Vasile Avram: „Am avut legături cu Securitatea“

Omul numărul 1 din fruntea arbitrajului românesc a vorbit fără perdea pentru „Adevărul". Vasile Avram ne-a dezvăluit amănunte neştiute până acum despre trecutul său şi a admis că nu bagă mâna în foc pentru conducătorii din Liga I. Avram a mai spus unde l-a prins Revoluţia din 1989, dar şi ce legături a avut cu Securitatea. În privinţa celor doi copii ai săi, şi ei arbitri, Vasile Avram spune că acest lucru îl face să

„Adevărul": De ce aţi acceptat funcţia de preşedinte al CCA?

Vasile Avram: Din mai multe motive. Unu: orice fost arbitru îşi doreşte să ajungă odată în fruntea acestei comisii. Doi: ca să fac o glumă, limita incompetenţei mele încă nu a fost atinsă. Trei: am experienţă profesională şi cred că pot face ceva bine pentru organizarea arbitrajului.

Este aşa de tentantă şi de importantă funcţia asta în fotbalul românesc?

Nu m-am gândit la asta. Sigur că e un post important, pentru că activitatea din arbitraj este complexă şi totodată controversată. Eu am luat-o treptat şi nu am fost paraşutat în fruntea comisiei.

Cât credeţi că o să rezistaţi în fruntea CCA?

E greu de spus. Deocamdată am un mandat până la alegerile de la FRF, de la anul. Dacă până atunci conducerea federaţiei va considera că mi-am făcut treaba cum trebuie, s-ar putea să continui.

Există oameni care vă contestă deja...

Orice contestaţie pe mine mă ţine treaz, activ, în priză! Mă ambiţionează să-i fac pe cei care mă atacă să înţeleagă că trebuie să lase frustrările şi interesele meschine deoparte. Fotbalul nu se poate dezvolta fără arbitraj.

Primiţi telefoane de la preşedinţii de cluburi?

Da. Trebuie să am un feed-back informaţional cu toţi preşedinţii de cluburi, bazat pe respect reciproc. Trebuie să am un dialog cu oamenii de fotbal pentru că în acest mod pot vedea mai bine care este realitatea, să descopăr anumite elemente legate de anumite relaţii, acţiuni ale unor arbitri care ar putea afecta această activitate.

De unde pleacă suspiciunile în fotbal legate de arbitraje?

De la zvonul că unii conducători de cluburi ar umbla la arbitri.

Băgaţi mâna în foc că nu mai sunt aceste practici?

Nu, că m-aş frige! Dar nu am niciun fel de semnale că ar mai exista aşa ceva, ci doar suspiciuni, poveşti.

În viaţă aţi plecat tot de jos?

Da. Tot ce am realizat a fost prin muncă. În tinereţe, am fost muncitor cu înaltă calificare, apoi funcţionar cu studii medii, după care cu studii înalte, director, director general şi, ulterior, am ajuns şi secretar de stat.

Aţi lucrat şi în Ministerul Comerţului Exterior?

Da. Revoluţia m-a prins acolo.

Aţi avut legături cu Securitatea?

Prin natura serviciului, am avut legături cu Securitatea. Erau relaţii profesionale legate de problemele interne şi externe ale ministerului unde eram angajat. Totuşi, nu am fost niciodată colaborator al Securităţii, nu am dat niciodată informări despre alte persoane cu care m-am intersectat. Nu-mi stătea nici în caracter, nici nu intra în atribuţiile mele de serviciu să fac asemenea lucruri. Eu am fost un tip deştept. Am participat ca şi comandant al echipajului Bucureşti la emisiuni ca „Cine ştie câştigă", unde am luat de multe ori locul I, şi am fost deseori televizat.

„Argăseală mi-e prieten de familie"

E adevărat că aţi terminat liceul la 24 de ani?

Da. Eu sunt din satul Copăceşti, comuna Rugineşti, de lângă Adjud, judeţul Vrancea. Am făcut o şcoală profesională la Cluj, după ce am dat concurs la Buzău, de unde am ieşit ajutor de mecanic de locomotivă. Am condus locomotive electrice, hidraulice, dar am fost şi fochist.

De ce a trebuit să plecaţi de acasă?

Familia mea este numeroasă. Tata a fost muncitor la CFR, mama a lucrat la CAP şi suntem şapte fraţi: cinci băieţi şi două fete.

Cu Valeriu Argăseală, fost asistent şi el, mai sunteţi prieten?

Cu el am fost şi cred că mai sunt prieten de familie. Am fost colegi, dar nu mai suntem ce am fost, desigur. Ne-am
despărţit profesional şi chiar relaţiile de familie s-au diminuat. El şi-a creat un alt cerc de prieteni, eu altul. Dar nu ne-am influenţat niciodată actualele activităţi profesionale. Nici nu cred că el va încerca vreodată să mi-o influenţeze în vreun fel, pentru că mă cunoaşte foarte bine.

Îl sprijină pe Sandu la alegeri

Cum i-aţi răspunde lui Cristi Borcea care v-a acuzat că aţi venit în fruntea CCA doar pentru a-l pune pe lista FIFA pe fiul dumneavoastră, Marius?

Simplu: nu am venit aici pentru asta. Aceste acuze sunt răutăţi şi meschinării. Foarte mulţi conducători şi chiar contestatari ai mei au afirmat că Marius a ajuns pe lista FIFA datorită valorii sale demonstrate în ultimii ani. El este de 16 ani arbitru, nu ca alţii, care au ajuns pe lista FIFA după şapte, opt ani.

Nu este un dezavantaj că aveţi doi copii arbitri? Centralul Marius la Liga I şi asistentul Valentin la Liga a II-a.

Nu! E chiar un avantaj, fiindcă, bazându-mă pe ei, ştiu că la orice oră pot să-i trimit la un meci greu, unde sunt convins că se vor descurca.

Nu încercaţi să-l menajaţi pe Marius, să-i daţi meciuri mai uşoare?

Nu, pentru că nu mi-ar permite el. Nici nu am să-l expun, dar nici nu am să-l protejez. Încerc să-i tratez pe toţi arbitrii ca şi cum ar fi copiii mei.

Circulă un zvon că aţi vrea să candidaţi la preşedinţia FRF.

Nici vorbă. Am multe defecte, dar nu sunt lipsit de caracter. Lucrez într-o instituţie FRF şi sunt salariatul forului condus de Mircea Sandu. Ce caracter aş avea dacă aş acţiona împotriva celui care m-a învestit în funcţia de preşedinte al CCA? Eu am să-l sprijin pe Mircea Sandu să câştige un nou mandat.

Cu Ion Crăciunescu în ce relaţii sunteţi?

Altă întrebare, vă rog!

Înainte de 1989, am participat la concursuri televizate de cultură generală. La ordinul Elenei Ceauşescu a trebuit să-mi rad mustaţa pentru a putea apărea la TV.

Vasile Avram ,preşedinte CCA