Euro 2004: au înnebunit zeii! Povestea celei mai mari surprize din istoria fotbalului şi mărturiile eroilor greci
0
A 12-a ediţie a Campionatului European a avut un deznodământ uluitor: Grecia, care până atunci jucase doar la Euro 1980 şi la Mondialul din 1994, fără a câştiga vreun meci, a luat titlul continental.
Există o zicală în fotbal: „atacul vinde biletele, dar defensiva câştigă trofeele“. Iar Euro 2004 s-a dovedit a fi cea mai clară confirmare a acestei teorii.
La 12 octombrie 1999, UEFA a acordat turneul final Portugaliei, dosarul lusitanilor fiind considerat mai bun decât cele depuse de Spania şi Austria / Ungaria. Competiţia s-a desfăşurat, între 12 iunie şi 4 iulie, pe zece stadioane din opt oraşe: Aveiro, Braga, Coimbra, Guimarães, Faro/Loulé, Leiria, Lisabona şi Porto.
La fel ca ediţiile din 1996 şi 2000, turneul final a inclus 16 echipe dintre care Letonia s-a calificat în premieră, în timp ce Grecia a bifat prima prezenţă la un Campionat European după 24 de ani. Şi ce revenire s-a dovedit a fi aceasta a elenilor!
Favoritele, eliminate în grupe
Până să dea cea mai mare surpriză din istoria fotbalului, Euro 2004 a avut parte de surprize mai mici. Superputerile Germania, Spania şi Italia au fost eliminate în faza grupelor, în timp ce deţinătoarea trofeului, Franţa, a ieşit în sferturi, pierzând în faţa Greciei.
Gazda Portugalia s-a adunat după dezamăgirea pierderii meciului de deschidere în faţa elenilor şi a avansat până în finală, după ce a trecut de echipe mult mai bine cotate, precum Anglia şi Olanda. Astfel, pentru prima dată în istoria competiţiei, finala a readus faţă în faţă două naţionale care se duelaseră şi în meciul de deschidere. Şi, din nou, rezultatul s-a repetat, Grecia câştigând prin golul înscris de Angelos Charisteas. Victoria grecilor a fost considerată cea mai mare surpriză din istoria fotbalului, deoarece, până la triumful lor de la Euro 2004, ei se calificaseră doar la alte două turnee finale: Euro 1980 şi Mondialul din 1994. La nici una dintre aceste competiţii, Grecia n-a câştigat vreun meci.
Elenii şi-au adjudecat trofeul marcând şapte goluri în şapte meciuri, încasând doar patru. După ce au ieşit din grupe, elevii lui Otto Rehhagel n-au mai luat gol, impunându-se în sferturi, semifinale şi ultimul act cu acelaşi scor: 1-0. Nicio altă echipă n-a reuşit să aibă trei victorii la zero la Euro 2004.
„Am zâmbit ca un idiot, minute în şir“
Euro 2004 a fost rampa de lansare a lui Wayne Rooney la naţionala Angliei, iar turneul a delectat publicul prin prezenţa unor vedete precum Ibrahimovici, Cristiano Ronaldo, Beckham şi Van Nistelrooy. Totuşi, MVP-ul competiţiei a fost ales căpitanul Greciei, Theodoros Zagorakis. Mijlocaş de 32 de ani, legitimat la AEK Atena, Zagorakis a fost „închizătorul“ perfect care a arat terenul la mijloc şi a contribuit din plin la defensiva ermetică a echipei sale. Căpitanul a rememorat pentru site-ul UEFA drumul grecilor până la triumful lor continental.
„Eram foarte bucuroşi că am ajuns la Euro 2004. Aşteptările noastre erau simple: voiam să le arătăm oamenilor că rezultatele noastre din perioada 2002-2004 n-au fost întâmplătoare şi că n-am ajuns la Euro 2004 datorită norocului“, şi-a început Zagorakis discursul.
„Meciul de deschidere a avut un rol important în triumful nostru ulterior. Pentru portughezi, partida era privită ca pe o sărbătoare. Noi însă aveam o altă perspectivă. Ştiam că, dacă vom începe bine, ne vom îmbunătăţi şansele de a trece de grupă. Şi am reuşit să jucăm mai bine decât ţara-gazdă, care avea suporterii de partea ei şi un lot cu mai multe vedete. Dar în fotbal contează şi alte lucruri, iar grecii au dovedit asta“, a continuat liderul elenilor la Euro 2004.
Zagorakis a dezvăluit apoi cum a reuşit Grecia să treacă de partidele eliminatorii, fără să ia gol. „Era dificil pentru adversari să ne egaleze, după ce deschideam scorul, fiindcă eram o echipă cu 11 bărbaţi devotaţi care se luptau cu pasiune pentru a apăra ceea ce realizaseră. Asta a fost echipa Greciei la Euro 2004. Oricine intra pe teren se lupta pe viaţă şi pe moarte. Şi, cel mai important: nu intram niciodată în panică. În loc să invocăm oboseala, noi încercam să acoperim cât mai bine terenul. Era tot mai evident că ne dorim trofeul mai mult decât adversarii noştri. Am îndurat o mare presiune pe finalul tuturor meciurilor, însă n-am panicat şi nu ne-am predat“, a continuat căpitanul Greciei.
Cum au fost primele momente de după câştigarea Euro 2004? A povestit Zagorakis: „Când arbitrul a fluierat finalul, de parcă luminile s-au stins. Parcă s-a rupt filmul pentru mine. Nu mai ţin minte decât faptul că am zâmbit ca un idiot minute în şir. Stăteam acolo şi, pur şi simplu, aveam un zâmbet pe faţă. Nu ştiu câte minute am rămas aşa. Au fost momente incredibile“.
Blat
Italia a părăsit Euro 2004 din cauza unui complot al nordicilor. Înainte de ultima etapă din grupa C, Italia avea nevoie de o victorie cu Bulgaria şi de orice alt rezultat, în afară de un 2-2 în partida Suedia – Danemarca, pentru a ajunge în sferturi. Din nefericire pentru italieni, nordicii au făcut exact 2-2, s-au calificat împreună, trimiţând Italia, cu un golaveraj mai slab, acasă.
Echipa Ideală UEFA
Portar
Petr Cech (Cehia)
Fundaşi
Traianos Dellas (Grecia)
Ricardo Carvalho (Portugalia)
Giourkas Seitaridis (Grecia)
Gianluca Zambrotta (Italia)
Mijlocaşi
Maniche (Portugalia)
Pavel Nedved (Cehia)
Theodoros Zagorakis (Grecia)
Atacanţi
Milan Baros (Cehia)
Cristiano Ronaldo (Portugalia)
Wayne Rooney (Anglia)
Cum a reuşit Rehhagel să facă o campioană dintr-o echipă ruinată
Pentru cei care îşi fac griji că Anghel Iordănescu (66 de ani) e un antrenor depăşit pentru aspiraţiile României la Euro 2016, iată un amănunt liniştitor: în spatele triumfului istoric al grecilor la Euro 2004 a stat un neamţ de 66 de ani: Otto Rehhagel (foto, sus).
Ce e drept, spre deosebire de Anghel Iordănescu, Rehhagel avusese mai multe rezultate fabuloase până să atingă apogeul cu Grecia. Cea mai notabilă realizare: câştigarea titlului în Germania, în 1997-1998, cu Kaiserslautern. Astfel, în premieră, o echipă a triumfat în Bundesliga în primul sezon de la promovare.
Aventura lui Rehhagel la cârma naţionalei Greciei a început în august 2001 şi s-a încheiat în iunie 2010. Neamţul a fost numit în funcţie înaintea unor nume precum Marco Tardelli, Nevio Scala, Javier Clemente şi Terry Venables. Iar debutul său a fost o catastrofă: o înfrângere, în deplasare, scor 1-5, în faţa Finlandei în preliminariile pentru Mondialul din 2002. Acest eşec a pus însă bazele echipei care avea să cucerească Euro 2004. Rehhagel a realizat că e nevoie de o schimbare masivă de generaţie la nivelul primei reprezentative şi a trecut la treabă.
Grecia a ratat calificarea la CM 2002 şi nici după ce Rehhagel a schimbat naţionala din temelii rezultatele n-au apărut imediat. De fapt, preliminariile pentru Euro 2004 au adus două înfrângeri în primele două meciuri: 0-2, acasă, cu Spania şi 0-2, în deplasare, cu Ucraina. A urmat însă o serie excelentă de şase victorii consecutive datorită căreia Zagorakis şi compania au câştigat grupa a 6-a cu 18 puncte, trimiţând Spania (17 puncte) la baraj.
Totuşi, nimeni n-avea mari aşteptări de la greci, prezenţi la doar al treilea lor turneu final. Drept dovadă, trupa lui Rehhagel avea cota 100 la câştigarea trofeului în Portugalia. Contrar tuturor aşteptărilor însă, elenii au dat lovitura, devenind prima naţională care a câştigat Campionatul European cu un selecţioner străin pe bancă.
Mulţi au criticat însă stilul ultradefensiv prin care Grecia a luat titlul în 2004. În apărarea sa, Rehhagel a spus: „Nimeni n-ar trebui să uite că un antrenor îşi face tactica în funcţie de caracteristicile fotbaliştilor pe care îi are“. Şi, într-adevăr, asta a făcut Rehhagel peste tot. Dacă la greci a mizat pe o defensivă ermetică, în schimb, la Werder Bremen, echipa sa era apreciată pentru un joc ofensiv şi foarte spectaculos.
După triumful de la Euro 2004, Rehhagel a refuzat oferta de a prelua naţionala Germaniei. Grecia a ratat calificarea la Mondialul din 2006, însă grecii au mers tot pe mâna selecţionerului lor neamţ şi au fost răsplătiţi printr-o calificare la Euro 2008 şi alta la Mondialul din 2010. După competiţia din Africa de Sud, Rehhagel şi-a anunţat plecarea de la naţionala Greciei.
Pentru contribuţia sa la cel mai mare succes fotbalistic din istoria ţării, Otto Rehhagel a fost numit „Grecul anului“ în 2004, distincţia fiind acordată, în premieră, unui străin.
Coşmar românesc cu Lubos Michel şi Dorinel Munteanu
România a ratat prezenţa la Euro 2004 din cauza a două decizii: una greşită şi alta neinspirată. Plasată în grupa a 2-a a preliminariilor, alături de Danemarca, Norvegia, Bosnia şi Luxemburg, trupa pregătită de Anghel Iordănescu s-a clasat pe trei, adunând 14 puncte. Danemarca (15 puncte) a obţinut calificarea directă, iar Norvegia (14 puncte) s-a dus la baraj, acolo unde a fost zdrobită de Spania, scor 5-1, după două meciuri. Revenind la tricolori, ei au rămas acasă fiindcă au făcut 1-1, în deplasare, cu Norvegia, într-o partidă în care au meritat victoria. Ganea a deschis scorul (64), însă gazdele au egalat dintr-un penalty acordat eronat. Mingea a lovit, de fapt, mâna lui Carew, dar centralul slovac, Lubos Michel, a văzut henţ la Chivu! „E cel mai faimos meci din cariera mea. Cel mai scandalos, aş putea spune. N-a fost cel mai prost meci al meu, l-am revăzut, după aceea“, a spus Michel, în 2013, pentru Digi Sport. Chiar şi cu această gafă, România ar fi ajuns la Euro 2004, dacă ar fi învins Danemarca, la Copenhaga. Tricolorii au condus cu 2-1, arbitrul Urs Maier a indicat patru minute de prelungiri, iar România a avut un corner în ultimele secunde. În loc să ţină mingea lângă steagul de la colţul terenului, Dorinel Munteanu le-a făcut „cadou“ balonul nordicilor, aceştia au plecat pe contraatac şi au egalat prin Poulsen, în minutul 90+5, aşa cum a consemnat UEFA în raportul meciului.
Campionatul European din 2004, Portugalia
Grupa A
Portugalia – Grecia 1-2
Spania – Rusia 1-0
Grecia – Spania 1-1
Rusia – Portugalia 0-2
Spania – Portugalia 0-1
Rusia – Grecia 2-1
Clasament: 1. Portugalia 6p, 2. Grecia 4p, 3. Spania 4p, 4. Rusia 3p
Grupa B
Elveţia – Croaţia 0-0
Franţa – Anglia 2-1
Anglia – Elveţia 3-0
Croaţia – Franţa 2-2
Croaţia – Anglia 2-4
Elveţia – Franţa 1-3
Clasament: 1. Franţa 7p, 2. Anglia 6p, 3. Croaţia 2p, 4. Elveţia 1p
Grupa C
Danemarca – Italia 0-0
Suedia – Bulgaria 5-0
Bulgaria – Danemarca 0-2
Italia – Suedia 1-1
Italia – Bulgaria 2-1
Danemarca – Suedia 2-2
Clasament: 1. Suedia 5p, 2. Danemarca 5p, 3. Italia 5p, 4. Bulgaria 0p
Grupa D
Cehia – Letonia 2-1
Germania – Olanda 1-1
Letonia – Germania 0-0
Olanda – Cehia 2-3
Olanda – Letonia 3-0
Germania – Cehia 1-2
Clasament: 1. Cehia 9p, 2. Olanda 4p, 3. Germania 2p, 4. Letonia 1p
Sferturi
Portugalia – Anglia 2-2 (6-5 d.p.)
Postiga 83, Rui Costa 110 / Owen 3, Lampard 115
Franţa – Grecia 0-1
Charisteas 65
Suedia – Olanda 0-0 (4-5 d.p.)
Cehia – Danemarca 3-0
Koller 49, Baros 63, 65
Semifinale
Portugalia – Olanda 2-1
Cr. Ronaldo 26, Maniche 58 / Andrade 63 (aut.)
Grecia – Cehia 1-0 d.p.
Dellas 105+1
Finala, 4 iulie 2004, Lisabona
Portugalia – Grecia 0-1
Charisteas 57
Portugalia: Ricardo – Nuno Valente, Carvalho, Andrade, Miguel (Paulo Ferreira 43) – Costinha (Rui Costa 60), Maniche – Figo, Deco, Cr. Ronaldo – Pauleta (Nuno Gomes 74). Selecţioner: Luiz Felipe Scolari
Grecia: Nikopolidis – Seitaridis, Kapsis, Dellas, Fyssas – Katsouranis – Charisteas, Zagorakis, Basinas, Giannakopoulos (Venetidis 76) – Vryzas (D. Papadopoulos 81). Selecţioner: Otto Rehhagel
EURO 1960: câte echipe s-au înscris la primul turneu şi cine a strălucit
EURO 1964: cum s-a răzbunat Spania în faţa sovieticilor
EURO 1968: s-a dat cu banul pentru a stabili finalista
EURO 1972: rampă de lansare pentru doi coloşi
EURO 1980: Huliganii ies la rampă. Momentul de glorie al lui Nicu Rainea
La EURO 1992 s-a scris povestea Danemarcei, naţională chemată de urgenţă la turneul final
EURO 1996: rateul Generaţiei de Aur. De ce a dat-o România în bară
Se încarcă comentariile...
