Istoria Campionatelor Europene: turneul din 1980, momentul de glorie al lui Nicolae Rainea. România, altă eliminare
0
A 6-a ediţie a turneului final a adus dublarea echipelor, de la patru la opt, şi cel de al doilea titlu continental pentru Germania Federală. Finala a fost condusă la centru de cel mai galonat arbitru român din istorie.
Euro 1980 a rămas în istorie ca fiind ultima ediţie a întrecerii în care s-a jucat finala mică.
31 de echipe s-au înscris în preliminarii, fiind împărţite în trei grupe de câte cinci echipe şi patru serii cu câte patru naţionale. Câştigătoarele au obţinut calificarea la turneul final. Acesta devenise tot mai bine văzut, ceea ce s-a reflectat şi în numărul ţărilor care şi-au exprimat dorinţa de a găzdui competiţia: Anglia, Grecia, Italia, Olanda, Elveţia şi Germania Federală. Într-o primă fază, UEFA a redus lista la doar două ţări: Anglia şi Italia. Totuşi, forul european a precizat, încă din start, că italienii sunt favoriţi, deoarece Anglia găzduise Cupa Mondială cu doar 11 ani mai devreme.
Premieră: gazda, calificată din oficiu
La 12 noiembrie 1977, Comitetul de Organizare UEFA a desemnat, oficial, Italia ca gazda Euro 1980. A fost pentru prima dată când decizia s-a luat înainte de disputarea preliminariilor. În precedentele cinci ediţii, UEFA alesese de fiecare dată gazda din rândul celor patru ţări calificate. Schimbarea modului de acordare a turneului final a mai adus o premieră: Italia, în calitate de organizatoare a competiţiei, s-a calificat din oficiu. Roma, Milano, Napoli şi Torino au fost cele patru oraşe în care s-au jucat cele 14 partide ale Campionatului European.
S-a renunţat la semifinale
Mărirea numărului de echipe de la 4 la 8 a produs schimbări şi în formatul turneului final. Pentru prima dată, s-au făcut două grupe de câte patru naţionale. Câştigătoarea fiecărei serii a ajuns direct în finală, iar astfel nu s-au mai disputat semifinale. Ocupantele locurile 2 din fiecare grupă au jucat finala mică. În ciuda expansiunii turneului final, competiţia a dezamăgit în ceea ce priveşte prezenţa spectatorilor pe stadioane şi rating-urile TV. Cu excepţia partidelor jucate de Italia, restul meciurilor s-au disputat în faţa unor arene goale.
Stadioane mari şi goale
Din cauza stilului defensiv adoptat de cam toate echipele calificate au rezultat meciuri plictisitoare. De altfel, s-au înscris 27 de goluri în cele 14 jocuri, media fiind de 1,93 de goluri pe meci. Un total de 345.463 de spectatori au prezenţi pe stadioane, media fiind de 24.676 de oameni prezenţi în tribune la fiecare partidă. A fost o statistică dezamăgitoare, având în vedere dimensiunile arenelor care au găzduit meciurile:
*Roma (Stadionul Olimpic): 66.341 de locuri
*Milano (Stadionul Giuseppe Meazza): 83.141 de locuri
*Napoli (Stadionul San Paolo): 81.101 de locuri
*Torino (Stadionul Comunale): 71.180 de locuri
Primul meci perturbat de huligani
Problema huliganilor, apărută prin anii ’70, a luat amploare la Euro 1980. În timpul meciului Anglia – Belgia din faza grupelor, poliţia a fost nevoită să folosească gaze lacrimogene, iar jocul a fost oprit cinci minute în prima repriză. Per ansamblu, un turneu dezamăgitor, Euro 1980 a rămas în amintirea fanilor din două motive:
*A ieşit la rampă o nouă generaţie de fotbalişti nemţi foarte talentaţi, în frunte cu Bernd Schuster, Hans-Peter Briegel, Horst Hrubesch, Hansi Müller şi Karl-Heinz Rummenigge.
*Surpriza Belgia care, condusă de vedete precum Jan Ceulemans, Eric Gerets, Jean-Marie Pfaff şi Erwin Vandenbergh, a ajuns până în finală, pierzând acolo în faţa nemţilor, scor 1-2. Germania Federală a cucerit trofeul printr-un gol marcat de Hrubesch cu două minute înainte de terminarea timpului regulamentar.
3
goluri a înscris neamţul Kalus Allofs, cel care a fost cel mai bun marcator al Campionatului European din 1980. Toate reuşitele sale au venit în partida cu Olanda din grupe.
47.864
de spectatori au asistat la finala Campionatului European din 1980 pe stadionul „Olimpic“ din Roma. A fost cel mai urmărit meci al turneului.
Echipa Ideală UEFA
Zoff (Italia) – Gentile (Italia), Scirea (Italia), Forster (Germania), Briegel (Germania) – Tardelli (Italia), Ceulemans (Belgia), Schuster (Germania), H. Muller (Germania) – Rummenigge (Germania), Hrubesch (Germania)
Campionatul European 1980
Turneul final
Grupa A
Cehoslovacia – Germania Federală 0-1
Rummenigge 57
Olanda – Grecia 1-0
Kist 65 (pen.)
Germania Federală – Olanda 3-2
Allofs 20, 60, 65 / Rep 79 (pen.), Van de Kerkhof 85
Grecia – Cehoslovacia 1-3
Anastopoulos 14 / Panenka 6, Vizek 26, Nehoda 63
Olanda – Cehoslovacia 1-1
Kist 59 / Nehoda 16
Grecia – Germania Federală 0-0
Clasament
1. Germania Federală 5p
2. Cehoslovacia 3p
3. Olanda 3p
4. Grecia 1p
Grupa B
Belgia – Anglia 1-1
Ceulemans 29 / Wilkins 26
Spania – Italia 0-0
Belgia – Spania 2-1
Gerets 17, Cools 65 / Quini 36
Anglia – Italia 0-1
Tardelli 79
Spania – Anglia 1-2
Dani 48 (pen.) / Brooking 19, Woodcock 61
Italia – Belgia 0-0
Clasament
1. Belgia 4p
2. Italia 4p
3. Anglia 3p
4. Spania 1p
Finala mică
Cehoslovacia – Italia 1-1 (9-8 după penalty-uri)
Jukemik 54 / Graziani 73
Finala
(22 iunie 1980, Roma)
Belgia – Germania Federală 1-2
Vandereycken 75 (pen.) / Hrubesch 10, 88
Belgia: Pfaff – Gerets, Meeuws, Millecamps, Renquin – Cools, Van Moer, Vandereycken, Mommens – Van Der Elst, Ceulemans. Selecţioner: Guy Thys
Germania Federală: Schumacher – Kaltz, Dietz, Stielike, Forster, Briegel (Cullmann 55) – Schuster, H. Muller – Rummenigge – Hrubesch, Allofs. Selecţioner: Jupp Derwall
Doi români, implicaţi în ultimul act
Turneul final din Italia a marcat şi cel mai important moment din istoria arbitrajului românesc: finala i-a fost încredinţată lui Nicolae Rainea, iar din brigadă a făcut parte şi sătmăreanul Otto Anderco. Rainea a fost printre cei 12 centrali delegaţi de UEFA la Euro 1980. Până să ajungă la această competiţie, gălăţeanul fluierase meciuri şi la alte competiţii de prestigiu: Mondialele din 1974 şi 1978. La Euro 1980, Rainea a condus un singur meci la centru până la finală, Anglia – Italia 0-1.
A „fluierat“ la trei Mondiale
Nume: Nicolae Rainea
Născut la: 19 noiembrie 1933, Brăilă
Decedat la: 1 aprilie 2015 (81 de ani)
*A jucat fotbal de la 13 până la 23 de ani la Laminorul Brăila, Metalul Piatra Neamţ şi Constructorul Bârlad. A fost nevoit să-şi încheie cariera, după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
*La 26 de ani, în timp ce asista la un meci, centralul cu care era prieren l-a rugat să-i dea o mână de ajutor, fiindcă un alt arbitru nu ajunsese la stadion. Avea să fie începutul unei cariere de invidiat.
*În 1959 a devenit arbitru cu acte. A debutat în Divizia A în 1965, activând în prima ligă până în 1984.
*În 1967 a intrat pe lista FIFA şi a condus 115 partide internaţionale.
*E unul dintre cei trei arbitri europeni, alături de francezul Joel Quiniou şi de ungurul Karoly Palotay, care au fost delegaţi la trei ediţii ale Cupei Mondiale.
*A „fluierat“ la CM 1974, 1978 şi 1982. A condus finala Euro 1980, finala Cupei Campionilor din 1983, returul Supercupei Europei din 1978 şi returul finalei Cupei UEFA din 1978.
*S-a retras din arbitraj în 1984.
*A fost decorat de doi preşedinţi ai României, Ion Iliescu şi Traian Băsescu.
*A fost numit cetăţean de onoare al oraşului Galaţi.
*Din decembrie 2011, stadionul „Dunărea“ din Galaţi a fost redenumit „Nicolae Rainea“.
Kovacs, final de drum ca selecţioner
România a fost plasată în grupa a 3-a a preliminariilor şi a încheiat campania de calificare pe locul 3, cu şase puncte, după Spania (9 puncte) şi Iugoslavia (8 puncte), dar înaintea Ciprului (1 punct). Cu marele Ştefan Kovacs (foto) pe bancă, tricolorii au aliniat o echipă puternică din care au făcut parte nume mari, precum Sameş, Costică Ştefănescu, Cornel Dinu, Boloni, Crişan, Iordănescu, Dobrin, Lucescu, Liţă Dumitru, Dudu Georgescu sau Marcel Răducanu. La ultimul joc din preliminarii, cel cu Cipru, au jucat chiar şi Cârţu şi Balaci. În ciuda faptului că a avut un selecţioner de talie mondială şi un lot foarte bun, România a plătit pentru un rezultat dezamăgitor, 1-1 cu Cipru, în deplasare. A fost singurul punct luat de ciprioţi în campania respectivă. La necalificarea tricolorilor a contribuit şi faptul că, după un început excelent, 3-2 cu Iugoslavia în Ghencea, tricolorii au luat doar două puncte în următoarele patru jocuri. La finalul preliminariilor, Ştefan Kovacs a fost schimbat din funcţia de selecţioner.
Istoria Campionatului European de Fotbal
EURO 1960: câte echipe s-au înscris la primul turneu şi cine a strălucit
EURO 1964: cum s-a răzbunat Spania în faţa sovieticilor
EURO 1968: s-a dat cu banul pentru a stabili finalista
Se încarcă comentariile...
