Serial Adevărul: istoria Campionatului European de fotbal. La EURO 1992 s-a scris povestea Danemarcei, naţională chemată de urgenţă la turneul final
0La Campionatul European din 1992 s-a derulat fascinanta poveste a Danemarcei. Primită în turneu cu câteva zile înaintea startului, echipa daneză a devenit neaşteptata câştigătoare a unei competiţii de asemenea prestigiu.
Turneul european din Suedia a fost ultimul la care au participat opt echipe şi la care s-au acordat doar două puncte pentru victorie. Meciurile s-au jucat la Stockolm, Malmo, Goteborg şi Norrkoping, iar echipele calificate, pe lângă ţara gazdă, au fost: Germania, Anglia, Scoţia, Olanda, Franţa, CSI şi Iugoslavia. CSI era acronimul pentru Comunitatea Statelor Independete, titulatură sub umbrela căreia evoluau Rusia şi alte ţări din spaţiul ex-sovietic, iar Germania juca pentru prima dată în formula unificată.
Declanşarea războilui civil a determinat eliminarea din competiţiei a Iugoslaviei, iar UEFA a considerat că cel mai nimerită decizie este să cheme de urgenţă Danemarca, naţională care încheiase calificările în urma iugoslavilor.
Când vine vorba de succesul Danemarcei din 1992, de dragul poveştii se spune că jucătorii au fost adunaţi de pe plajă. În realitate, naţionala daneză jucase un amical cu CSI cu doar câteva zile înainte de începerea Europeanului din Suedia şi prin vestiar se vorbea deja despre o posibilă prezenţă la EURO. Singurul care într-adevăr îşi încălzea oasele la soare era vedeta Michael Laudrup, aflat în acea perioadă şi în conflict cu antrenorul Richard Moeller Nielsen. Când nordicii au primit vestea că sunt incluşi la EURO, Laudrup cel mare a fost singurul care n-a vrut să-şi strice vacanţa pentru a juca într-o naţională şi a fi pregătit de un antrenor în care nu credea.
Danemarca a început turneul stângaci, cu un 0-0 în faţa Angliei şi o înfrângere în faţa gazdelor suedeze, scor 0-1, adică rezultate scontate. Urma jocul cu Franţa, decisiv pentru ieşirea din grupe şi, mergând tot pe firul logicii, echipa alb-roşie ar fi trebuit să piardă în faţa unei naţionale în care mângâiau mingea Papin, Cantona, Blanc sau Deschamps. Larsen a deschis scorul în minutul 8, după care cocoşii au năvălit peste careul danez, Schmeichel plonjând din bară în bară pentru a respinge şuturile. Până la urmă, Papin a egalat în minutul 60, dar atacantul Lars Elstrup, introdus la pauză, a adus pe contraatac golul victoriei Danemarcei şi al calificării în semifinale.
„Secretul nostru a fost că jucam fără presiune. Dacă luam bătaie de trei ori cu 5-0 n-ar fi contat, pentru că nimeni nu avea nicio pretenţie de la noi”, spune atacantul Kim Vilfort. Cu această mentalitate de tipul “nimic de pierdut”, Danemarca a produs şi al doilea rezultat istoric, 2-2 în semifinala cu Olanda lui Van Basten, Gullit, Rijkaard şi Bergkamp, a lui Koeman şi a portarului Van Breukelen. Danemarca a condus cu 1-0 şi 2-1 prin golurile lui Henrik Larsen, dar Bergkamp şi Rijkaard, cu patru minte până la final, au dus meciul la penaltyuri. Povesteşte Schmeichel: “Am avut o singură strategie în minte: la primele două lovituri de departajare mă arunc în stânga, la următoarele trei în dreapta. Habar n-aveam cine trage. La penaltyuri, e vorba doar de noroc, cine vă spune altceva vă minte”. Al doilea executant al Olandei, Marco van Basten. Şut în stânga portarului, Schmeichel era acolo şi respingea. După 5-4 la lovituri de departajare, Danemarca se califica în finală.
În ultimul act, la Goteborg, Danemarca avea să întâlnească Germania. Basmul naţionalei lui Moeller Nielsen era predestinat să se încheie fericit. Şeptraul Jensen a deschis scorul cu un şut la vinclu din interiorul careului. Danemarca a rezistat la raidurile lui Klinsmann şi a dat lovitura în minutul 78 prin Kim Vilfort: 2-0 pentru danezi!
Există mai multe “secrete” ale nemaipomenitului success. Unul ar fi că 10-11 dintre jucători Danemarcei au evoluat împreună la Brondby, echipă care în 1991 juca o semifinală de Cupa UEFA. A altă posibilă exlicaţie ar fi absenţa vedetei Michael Laudrup. Fără un superstar în echipă, Danemarca a jucat ca o echipă şi n-a ieşit din planul tactic care prevedea o apărare bine organizată şi contraaacuri rapide. În fine, probabil că lipsa aşteptărilor şi implicit a presiunii a fost probabil motivul determinat al succesului. Cert e nici Hans Christian Andersen n-ar fi putut scrie o poveste atât de frumoasă, cu personaje care vor rămâne în istoria fotbalului, de la Schmeichel la Brian Laudrup, de la Henrik Larsen şi până la Povlsen sau Vilfort.
Vilfort, de la meciuri la spital şi înapoi
Mijlocaşul danez Kim Vilfort a marcat al doilea gol al finalei cu Germania. Puţină lume ştie sau îşi mai aminteşte prin ce clipe teribile trecea fotbalistul lui Brondby în acea perioadă. În momentul chemării la lot, jucătorul nici n-a vrut să audă de convocare: pe patul de spital, fetiţa de şapte ani se lupta cu leucemia. Familia l-a implorat cu cerul şi pământul să meargă să joace, pentru că puţine mai erau de făcut. Vilfort a evoluat cu Anglia şi Suedia, dar s-a întors la spital şi a renunţat la meciul cu Franţa pentru a fi alături de fiica sa. Însăşi Line, copilul de 7 ani, i-a spus tatălui să se întoarcă în Suedia, să joace pentru Danemarca, iar Vilfort a dat gol cu Olanda de la 11 metri şi a marcat în finala cu Germania golul desprinderii decisive. Fotbalistul a revenit de îndată în Danemarca şi a stat lângă fiica sa în cele câteva zile de viaţă care i-au mai fost sortite.
Blestemul danez
Istoricul succes din Suedia a deschis porţile marilor echipe pentru jucătorii danezi, însă nu toţi au avut succes, ba chiar pentru mulţi dintre ei victoria de la Euro 1992 a funcţionat ca un blestem. După turneul european, mai mulţi jucători au trecut prin momente mai mult sau mai puţin amuzante:
# Cârlionţatul John Faxe Jensen (foto) a ajuns la Arsenal imediat după turneul de succes din Suedia. Mijlocaşul a jucat în 132 de meciuri pentru tunari de-a lungul a patru sezoane, timp în care a marcat un singur gol! Oricât de tare s-ar fi străduit, John Jensen nu se lipea pur şi simplu la gol, chiar dacă suporterii îi cereau să tragă de fiecare dată când ajungea mingea la el: “Shoooot! Shoooot!” . Până la urmă, după 98 de meciuri Jensen a dat un gol într-un meci cu QPR, iar fanii lui Arsenal i-au scandat numele tot meciul.
# În 1993, Lars Elstrup avea doar 30 de ani şi ani buni de jucat în continuare. Însă fotbalistul a pierdut confruntarea cu „demonii” din mintea sa, s-a retras din fotbal, s-a înscris într-o sectă şi şi-a luat numele spiritual Darando (Apă curgătoare). A ieşit din sectă în 1999, după ce a fost arestat pentru că a lovit un şcolar.
# Fundaşul Torben Piechnik a prins un transfer la Liverpool, însă a jucat doar două sezoane pe Anfield, fiind folosit într-un singur meci în ultimul an în echipa cormoranilor. A fost inclus în “primul 11” al transferurilor ratate de Liverpool.
# Atacantul Torben Frank a fost cumpărat de Lyon, dar n-a putut să treacă testele medicale din cauza unei accidentări. A urmat o bătălie între clubul francez şi UEFA, OL dorind să scape de contractul fotbalistului, ceea ce s-a şi întâmplat până la urmă.
# Cea mai recentă păţanie îl are în centru pe Morten Bruun. În urmă cu două luni, hoţii i-au călcat casa fostului milocaş şi i-au furat medalia primită în 1992. Bruun a scris pe Twitter: „Vă rog mult, îmi vreau medalia înapoi! Ştiţi unde stau”.
Campionatul European de Fotbal, 1992
Grupa 1
Suedia – Franţa 1-1
Erikkson 24 / Papin 58
Danemarca – Anglia 0-0
Suedia – Danemarca 1-0
Brolin 58
Franţa – Anglia 0-0
Suedia – Anglia 2-1
Eriksson 51, Brolin 82 / Platt 4
Danemarca – Franţa 2-1
Larsen 8, Elstrup 78 / Papin 60
Clasament: 1. Suedia 5, 2. Danemarca 3, 3. Franţa 2, 4. Anglia 2
Grupa a 2-a
Olanda – Scoţia 1-0
Bergkamp 75
CSI – Germania 1-1
Dobrovolski 64 (pen) / Hasler 90
Scoţia – Germania 0-2
Ridle 29, Effenberg 47
Olanda – CSI 0-0
Olanda – Germania 3-1
Rijkaard 4, Witschge 15, Bergkamp 72 / Klinsmann 53
Scoţia – CSI 3-0
McStay 7, McClair 16, McAllister 84 (penalty)
@ CSI – Comunitatea Statelor Independente (Rusia şi alte ţări ex-sovietice)
Clasament: 1. Olanda 5, 2. Germania 3, 4. Scoţia 2, 5. CSI 2.
Semifinale
Germania – Suedia 3-2
Hasler 11, Riedle 59, 88 / Brolin 64 (pen), K. Andersson 89
Danemarca – Olanda 2-2 (5-4 d.l.d)
Bergkamp 23, Rijkaard 86 / H. Larsen 5, 33
Finală, 26 iunie 1992, Goteborg
Danemarca – Germania 2-0
Jensen 18, Vilfort 78
Danemarca: Schmeichel – Nielsen, Piechnik, Olsen, Sivebaek (Christiansen 66) – Kristofte, H. Larsen, B. Laudrup, Jansen – Vilfort, Povlsen. Antrenor: Richard Moller Nielsen
Germania: Ilgner – Reuter, Helmer, Kohler, Brehme – Buchwald, Sammer (Doll 46), Effenberg (Thom 80), Hassler – Riedle, Klinsmann. Antrenor: Berti Vogts
Echipa turneului
Schemichel (Danemarca) – Angloma (Franţa), Blanc (Franţa), Brehme (Germania), Kohler (Germania) – Effenberg (Germania), Gullit (Olanda), Hasler (Germania), B. Laudrup (Danemarca, foto) – Van Basten (Olanda), Bergkamp (Olanda).
Bulgarii ne-au refuzat calificarea
România s-a aflat în grupa a doua de calificare la EURO 1992, alături de Bulgaria, Scoţia, Elveţia şi San Marino. Antrenată de „Profesorul” Gheorghe Constantin, naţionala noastră a început preliminariile catastrofal: 1-2 cu Scoţia şi 0-3 cu Bulgaria, la Bucureşti. Meciul cu bulgarii s-a jucat în octombrie 1990, la Bucureşti, iar stranierii noştri, care dăduseră de bani ca urmare a contractelor prinse la echipele de afară după Cupa Mondială din Italia, n-au vrut să stea în cantonament, ci să petreacă alături de prieteni. După eşecul cu Bulgaria, Constantin şi-a dat demisia, iar la cârma naţionalei a fost numit Mircea Rădulescu. Acesta a redresat corabia pe parcurs, iar tricolorii au ajuns înaintea ultimei partide, cea cu Bulgaria din deplasare, să depindă doar de ei.
Cu un succes în faţa vecinilor, România se califica la EURO, în detrimentul Scoţiei şi mulţi dintre jucători aveau impresia că lucrurile sunt aranjate cu bulgarii, deja eliminaţi din cursa pentru calificare.
Antrenorul scoţian Andy Roxburgh a venit val-vârtej la vestiar la pauza meciului, când România conducea cu 1-0 prin golul lui Adrian Popescu, ameninţându-I pe bulgari cu o anchetă UEFA dacă nu-şi apără corect şansele. Sirakov a egalat în minutul 55 şi meciul s-a terminat 1-1. Hagi a ratat o lovitură de pedeapsă, şutând slab, pe centru, iar un gol al lui Sabău a fost anulat pentru un ofsaid la limită.
În meciul decisiv de la Sofia , antrenorul Mircea Rădulescu a folosit următoarea formulă: Lung – Ad. Popescu, Săndoi (I. Timofte 69), Gh. Popescu, D. Munteanu – Sabău, Lupescu, Mateuţ, Hagi – Lăcătuş (I. Dumitrescu 61), Răducioiu. Pe parcursul preliminariilor au mai jucat Stelea, Klein, Rednic, D. Timofte, D. Petrescu, Andone, Rotariu, Pavel Badea sau Balint.
Serial Adevărul:
EURO 1960: câte echipe s-au înscris la primul turneu şi cine a strălucit
EURO 1964: cum s-a răzbunat Spania în faţa sovieticilor
EURO 1968: s-a dat cu banul pentru a stabili finalista
EURO 1972: rampă de lansare pentru doi coloşi
EURO 1980: Huliganii ies la rampă. Momentul de glorie al lui Nicu Rainea
Se încarcă comentariile...
