Reportaj cu sportivii admirabili cărora le minimalizăm munca: „Românul se pricepe la ironii“ EXCLUSIV
0De câțiva ani încoace, România a început să ia medalii cu zecile la concursurile internaționale de fitness și culturism. E rezultatul firesc al dezvoltării acestor discipline, în ultimul deceniu.
Cifrele vorbesc de la sine: acum vreo 10 ani, când șefia federației a fost preluată de Gabriel Toncean (48 de ani), actualmente vicepreședinte al Agenției Naționale pentru Sport, aveam șase sportivi la Mondiale. Fiecare ajuns la competiție pe cont propriu. Astăzi, delegația tricoloră a numărat 60 de sportivi la Campionatul Mondial de la Santa Susana (Spania). Iar deplasarea s-a făcut în cadru organizat, cu cazare la un hotel de 5 stele, toate costurile fiind achitate de Federația Română de Culturism și Fitness (FRCF).
„Problema“ e că, în ciuda acestei creșteri, atât din punct de vedere al numărului de practicanți, cât și în ceea ce privește recolta de medalii, culturismul și fitness-ul nu „vând“, din punct de vedere al interesului publicului. De fapt, românul de rând, care e „specialist“ în orice sport, din postura de comentator din fotoliu bineînțeles, reduce rezultatele din aceste domenii la următoarea frază: „Bagă în ei steroizi, domne’“.
Explicația pentru această abordare, foarte des întâlnită, nu doar când vorbim despre fitness și culturism, a fost oferită, cândva, de un om de fotbal: Ladislau Bölöni (70 de ani). Care are această abilitate de a pune punctul pe „i“: „Românul gândeşte enervant de simplu. Românul simplifică totul, se pricepe la ironii, iar când n-are informaţii, se face că plouă. Crede că el e cel mai şmecher şi că poate ascunde lipsurile cu fiţe. Pentru el, e jignitor să înveţe, preferă şmecheria“.
Prima surpriză: Folosirea steroizilor e interzisă
Revenind la ascensiunea României în lumea culturismului și a fitness-ului, tocmai s-a încheiat o ediție a Campioantelor Mondiale în care, din nou, delegația tricoloră a fost la înălțime. Bilanțul: 14 medalii de aur, 7 argint și 11 bronz. Astfel, România (354 de puncte) a prins podiumul mondial, terminând pe locul 3, după Slovacia (458 de puncte) și gazda Spania (356 de puncte). A fost cea mai bună clasare din istoria participărilor României la o astfel de întrecere!
„Weekend Adevărul“ a avut șansa de a asista la „IFBB Bodybuilding & Fitness Championships“, la fața locului, la Santa Susana. O stațiune aflată la aproximativ 45 de minute de mers cu mașina de la Barcelona, Santa Susana e, practic, capitala Mondialelor de Culturism și Fitness, găzduind de ani buni evenimentul. Care, la această ediție, a atras peste 2.500 de sportivi din 102 țări.
Iar când ajungi la o asemenea competiție, surprizele curg. În primul rând, la „IFBB Bodybuilding & Fitness Championships“ folosirea steroizilor e interzisă. Și există controale antidoping, cu prezența agenților WADA (n.r. – Agenția Mondială Antidoping). Așadar „băgatul steroizilor“ e o practică întâlnită la concursuri precum „Mr. Olympia“. Care nu se desfășoară sub egida Federației Internaționale de Fitness și Bodybuilding (IFBB).
Acum, la Santa Susana, finaliștii diferitelor probe, dar nu numai ei, au fost duși la controlul antidoping, direct de pe scenă, însoțiți de agenții WADA. Au fost cazuri în care, după proba de sânge, un sportiv a fost ținut într-o cameră, cu recipientul în mână, pentru a oferi proba de urină! Iar „arestul“ a durat până a fost în stare să furnizeze, integral, cantitatea necesară. O misiune deloc ușoară pentru niște atleți aflați în stare avansată de deshidratare, astfel încât mușchii să iasă cât mai mult în evidență în timpul concursului.
Rețeta succesului, plictisitoare ca de obicei
Ca să ai un corp de revistă, rețeta succesului are niște „ingrediente“ specifice. Ca de obicei însă, e plictisitoare, lipsită de strălucire și fără scurtături.
Vorbim despre un volum titanic de muncă, o disciplină de fier și o ambiție ieșită din comun. Te convingi de toate astea, când dai de sportivii care urmează să ajungă pe scenă în sala de mese a hotelului. Aici, întâlnești niște indivizi care, de vreo zece luni cel puțin, au renunțat la toate plăcerile culinare. Pentru ei, porția de mâncare reprezintă acum, pur și simplu, „combustibilul“ necesar pentru dezvoltarea musculară, refacere și susținerea antrenamentelor.
Alcoolul, zahărul, pâinea, prăjeala și mâncarea ultracondimentată au ieșit de mult din meniu. Porțiile sunt cântărite cu strictețe. Iar în farfurii vezi ouă – câte 7,8, cu precizarea că mulți mănâncă doar albușul - piept de pui, friptură fără grăsime, pește, legume, orez și cartofi fierți, în limita celor 100-150 de grame. Se mânăncă de cinci ori pe zi, însă cum porțiile sunt mici, senzația de foame nu trece niciodată în totalitate.
„Ca să ajungi la un astfel de eveniment, pondera e următoarea: 60 la sută regimul alimentar și odihnă, 40 la sută ce faci la antrenamente“, ne-a explicat Gabriel Toncean (48 de ani), omul care a condus FRCF în ultimul deceniu, pănă în luna august mai precis, când a fost numit vicepreședinte al Agenției Naționale pentru Sport.
A luat 12kg într-o zi!
Definirea musculară cu care sportivul ajunge pe scenă e obținută, pe lângă antrenamente, printr-o dietă atât de strictă, pentru o perioadă atât de lungă, încât după ce concursul s-a terminat, mulți cad în extrema cealaltă.
Concret, presiunea psihică adunată în lunile premergătoare concursului, cu refuzul total al oricărei plăceri culinare, cu un meniu repetitiv, plus deshidratarea pe ultima sută de metri astfel încât corpul să fie cât mai „uscat“, toate astea fac ca, imediat ce s-au dat jos de pe scenă, unii sportivi să se „îngroape“ în mâncare! Mai precis, în tot ce a fost interzis timp de aproape un an.
„Am avut un caz, cu un sportiv care a luat 12 kilograme într-o zi! După concurs. Desigur, de la manâcare, dar și de la reținere de apă. Bineînțeles, nu e OK așa ceva și recomandarea e să ieși, treptat, din forma de concurs. E ușor de zis, însă mai greu de respectat acest sfat, când ai dus luni întregi o viață spartană“, ne-a explicat Gabriel Toncean.
Iar ce spune acesta se vede cel mai bine tot în sala de mese a hotelului. Aici, foarte des dădeai de un atlet pentru care concursul se încheiase deja și pe masa căruia era un „munte“ de prăjituri și fursecuri. Iar scena era de-a dreptul comică, dacă sportivul respectiv era și un tip musculos, uriaș. Care însă își savura prăjiturile cu bucuria unui copil lăsat de capul lui într-un magazin de dulciuri.
Și totuși steroizii unde sunt?
Cu siguranță, mulți dintre cei care au parcurs textul până aici rămân la convingerea lor că aceste probe se reduc la folosirea steroizilor. La un Mondial însă există foarte multe probe – au fost zile în care concursul a început la ora 10 dimineață și s-a încheiat după miezul nopții! – și, în multe dintre ele, se punctează programul artistic, cu elemente „împrumutate“ din gimnastică, și definirea musculară, nu mărimea.
Există, ce-i drept, și probe pentru niște „monștri“, cu o musculatură...nenaturală. Aceste probe sunt însă din ce în ce mai rare la evenimentele organizate de IFBB. Tocmai pentru că se dorește un sport curat în care folosirea steroizilor să fie descurajate. Ceea ce nu înseamnă însă că și la acest sport, ca la oricare altul, nu sunt trișori. După cum ne-a și explicat un arbitru prezent la Santa Susana.
„Rezultatele testelor de aici apar peste 12 săptămâni. Deci, la mult timp după terminarea Mondialului. Dacă cineva are rezultat pozitiv, atunci i se retrage medalia. Care e acordată următorului concrent din clasament. De multe ori însă, nu mai contează pentru cel care a câștigat, inițial, medalia. Acel sportiv va folosi imaginea sa de campion mondial ca să facă bani. Pentru că mulți dintre sportivii de aici sunt instructori de fitness și culturism în viața lor de zi cu zi. Iar dacă îți treci în CV o medalie mondială, cu pozele de pe podium, numărul clienților va exploda. Și câștigi sume mari, ca instructor. Vorbim despre mii de euro pe lună“, ne-a explicat arbitrul din Irlanda.
„Degeaba mergi la sală, dacă mănânci pizza după“
La Santa Susana, mezina lotului României a fost Antonia Macarie, în vârstă de doar 16 ani. Care a concurat inclusiv la senioare, urcând pe scenă alături de sportive de 46 de ani! După ce și-a terminat probele, aceasta ne-a descris aventura ei, de la începutul anului până când a ajuns pe scena mondială.
„Weekend Adevărul“: Cât timp te-ai pregătit pentru acest concurs?
Antonia Macarie: De la începutul anului. Până să ajung aici, am avut și naționalele din luna septembrie. Deci, dacă ar fi să trag linie, am avut acest regim de viață, cu antrenamente și o dietă serioasă, vreo 9-10 luni.
Acum, când te uiți înapoi, ce ți s-a părut mai greu: dieta sau antrenamentele?
Dieta! Pot să spun că 85 la sută e dietă și restul ce faci la antrenamente. Degeaba mergi la sala, faci niște abdomene și alte exerciții, după care mănânci pizza, ciocolată și bei cola. N-ai făcut, practic, nimic (râde). Și la mine a fost, totuși, ușor din punctul ăsta de vedere. Pentru că n-am avut multe kilograme de dat jos. Vorbim despre o diferență de 4-5 kilograme față de începutul anului. La alte categorii, regimul alimentar poate fi și mai dur și în funcție de forma fizică a sportivului. Depinde de unde pornești, de la câte kilograme.
Care au fost restricțiile alimentare?
Dieta devine tot mai dură, pe măsură ce se apropie concursul. Nu dispare tot ce e bun din prima zi (râde). Norocul meu a fost că, oricum, nu eram cu dulciurile nici înainte. Ai mei m-au învățat să mănânc fructe, carne, mâncare de calitate, în general. Dar, când începi pregătirea, dulciurile sunt tăiate de pe listă din prima zi. În totalitate! Zahărul devine interzis. Apoi, treci pe un sistem cu cinci mese pe zi. Cu porții cântărite. Multe mese, dar cantitate mică.
Momentele cele mai grele?
Inevitabil, o să-ți fie poftă de tot felul de chestii. Și aici trebuie să fii tare. Să-ți pui „frână“. De obicei, poftele astea te atacă mai ales seara. Sau între mese. Sunt lucruri omenești. Și, uneori, toate restricțiile astea alimentare te fac să fii irascibil. Dar în momentele astea, îmi reaminteam că eu am ales să fac asta, e alegerea mea și n-am de ce să fiu supărată. Că oamenii nu mi-au greșit cu nimic (râde). Și mai erau momentele când ieșeam cu prietenii în oraș. Și insistau: „Nu mănânci și tu o pizza? Dar ce are dacă mănânci un ecler?“. Reziști, zici nu și asta e. Și, treptat, te obișnuiești cu asta. Dar, bineînțeles, pentru ei era foarte ciudat. Și când mă duc la școală și scot caserola cu mâncarea mea de dietă, toată lumea face niște ochi mari (râde).
De piept de pui, bănuiesc că nu vrei să mai auzi o perioadă...
Aoleu, nu! Acum, câteva zile după concurs, clar, nu! Și nici rondele de orez să nu mai văd în fața ochilor (râde). Pește, iarăși, iese din meniu o perioadă. A trebuit să tot mănânc înainte de concurs, pentru că e ușor pentru stomac.
Se încarcă comentariile...
