierea vârfului Godeanu, numit și „muntele sfânt al dacilor”.

Vârful Godeanu a fost înconjurat de cea mai mare concentrare de aşezări civile militare şi religioase descoperite şi cercetate din toată Dacia, iar la poalele sale se află cele mai multe sanctuare din toată Dacia. De asemenea, este singurul vârf vizibil de pe culmile cetăţilor dacice din zonă.

Ținutul cetăților dacice

În Sarmizegetusa Regia, capitala dacilor în vremea regelui Decebal, aflată pe traseul de drumeție, călătorii găsesc urmele unei așezări antice înfloritoare și rămășițele marilor temple și sanctuare ale dacilor.

Traseul coboară apoi pe valea Grădiștii din Hunedoara, pe la poalele altor cetăți dacice faimoase, ca Fețele Albe, Costești și Blidaru și urcă spre satul Târsa din Hunedoara, aflat pe Platoul Luncanilor, la circa 900 de metri altitudine.

În ultimii ani, odată cu modernizarea celor două drumuri de acces spre satul Târsa din Hunedoara (video) așezarea pastorală a devenit un reper turistic al zonei.

Este traversat de Via Transilvanica, spre Poiana Omului, în timp ce alte trasee de munte îl leagă cătunele arhaice Urșici, Cioclovina, Alunu, Ponorici, locuite de cîteva familii.

„Unii și-au deschis mici afaceri și îi așteaptă pe vizitatori cu plăcinte și produse tradiționale. Oamenii sunt încântați de priveliștea așezării vegheate din depărtare de Retezat, iar la fiecare sfârșit de săptămână satul este plin de turiști“, povestește un localnic.

Aflată la o oră de mers, prin pădure, din satul Târsa din Hunedoara, Poiana Omului este un vechi loc de întâlnire al ciobanilor aflați în transhumanță pe drumurile de plai ale Carpaților.

Înfățișarea ei pitorească, stânele și sălașele din împrejurimi, dar și legenda care spune că aici regele dac Decebal și-ar fi găsit sfârșitul, au făcut-o tot mai populară în ultimii ani.

Fundătura Ponorului, numită și Palma lui Dumnezeu

Din Poiana Omului (video), potecile continuă pe dealuri împânzite cu stâne tradiționale, spre vârfurile Munților Șureanu și Sarmizegetusa Regia. Via Transilvanica urmează calea spre Fundătura Ponorului - aflată la două - trei ore de mers de locul de popas al ciobanilor.Locul este cunoscut și sub numele de „Palma lui Dumnezeu”.

Sălașele din Fundătura Ponorului – locuințe de vară pentru crescătorii de animale – se înfățișează într-un decor pitoresc, risipite pe dealurile care înconjoară lunca netedă a Ponorului, împodobită cu numeroasele sale bucle.

Pentru cei mai mulți dintre oaspeții fundăturii, priveliștea este spectaculoasă, cu atât mai mult vara, când animalele lăsate în voie de localnici înviorează atmosfera și fondul sonor al văii.

Sub stâncile ce mărginesc fundătura, pârâul Ponor se pierde sub un perete de stâncă, ieșind câțiva kilometri în vale, prin spectaculoasa deschidere a peșterii Șura Mare.

„În weekend vin aici foarte mulți turiști. Și români, și străini. Unii își așează corturile pe dealuri, alții caută să se cazeze pe la localnici. Mulți sunt însă în trecere, pentru că Fundătura Ponorului este pe Via Transilvanica. De câțiva ani, Fundătura Ponorului este tot mai căutată, mai ales vara. Oamenilor le place aerul, frumusețea și curățenia de aici. Și spun că aici găsesc ce nu au în locurile unde trăiesc”, spune Eleonora, o localnică din Federi, care are o mică gospodărie în Fundătura Ponorului (video).

Poteca turistică străbate pădurile, coborând din Munții Șureanu în comuna Pui, aflată pe valea Streiului din Hunedoara.

De aici, urmând Via Transilvanica călătorii ajung la poalele Retezatului, unde Cetatea medievală Mălăiești (comuna Sălașu de Sus) și Cetatea medievală Colț (comuna Râu de Mori) se numără printre atracțiile turistice ale ținutului.

Capitala romană, popas pe Via Transilvanica

Ultimul ansamblu istoric traversat de Via Transilvanica înainte de ieșire din județul Hunedoara este Ulpia Traiana Sarmizegetusa - colonia înființată de împăratul Traian, în primii ani după războaiele de cucerire a Daciei de la începutul secolului al doilea.

Ruinele capitalei romane (video), aflate la circa 15 kilometri de orașul Hațeg, dezvăluie un fost oraş cosmopolit şi înfloritor din Antichitate.

Atunci, colonia ridicată pentru veteranii din armata romană s-a dezvoltat ca o aşezare de lux, în care trăiau peste 20.000 de oameni, cu o mulţime de clădiri administrative şi palate impozante, cu temple închinate zeităţilor romane şi cu un amfiteatru care putea primi peste 5.000 de spectatori - aflat în restaurare.

Rămășițele monumentelor antice, amestecate acum printre terenurile agricole și gospodăriile localnicilor, oferă oaspeților locului o perspectivă asupra importanței pe care așezarea o avea în Antichitate.

Din Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Via Transilvanica se suprapune, pentru următorii kilometri, cu traseul fostei căi ferate Hațeg - Caransebeș, construită la începutul anilor 1900.

Înainte de a continua în județul Caraș Severin, ruta turistică traversează Porțile de Fier ale Transilvaniei - trecătoarea dintre Banat și Ardeal, unde ar fi fost antica Tapae. Aici, dacii și romanii au purtat cele mai crâncene bătălii. Și în Evul Mediu, trecătoarea a fost locul altor lupte crâncene, între armatele turcești și cele transilvane conduse de Ioan de Hunedoara și de cnejii din Țara Hațegului.

Porțile de Fier ale Transilvaniei (video) sunt traversate de drumul național Hațeg - Caransebeș, însă în trecut au fost locul celui mai spectaculos tronson din calea ferată Subcetate – Caransebeș.

Datorită declivităţii mari a traseului, pe o porţiune de aproape 10 kilometri, care porneşte din apropierea satului Bouţari (Caraş-Severin), traversează Porţile de Fier ale Transilvaniei şi coboară în depresiunea Haţegului, la Sarmizegetusa, calea ferată a fost dotată cu cremalieră, o instalaţie complexă care ajuta locomotivele să urce pantele.

Tronsonul cu cremalieră a fost închis în anul 1978, după şapte decenii de la inaugurare, iar locomotivele speciale au fost retrase în depourile din Petroşani şi Subcetate, unele dispărând, cu timpul.

Călătorii



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite