VIDEO EURO 1976: atingerea de geniu a lui Panenka a adus gloria Cehoslovaciei şi i-a asigurat un loc în istorie mijlocaşului
0
Serial Adevărul: În urmă cu 40 de ani, Cehoslovacia câştiga turneul final european cu un penalty-scăriţă bătut de Antonin Panenka, iar execuţia spectaculoasă îi poartă numele de-atunci.
EURO 1976 a fost ultimul turneu la care au participat doar patru echipe, toate meciurile au avut nevoie de prelungiri, iar finala s-a decis la lovituri de departajare. Diferenţierea prin şuturi de la 11 metri a fost o regulă folosită în premieră la un campionat european, iar Cehoslovacia a beneficiat de patru executanţi precişi şi de unul genial.
Până la turneul final din Iugoslavia, 32 de echipe europene au luat startul în preliminarii, fiind împărţite în opt grupe a câte patru echipe. Viitoarea campioană, Cehoslovacia, a început calificările cu o înfrângere la scor în faţa Angliei, 3-0 pe Wembley, şi nimic nu ar fi anticipat parcursul ulterior al acestei naţionale, care a reuşit totuşi până la finalul partidelor din grupă să ia faţa englezilor. Formaţiile care au încheiat pe primul loc în cele opt grupe au jucat în sferturi, iar cele patru echipe calificate la turneul final s-au decis în urma meciurilor Cehoslovacia – URSS 4-2 (la general), Iugoslavia - Ţara Galilor 3-1, Germania de Vest – Spania 3-1, Olanda – Belgia 7-1.
Pentru prima dată în istoria EURO, onoarea de a găzdui turneul final i-a revenit unei ţări comuniste, adică Iugoslavia, iar cele patru partide s-au jucat pe stadioanele din Belgrad şi Zagreb. În prima semifinală, Cehoslovacia pornea cu şansa a doua, însă a surprins prin organizare şi determinare o echipă a Olandei al cărei căpitan era regretatul Johan Cruyff. De partea cealaltă, banderola era pe braţul puternicului fundaş Ondruş, care a deschis scorul în prima repriză, dar şi-a dat un autogol în a doua. Meciul a fost unul aprig, cu eliminări de ambele părţi, dar Portocala a ieşit în pierdere, pentru că a ajuns în prelungiri fără o altă vedetă a naţionalei, Johan Neeskens. Cehoslovacii s-au descurcat mai bine pe un teren greu şi s-au calificat în finală cu două goluri marcate în extra-time de Zdenek Nehoda şi Frantisek Vesely.
La Belgrad, fanii iugoslavi, 50.000 la număr, au trăit frumos mai bine de o oră. Conduşi magistral de vitezistul Dragan Dzajici, Iugoslavia a condus cu 2-0 Germania lui Beckenbauer până în minutul 64, când nemţii au avut noroc la un şut deviat al lui Flohe. După care a intervenit Muller, nu Gerd, retras, ci Dieter Muller. La prima atingere ca jucător al naţionalei germane, atacantul a egalat în urma unui corner, după care a mai înscris de două ori în prelungiri, aducând tristeţea peste naţiunea iugoslavă.
Trofeul avea aşadar să fie disputat de Cehoslovacia şi Germania Federală, o finală încărcată de suspans, decisă de un geniu nebun al fotbalului. Cehoslovacii au condus cu 2-0, dar mijlocaşul Rainer Bonhof a condus revenirea nemţilor cu două pase de gol pentru Dieter Muller şi Holzenbein, acest ultim gol fiind marcat, cum altfel, în minutul 89 al timpului regulamentar. După 120 de minute scorul era tot 2-2, aşa că finala avea să se decidă pentru prima dată la lovituri de departajare, o regulă nou introdusă pentru a evita situaţii precum cea din 1968, când finalista s-a decis după ce s-a dat cu banul.
Nemţii îl aveau în poartă pe Sepp Maier, cel mai bun gardian al buturilor din acea perioadă, şi plecau aşadar favoriţi. Însă Maier n-a avut ce face la primele patru execuţii ale cehoslovacilor, chiar dacă s-a întors cu spatele înaintea şutului expediat de Ondruş, încercând să-l intimideze pe acesta. La 4-3 pentru Cehoslovacia, Uli Hoeness a tras în peluză, aşa că Antonin Panenka avea şansa să aducă trofeul la Praga. Mijlocaşul lui Bohemians Praga şi-a luat un avânt uriaş, semn că vrea să rupă plasa, s-a repezit spre minge, dar, în loc să tragă tare, a mângâiat balonul cu vârful ghetei şi l-a plasat pe centru, sub bara transversală. Sepp Maier, care se aruncase în stânga porţii, n-a mai apucat decât să întoarcă privirea şi să vadă cum este bătut cu un şut moale, dar inteligent aşezat de necunoscutul Panenka. „Acest şut aparţine fie unui geniu, fie unui nebun”, spunea Pele despre momentul lui Panenka, o execuţie care a rămas în istoria fotbalului cu numele mijlocaşului ceh.
Cum s-a născut „scăriţa Panenka”
După acest moment magic de la Belgrad, Panenka a fost numit în fel şi chip, un poet, un geniu, un nebun, cert e că mijlocaşul care şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei la Bohemians Praga va fi reţinut întotdeaua pentru „scăriţa” de la 11 metri. De-a lungul timpului, jurnaliştii care i-au bătut pragul casei din Praga au întrebat acelaşi lucru, cum s-a născut ideea acestei execuţii fără seamăn: “La Bohemanis Praga, obişnuiam să exersez la antrenamente loviturile de la 11 metri cu portarul Zdenek Hruska. Ca să fie mai amuzant, pariam pe o bere sau un baton de ciocolată. Pentru că era un portar senzaţional la 11 metri, eu tot pierdeam pariurile. Ca să îmi dau seamna cum să-l înving, stăteam noaptea şi mă gândeam. Mi-am dat seama că portarul se aruncă pe un colţ cu o fracţiune de secundă înaintea momentului şutului, pentru a avea timp să scoată mingea. Mi-am dat seama că probabil e mai uşor să înscrii dacă te facă că tragi la poartă, dar atingi cu blândeţe mingea, pe centrul porţii. Am încercat la antrenamente şi treaba a mers ca unsă, singura problemă era că începusem să mă îngraş de la atâta bere şi ciocolată”, glumeşte Panenka.
Antonin Panenka a primit trofeul Golden Foot FOTO Getty Images
Până la Europeanul din 76, fotbalistul lui Bohemians a repetat execuţia şi în campionatul cehoslovac şi a înscris de mai multe ori, însă pe vremea aceea meciurile nu erau transmise, ştirile şi filmuleţele nu circulau atât de repede ca în ziua de azi şi se poate spune că fotbalul încă mai avea secrete. În mintea lui Panenka, era clar că dacă va ajunge să bată un 11 metri la Campionatul European, va folosi această formulă: „Soarta a decis să trimită finala la lovituri de departajare. Când am văzut că jucătorul german ratează şi că eu pot decide totul, mi-am spus că e voia lui Dumnezeu. În mintea mea, eram 1000 la sută sigur că voi folosi execuţia aceasta. Eram relaxat, pentru că Cehoslovacia îşi îndeplinise dekja obiectivul, lumea era mulţumită că am ajuns în finală şi toată presiunea era pe germani. Cred că Sepp Maier nu a gustat prea mult momentul, dar eu n-am vrut în niciun moment să-l ridiculizez. Cred că nu îşi aminteşte cu mare plăcere de numele meu.”
Urmaşi de succes şi epigoni
De-a lungul timpului, penaltyul Panenka a fost repetat cu succes de fotbalişti celebri, ca Zinedine Zidane în finala Mondialului din 2006, Francesco Totti în semifinalele Europeanului din 2000, Andrea Pirlo în sferturile de la EURO 2012 şi de mulţi alţi fotbalişti cu pedigree. La fel de adevărat, jucători la fel de faimoşi, precum Neymar sau acelaşi Totti au şi ratat penaltyuri încercând un astfel de procedeu, iar sentimentul e destul de jenant. În România, fostul fotbalist rapidist Constantin Schumacher a simţit pe pielea lui ce înseamnă să nu fii stăpân pe mijloacele tale: într-un meci de cupă cu FC Argeş, mijlocaşul a încercat o Panenka, dar portarul Dani Coman, pe atunci la piteşteni, a rămas pe loc şi a oprit pe piept şutul acestuia.
Cele mai frumoase goluri Panenka
România lui Balaci şi Dobrin, în urma Spaniei
Condusă de Valentin Stănescu, naţionala de fotbal a Româniai s-a aflat în grupa a patra de calificare la Euro 1976, cu Spania, Danemarca şi Scoţia. România a început bine cmapania de calificare, cu două rezultate de egalitate în deplasare, 0-0 cu Danemarca şi 1-1 cu Spania (gol Zoli Crişan) şi un succes răsunător acasă: 6-1 cu Danemarca, marcatori Dudu Georgescu (două), Zoli Crişan (două goluri), Lucescu şi Dinu. Calificarea s-a pierdut în ultimele trei meciuri, când România a izbutit doar rezultate de egalitate cu Scoţia (1-1 şi 1-1), fiind egalată în meciul de acasă în minutul 89, şi cu Spania: 2-2 pe „23 August”, partidă jucată la 16 noiembrie 1975. Ibericii ne-au condus cu 2-0, Dudu Georgescu şi Iordănescu au egalat, dar tricolorii n-au mai avut forţa unui nou gol. Cu şapte puncte (o victorie şi 5 egaluri), tricolorii au încheiat în spatele Spaniei, care a acumulat nouă puncte (trei victorii şi trei egaluri). Din ehcipa României din acea perioadă (’74-75) făceau parte fotbalişti renumiţi ca Balaci, Dobrin, Iordănescu, Liţă Dumitru, Lucescu, Cornel Dinu sau Rică Răducanu.
Echipa ideală UEFA
Ivo Viktor (Cehoslovacia) - Ian Pivarnik (Cehoslovacia), Ruud Krol (Olanda), Anton Ondruş (Cehoslovacia), Franz Beckenbauer (Germania) - Jaroslav Pollak (Cehoslovacia), Antonin Panenka (Cehoslovacia), Rainer Bonhof (Germania), Dragan Dzajici (Iugoslavia) - Zdenek Nehoda (Cehoslovacia), Dieter Muller (Germania)
Campionatul European 1976
Turneul final
Semifinale
Cehoslovacia – Olanda 3-1
Ondrus 19, Nehoda 114, Vesely 118 / Ondrus 77 (autogol)
Iugoslavia – Germania Federală 2-4
Popivoda 19, Dzajici 30 / Flohe 64, D. Muller 82, 115, 119
Finala mică
Olanda – Iugoslavia 3-2
Geels 27, 107, Van de Kerkhof 39 / Katalinski 43, Dzajici 82
Finala (20 iunie 1976, Belgrad)
Cehoslovacia – Germania Federală 2-2 (5-3 la lovituri de departajare)
Svehlik 8, Dobias 25 / D. Muller 28, Holzenbein 89
Cehoslovacia: Viktor – Dobias (Vesely 109), Capkovici, Ondruş, Pivarnik, Gogh – Svehlik (Jurkemik 80), Panenka, Molder, – Nehoda, Masny. Antrenor: Vaclav Jezek
RFG: Maier – Vogts, Schwarzenbeck, Dietz, Beckenbauer - Bonhof, Beer (Bongartz 80), Wimmer (Flohe 46), Hoeness – D. Muller, Holzenbein. Antrenor: Helmut Schon
Istoria Campionatului European de Fotbal
EURO 1960: câte echipe s-au înscris la primul turneu şi cine a strălucit
EURO 1964: cum s-a răzbunat Spania în faţa sovieticilor
Se încarcă comentariile...
