„Medicamentul” din farfurie gătit în numai 40 de minute și cu un gust incredibil. Secretele „bucătăriei săracului”

O mâncare „a săracului” din Italia cu o tradiție de peste două milenii, este un adevărat medicament alimentar și totodată un elixir al tinereții. Conține o bogăție de vitamine, nutrienți și minerale esențiale care hrănesc organismul. În plus, este și extraordinar de gustoasă. 

Minestra FOTO Frank Fariello

Atunci când vine vorba despre gastronomie, mai elaborată, mai sofisticată, mai luxoasă, aceasta nu înseamnă neapărat și mai sănătoasă sau mai sățioasă. Iar acest lucru este dovedit de așa-numita „bucătărie a săracului” din toate culturile. De cele mai multe ori, preparatele tradiționale, cu ingrediente „pescuite” din natură și improvizate din necesitatea constrângerilor materiale, pot da naștere la adevărate „elixiruri” ale tinereții și „medicamente” alimentare cu efecte vindecătoare. Iar una dintre cele mai interesante, delicioase și sănătoase „bucătării ale săracului” este cea italiană. I se spune „cucina povera” (literal, bucătăria săracului).

Este compusă din preparate simple, foarte gustoase, dar mai ales sănătoase. Ținând cont că zona mediteraneană este recunoscută pentru longevitatea localnicilor, specialiștii spun că și alimentația joacă un rol esențial, mai ales această „cucina povera”. Iar una dintre reginele „bucătăriei săracului” din Italia este faimoasa supă numită „minestra”. De altfel, este un pleonasm în toată regula alăturarea celor două cuvinte „minestra” și „supă”, și asta fiindcă, în italiană, „minestra” înseamnă de-a dreptul „supă”. Este un preparat cu o vechime extraordinară și cu niște proprietăți incredibile pentru sănătate, dar și pentru menținerea vitalității, inclusiv la o vârstă înaintată. Este, efectiv, supa „bunicuțelor” italience de-a lungul istoriei.

Născută din sărăcia plebeilor romani

„Minestra”, așa cum am precizat, înseamnă „supă” în italiană. Deși pare medievală, are o istorie extrem de îndelungată. Mai precis, era gătită și acum mai bine de 2000 de ani. Era mâncarea de căpătâi a plebeului roman, adică a omului de rând. Cuvântul „minestra” vine de la cuvântul latinesc „ministrare”, adică „a servi”, „a administra”. Practic, vine de la o tradiție a familiilor plebeiene, prin care această mâncare era servită dintr-un vas mare, încăpător, probabil asemănător supierelor de astăzi, de către stăpâna casei, tuturor celor așezați la masă. La romanii de rând, această minestra era felul principal de mâncare. Deși i se spune supă, minestra arată mai degrabă ca o ciorbă foarte groasă, plină cu legume și paste. Este extrem de sățioasă.

Nu exista o rețetă unică în perioada Republicii și Imperiului Roman. Era, mai degrabă, pe principiul „câte bordeie, atâtea obicee”. În orice caz, principiul de bază al minestrei era: în ciorbă intră orice putem găsi prin grădină și împrejurimi. De multe ori era strict vegetală și se baza pe linte, ceapă, varză, bob. Era așa-numita „bucătărie a săracului”.

În perioadele de greutăți și lipsuri, minestra a devenit un preparat esențial pentru supraviețuire. Familiile își completau mesele cu tot ceea ce aveau la îndemână. De multe ori adăugau pâine veche, ierburi sălbatice, verdețuri de câmp și, uneori, bucăți mai puțin valoroase de porc sau vită. În orice caz, făcută de o gospodină experimentată și pasionată de bucătărie, o asemenea ciorbă din resturi devenea o delicatesă la care râvneau și cei mai bogați oameni ai imperiului.

Minestra a însoțit populațiile Peninsulei Italice din Antichitate până în Evul Mediu și chiar în lumea contemporană. În secolele XV și XVI, minestra s-a îmbogățit considerabil și a devenit și mai delicioasă datorită descoperirilor geografice. Introducerea legumelor aduse din „Lumea Nouă”, adică roșiile, cartofii și fasolea, a revoluționat complet repertoriul de rețete pentru minestra, adăugând mai multă savoare și valoare nutritivă acestor preparate rustice. În plus, minestra a devenit o bombă vitaminică și nutritivă, care nu numai că te menținea sănătos, dar adăuga și ani vieții.

Aproape că nu există italian care să nu-și aducă aminte cu plăcere de minestra gătită de bunica sau mama, în copilărie. „Părinții mei îi spuneau «mâncare de oameni săraci», dar eu îi spuneam pur și simplu delicioasă. Mama obișnuia să prăjească felii groase de salam picant înainte de a adăuga usturoiul și escarolele, în timp ce familia tatălui meu prefera să adauge chifteluțe foarte mici”, preciza dieteticianul italian Tina Marinaccio pe site-ul său personal tinamarinaccio.com.

Cum se prepară miraculoasa minestra

Propriu-zis, minestra este o supă foarte versatilă și nu trebuie să vă îngrijorați că nu veți găsi ingredientele necesare. Ba aveți șansa să le găsiți în orice magazine, de la piețele tradiționale la orice supermarket sau magazin de cartier.

În primul rând, aveți nevoie de multe verdețuri. Italienii folosesc escarole, adică andive. Dacă nu le găsiți, nu-i nicio problemă, puteți folosi frunze de sfeclă (de tip mangold) sau spanac (cel mai accesibil). Apoi folosiți în jur de 500 de grame de fasole. Dacă nu aveți proaspătă sau nu vreți să vă complicați cu fierberea ei prealabilă, utilizați o conservă de fasole, clătită și scursă (ideal fasole cannellini – se găsește în toate supermarketurile).

Mai aveți nevoie de o ceapă galbenă, tăiată nu foarte mărunt, patru căței de usturoi tocați, doi morcovi tăiați cubulețe, ulei de măsline, un pic de ardei iute (este opțional, dacă nu suportați mâncarea picantă), sare și piper. În plus, este necesară fie o supă concentrată de pui (se face rapid dintr-un tacâm de pui și o puteți folosi și la alte preparate), fie câteva cuburi de supă concentrată. Puteți cumpăra și țelină apio (acum se găsește destul de ușor în România).

Iată cum se prepară: prima dată se călesc legumele. Încălziți uleiul de măsline într-o oală mare pentru supă, la foc mediu. Adăugați ceapa, morcovii și țelina, tăiate cubulețe, și se înăbușă aproximativ 5 minute, până se înmoaie. Atenție, nu trebuie arse, că strică gustul mâncării. Apoi adăugați usturoiul și, opțional, ardeiul iute și mai gătiți un minut, până devin aromate.

Apoi se adaugă verdețurile tocate în oală (spanac, andive sau frunze de sfeclă, dar și o tijă de apio). La început pot părea prea multe, însă își vor reduce considerabil volumul. Acoperiți oala și lăsați-le să se gătească 3-5 minute, amestecând din când în când.

La urmă, turnăm supa de legume sau de pui (sau cuburile concentrate, deși prima variantă este mult mai sănătoasă) și adăugăm și fasolea clătită. Condimentăm cu sare și piper. Aducem supa la punctul de fierbere, apoi reducem focul la minimum. Acoperim și lăsăm să fiarbă încet 15-20 de minute, pentru ca aromele să se combine. Propriu-zis, întregul proces culinar ar trebui să dureze maximum 40 de minute.

Rezultatul este un deliciu extrem de sănătos, cu o explozie de arome, nutrienți, vitamine, fibre și minerale esențiale. Supa se servește în boluri și presărăm deasupra parmezan ras. Se mănâncă cu pâine țărănească cu coajă crocantă.

Supa „măritată”

Minestra a dat naștere la numeroase variante zonale, regionale și locale, inclusiv cu preparate din carne, dacă nu doriți doar varianta vegetariană. Una dintre aceste variante este „Minestra maritata”. Aceasta înseamnă literalmente „supă căsătorită”, fiind un preparat în care se „mărită” mai multe tipuri de carne cu o varietate de verdețuri cu frunze.

Cărnurile sunt un amestec de carne de porc afumată cu cea proaspătă, cu salamuri italienești afumate. Dar poate include și pui sau vită. Odinioară, acest fel de mâncare definea practic bucătăria napolitană și este popular și astăzi, mai ales în perioadele de sărbători precum Crăciunul și Paștele.

Propriu-zis, se gătește ca varianta anterioară, doar că la început se călesc și apoi se fierb cărnurile. Se scot, se face supa de legume și se adaugă ulterior.

Mai există o variantă numită minestrone. Minestrone este preparată din legume de sezon, la care se adaugă adesea paste sau orez. Numele său înseamnă literalmente „supă mare” sau „supă deasă”, iar rețeta este extrem de versatilă, adaptându-se în funcție de ingredientele disponibile și de momentul anului.