Temerile turiștilor aflați pe Via Transilvanica. „Îți trebuie tupeu, nu glumă, să stai în fața lui”
0Via Transilvanica a devenit unul dintre cele mai populare trasee de drumeție din România, însă pentru unii dintre călători, riscul de a face față unor situații neprevăzute este descurajator.
În cei doi ani de la lansarea Via Transilvanica, ruta turistică de aproape 1.400 de kilometri, care pornește de la Putna, străbate Transilvania şi se încheie la Drobeta – Turnu Severin, a devenit tot mai populară pentru amatorii de drumeții.
Via Transilvanica, unul dintre cele mai lungi trasee de drumeție
Via Transilvanica poate fi străbătută pe jos sau cu bicicleta, prin judeţele Suceava, Mureş, Harghita, Braşov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Caraş Severin şi Mehedinţi.
La fiecare kilometru, „bornele” sale - monumente sculptate de artiști, care amintesc de istoria locurilor - le arată turiștilor că sunt pe drumul cel bun, chiar dacă Via Transilvanica trece adesea prin zone îndepărtate de orașe și de căile aglomerate de comunicație.
În timpul verii, numărul drumeților întâniți pe Via Transilvanica este mai ridicat. Unii se încumetă să o parcurgă de la un capăt la celălalt, alocându-și chiar și mai multe săptămâni pentru o astfel de aventură, cei mai mulți o străbat pe porțiuni. În ambele situații, drumeții găsesc numeroase motive de satisfacție.
În Hunedoara (video), spre exemplu, Via Transilvanica parcurge 150 de kilometri trecând prin Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina (Munții Șureanu) - faimos pentru cetățile dacice și pentru „fundăturile” sale Ponor și Ponorici, și pe la poalele Retezatului, părăsind județul în vecinătatea fostei colonii romane Sarmizegetusa, aflată la Porțile de Fier ale Transilvaniei.
Ca orice traseu de munte și prin locuri mai puțin accesibile oamenilor, Via Transilvanica nu înseamnă doar satisfacția drumețiilor prin natură, ci și responsabilitate. Iar pe lângă îndemnurile de a porni la drum prin munții României, turiștii trebuie să țină cont și de riscuri.
Pentru cei mai mulți dintre călători, întâlnirea cu animalele sălbatice, în special urșii, dar și cu câinii de la numeroasele stâne aflate în zonele Via Transilvanica reprezintă cele mai mari temeri. Pe grupurile de Facebook dedicate Via Transilvanica, numeroși români s-au arătat îngrijorați de riscul de a întâlni câini ciobănești și urși.
Urșii de pe Via Transilvanica
Deși urșii nu au creat probleme turiștilor care au străbătut porțiuni din Via Transilvanica, prezența lor îi preocupă pe numeroși călători. Administratorii paginii de Facebook „Via Transilvanica” au anunțat recent că au fost plasate de-a lungul traseului peste 300 de marcaje cu mesajul “Atenție la urși după înserare”.
„În zonele acestea există habitate în care animalele sălbatice își fac simțită prezența din ce în ce mai des, iar atenția noastră, a celor care le traversăm mediul în care trăiesc trebuie să fie sporită, atât pe timp de zi, cât și de noapte. Față de anii trecuți în care vedeam doar urme, anul acesta am întâlnit și urși pe traseu, chiar de mai multe ori. Atât noi, echipa Asociației Tasuleasa Social, cei care ne ocupăm de drumul care unește, cât și drumeții de pe Via Transilvanica. Partea bună este că pe cărarea noastră relația cu ei nu este una abuzivă, chiar tristă pe alocuri, în sensul în care nu vezi urși cerșind mâncare pe marginea drumului precum în zonele care sunt supra-populate de oameni”, informează administratorii paginii de Facebook „Via Transilvanica”.
Unii români s-au plâns că atenționările nu le sunt de folos, în cazul în care se trezesc în fața animalelor sălbatice.
„Până acum eram învățați, și așa era, că urșii nu au treabă cu oamenii. De aceea sfaturile erau să faci gălăgie și altele. Dar pentru urșii noi, de lângă localități, înfometați, stresați, în luptă pentru supraviețuire, nu mai ține. Cum ți-e norocul. Spray-ul? Hai să fim serioși. Îți trebuie tupeu, nu glumă, să stai în fața lui, în bătaia de câțiva metri a spray-ului. Și apoi, care este faza cu urșii care vin numai seara? Că de fapt, oamenii i-ar fi obligat pe urși să mănânce doar seara, că ziua oamenii umblă peste tot?”, întreabă un român, pe grupul de Facebook Via Transilvanica.
Jandarmii montani oferă câteva recomandări pentru cei care se aventurează în zonele sălbatice unde există riscul de a întâlni urși: asigurați-vă că aveți cel puțin un partener de drumeție; discutați, faceți zgomot, ca să fiți auziți de animale sălbatice și să vă evite; purtați, agățat de rucsac, un așa numit bear -bell, clopoțel împotriva urșilor; când campați, nu țineți mâncarea în cort; purtați la voi un spray cu piper împotriva urșilor; purtați la gât un fluier; dacă observați prezența ursului din depărtare, faceți zgomot; încercați să evitați animalele pe cât este posibil.
Câinii ciobănești, temuți pe Via Transilvanica
Unii călători se plâng, însă, că se tem mai mult de câinii ciobănești care păzesc stânele de pe traseul Via Transilvanica, decât de posibilitatea de a întâlni animale sălbatice.
Printre sfaturile primite de români de la alți excursioniști este să evite să își ia cu ei, la drum, animale de companie.
„Se pare că este foarte periculos sa mergi cu câinele propriu pe Via Transilvanica, din cauza stânelor protejate de ciobanești pe arie largă și a haitelor de câini agresivi de prin sate. Este dezamăgitor pentru mine”, transmite unul dintre turiști, pe grupul de Facebook „Via Transilvanica”.
Iulian Gabor, membru al echipei Via Transilvanica, arăta într-o postare pe Facebook de ce nu ar trebui ca turiștii să se teamă atât de mult de stânele de oi.
„Stânele sunt în general amplasate în afara localităților, pe pajiști, pășuni alpine, poieni etc. Acestea au caracter permanent sau periodic, fiind posibilă mutarea lor de la an la an. În zonele montane stânele sunt goale în sezonul rece. Oile, câinii și ciobanii coboară în satele din jur, în transhumanță”, scrie acesta.
Pe Via Transilvanica cei mai mulți proprietari de stâne au fost informați sau au aflat de traseu. Majoritatea au înțeles că acesta le poate aduce beneficii și au o abordare prietenoasă cu drumeții. De altfel, sunt foarte multe astfel de locuri unde ciobanii invită drumeții „la un caș” sau la o poveste, au grijă de aceștia, își cheamă câinii, iar uneori chiar îi însoțesc, arăta Iulian Gabor, membru al echipei Via Transilvanica.
„Cele mai multe experiențe în relație cu stânele și câinii lor sunt pozitive sau chiar foarte frumoase, însă acestea nu sunt povestite, ceea ce face ca atunci când cineva trăiește ceva negativ și o povestește să amplifice percepția de teamă”, adaugă acesta.
Printre recomandările oferite turiștilor de pe Via Transilvanica, atunci când se apropie de stâne, sunt:
„Fiți precauți și strigați-l pe cioban ca să: aflați dacă are câini și să aibă act de prezența voastră sua să își cheme câinii la nevoie. Sacă vă întâlniți cu câinii sau dacă vin spre voi, vorbiți cu ei pentru că foarte mulți doar par fioroși și se vor liniști. Încercați să nu îi agitați mai tare aruncând cu pietre în ei. În cazul extrem în care aceștia sunt agresivi și nu se opresc din lătrat, vă puteți pune spate în spate și să înaintați ușor până vedeți ciobanul sau pur și simplu stați până se liniștesc”, scrie Iulian Gabor, pe grupul de Facebook Via Transilvanica.
Unii drumeți recomandă petardele, sprayuri cu piper sau folosirea bețelor de trekking, însă o abordare prietenoasă este foarte posibil să vă ajute în cele mai multe cazuri, mai arată acesta.
Se încarcă comentariile...
