Dinamo spera, chiar daca nu joaca nimic

* Cornel Dinu spune ca echipa sa are sanse sa se califice dupa ce in tur, la Bruges, a pierdut cu 3-1 * Cristi Munteanu, inger si demon pentru bucuresteni

Simpatici belgienii de la FC Bruges. Si prietenosi. Cum altfel sa vorbesti despre niste jucatori de fotbal care au avut mila de dinamovistii nostri si nu le-au dat, miercuri seara, mai mult de trei goluri, desi au avut ocazii cu nemiluita. Sinceri sa fim, dupa cum incepuse partida tur cu FC Bruges, contand pentru cel de-al doilea tur preliminar al Ligii Campionilor, chiar speram ca Dinamo va da lovitura. Iluzii desarte si il asteptam acum pe Cristi Borcea sa ne explice cine nu i-a lasat pe elevii antrenorului Cornel Dinu sa se pregateasca pentru Champions League. La cat de razboinici s-au aratat in declaratii inaintea meciului ne asteptam ca bucurestenii sa faca la Bruges meciul vietii lor, dar in traditionalul spirit balcanic care ii anima de cand "Procurorul" le tot vorbeste despre el, nu am vazut decat o evolutie "a la Divizia A", adica stearsa, timorata, neconvingatoare. "Cainii rosii" nu au reusit sa depaseasca statutul de rude sarace ale fotbalului european si au parasit terenul lasandu-ne impresia ca Liga Campionilor este un os prea mare pentru ei, ca dinamovisti, si un vis prea frumos pentru noi, ca romani. Cornel Dinu a gandit pentru meciul cu Bruges o formatie cu sase dinamovisti, patru craioveni si un galatean, si pe teren a avut exact trei echipe, pentru ca fiecare juca ce stia. Cei care jucau ceva, in conditiile in care au fost destui, de la capitanul Giani Kirita la Bolohan, si de la Caudiu Niculescu la Onut, care nu au aratat nimic. Defensiva, cel putin, dupa ce a rezistat eroic primele zece minute, cand belgienii nici nu au prea atacat, s-a transformat intr-un foarte larg bulevard pentru Mendoza, Duarte si Lange, cei trei atacanti ai gazdelor, care si-au exasperat suporterii prin uriasele ratari si i-au dat ocazia lui Cristi Munteanu sa devina cel mai bun dinamovist din acest meci. Este drept, insa, ca "Babicu" are partea sa de vina la primele doua goluri, dar cand apararea nu te ajuta deloc, poti fi scuzat. In minutul 25, cand a inscris Lange, Cristi Munteanu a avut vina de a fi respins mingea sutata de Mendoza in pieptul atacantului belgienilor, de unde a ricosat in plasa, pentru ca in minutul 44, la cateva zeci de secunde de cand scorul devenise 1-1, gratie unei inspiratii divine a lui Alexa, sa iasa neinspirat la o centrare, in incercarea de a-l bloca pe Mendoza. Teoretic, golul este al lui, pentru ca nu a ramas pe linia portii de unde avea mult mai multe sanse sa scoata mingea, dar ce era sa faca la o faza in care atacantul de culoare al gazdelor este singur-singurel in careu, iar in jurul lui, pe o raza de cativa metri patrati, nici urma de aparatori dinamovisti. Dupa pauza, desi a schimbat cate ceva in echipa, Dinu nu a reusit sa gaseasca formula castigatoare si asa au incasat bucurestenii un al treilea gol care le complica serios viata in perspectiva returului de saptamana viitoare. Acelasi Mendoza, atacantul de culoare care le-a reamintit bucurestenilor de "cosmarul" Olisadebe, a stabilit in minutul 85, din lovitura libera, scorul final la 3-1 (2-1) pentru gazde, in urma unui cadou facut de Danciu, un hent la 20 de metri de poarta echipei sale, infractiune pentru care a si vazut, de altfel, cartonasul rosu. De parca nu vazuse, cu cateva minute inainte, cu ce forta suteaza Mendoza, atacantul care a reusit sa gaureasca plasa portii aparata de Munteanu cu un sut violent. Cornel Dinu spune ca aceasta calificare nu este jucata, ca a descoperit cheia scuccesului si ca stie ce are de facut, dar oricat de mult ne-am dori sa aiba dreptate, ne cam indoim. Nu pentru ca 3-1 nu ar fi un scor de remontat, fotbalul fiind un sport plin de surprize, ci pentru ca Dinamo, echipa pe care noi am vazut-o miercuri seara, nu joaca nimic.