De la bronzul olimpic la dezastrul de la Zagreb. Ce a mers prost în gimnastica feminină

Dezastrul de joi de la Zagreb nu s-a născut într-o singură seară. Faptul că, pentru prima dată după mai bine de cinci decenii, România nu are nicio gimnastă calificată într-o finală pe aparate la Campionatele Europene este, deocamdată, punctul cel mai de jos al unui șir de rupturi administrative, tehnice și umane produse după revenirea spectaculoasă de la Jocurile Olimpice de la Paris, atunci când FRG avea o altă conducere.

Componentele echipei de gimnastică erau optimiste înaintea startului (FOTO: FRG)

Atunci, proiectul feminin părea din nou pe linia de plutire. România revenise la Jocurile Olimpice cu echipa după 12 ani, terminase pe locul 7, iar Ana Bărbosu cucerise bronzul la sol. Tandemul Patrick Kiens–Daymon Jones construise un nucleu care, în opinia lui Kiens, ar fi putut ajunge în jurul locului 5 mondial dacă era păstrat încă un ciclu olimpic.

Continuitatea și unitatea în pregătire de după Jocurile Olimpice de la Paris a dispărut

După alegerile federale din 25 aprilie 2025, la conducerea Federației Române de Gimnastică a venit fostul campion european Ioan Suciu. Acesta i-a urmat Carmencitei Constantin, care a decis că un singur mandat este de ajuns. Din afară se vedea că pusese lucrurile pe picioare, iar gimnastica era pe drumul cel bun al revenirii în elită.

Din păcate, noua administrație nu a ales continuitatea proiectului creat de Kiens și Jones, care-și încheiaseră mandatul după Jocurile Olimpice, care care s-au arătat deschiși la colaborare, dacă vor fi invitați la discuții. Trebuie spus că acea strategie nu se limita doar la Jocurile Olimpice din 2024, ci urma să-și arate roadele în tot ciclul olimpic actual. De altfel, la Europenele de anul trecut, de la Leipzig, Ana Maria Bărbosu a cucerit patru medalii, una de aur la sol, una de argint la bârnă și două de argint, la sărituri și individual compus, demonstrând că pașii urmați în anii trecuți au avut un rost. Din păcate, chiar dacă acele succese au venit în prima lună de mandat ale noii conduceri – chiar dacă pregătirea și acumulările s-au făcut cu vechii antrenori, sub coordonarea Corinei Moroșan – Ioan Suciu și cei din subordinea lor au decis că tot ce e vechi trebuie schimbat… Kiens a dezvăluit zilele trecute că îi sfătuise pe noii șefi să țină împreună generația Ana Bărbosu–Amalia Ghigoarță–Andreea Preda tocmai pentru a câștiga timp până la maturizarea junioarelor. Nu s-a procedat așa, iar rezultatele se văd, chiar dacă la conducerea lotului a fost adus un antrenor cu nume, Nicolae Forminte. Din păcate pentru acest sport, până acum, rezultatele lui din acest mandat nici măcar nu s-au apropiat de cele ale Corinei Moroșan.

Dar criticile nu mai vin doar din exterior. În iulie, chiar Gina Gogean, vicepreședinte al Federației și una dintre persoanele care au susținut candidatura lui Suciu, s-a delimitat public de actuala manieră de conducere. Fosta mare campioană a vorbit despre lipsă de consultare, decizii unilaterale și îndepărtarea Federației de strategia promisă la alegeri.

Lovitura cea mai greu de explicat din punct de vedere sportiv a venit în noiembrie 2025. După șapte ore de ședință, Comitetul Executiv a decis dizolvarea temporară a loturilor naționale. Sportivele au fost trimise să se pregătească la cluburile lor, fără un program centralizat. Cinci gimnaste au protestat oficial la ANS și COSR, explicând că măsura le afecta pregătirea, recuperarea și chiar școala. Maria Ceplinschi, prezentă acum la Zagreb, era printre semnatare.

Decizia venea într-un context complicat, marcat de acuzații grave privind mediul de pregătire, iar Federația a argumentat necesitatea protejării sportivelor. Problema este că soluția aleasă a produs și un cost sportiv evident: ruperea continuității unui lot aflat încă în reconstrucție.

Ioan Suciu e președintele FRG

Cele mai bune gimnaste au ales să studieze și să concureze în SUA

În paralel, România a început să piardă sportive importante din sistemul clasic. Ana Bărbosu a ales Stanford și NCAA, iar alte gimnaste, precum Lilia Osman, Amalia Ghigoarță (retrasă în iulie din cauza accidentărilor) sau, cel mai recent, Denisa Golgotă, care a primit bursă de la Berkeley, au urmat drumul universităților americane. Acest lucru nu înseamnă că au abandonat gimnastica, ci că nu mai au cum să vină la lotul României fără să-și dea programul universitar peste cap. Iar având în vedere piedicile întâmpinate în țară - în special de Denisa Golgotă, aflată în conflict deschis cu Camelia și Sabrina Voinea - ele nu au nici un interes să-și pericliteze viitorul pentru a lupta pentru cineva care nu le apreciază Practic, echivalează cu o retragere din națională, dacă am fi la fotbal.

Într-un interviu acordat recent presei internaționale, Kiens, care este unul dintre cel mai bine cotați coregrafi din lume, susține că exact acest exod trebuia prevenit printr-un proiect care să le ofere fetelor motive să rămână conectate la lot.

Denisa Golgotă a fost marginalizată la lotul național în ultimul an (FOTO: FRG)

Scandalurile din jurul familiei Voinea au alterat pregătirea Sabrinei

Peste toate s-au suprapus scandalurile nesfârșite din jurul familiei Voinea. FRG a suspendat-o temporar pe Camelia Voinea în mai 2026, în contextul acuzațiilor privind metodele sale de antrenament, subliniind în același timp prezumția de nevinovăție. În iunie, Tribunalul București a suspendat efectele hotărârii Federației, permițându-i să revină la activitate. Acum, la Zagreb, Camelia Voinea face parte oficial din colectivul tehnic al României, dar atmosfera e departe de a fi bună, mai ales dacă judecăm după acuzațiile aduse de fosta campioană celor de la FRG, care nu s-a sfiit să-și explice în mod public dezamăgirea față de purtarea Federației Române de Gimnastică.

Dincolo de verdictul juridic final, luni întregi energia gimnasticii românești s-a consumat în comunicate, acuzații, procese și tabere rivale, în locul unui proiect tehnic coerent.

Semnele crizei existau deja și la masculin. România nu a avut niciun gimnast la Campionatele Mondiale din 2025, o situație aproape imposibil de imaginat pentru o școală cu tradiția noastră, iar dizolvarea loturilor naționale a accentuat ulterior fragmentarea.

Sabrina și Camelia Voinea au fost mai mult în centrul scandalurilor decât în topul gimnasticii

Campionatul European de la Zagreb, nota de plată

Iar acum a venit nota de plată: locul 11 pe echipe, 151,129 puncte, nicio finală pe aparate, iar cea mai bună româncă la individual-compus, Alexia Blănaru, doar pe locul 21. Sabrina Voinea, principala speranță la medalie, a terminat pe locul 13 la sol și a ratat și finala de la bârnă. Singura consolare este calificarea echipei la Mondialele de la Rotterdam, obținută prin clasarea în primele 13 națiuni.

Când țara care conduce clasamentul istoric al Campionatelor Europene feminine, cu 162 de medalii la seniori până în 2025, ajunge să nu trimită nicio gimnastă în cele patru finale pe aparate, nu mai poate fi vorba doar despre o zi proastă. Este rezultatul unui sistem care, după ce începuse să se reconstruiască pentru Paris, și-a pierdut din nou continuitatea.

De la 162 de medalii europene la zero finale la Zagreb

Până la ediția 2025, România ocupa locul 1 în clasamentul istoric al Europenelor feminine de seniori, cu 162 de medalii: 56 de aur, 58 de argint și 48 de bronz. Fosta URSS este a doua, cu 116 medalii, iar Rusia a treia, cu 105. Acum, la Zagreb, palmaresul este dezastruos:

- România, locul 11 pe echipe: 151,129 puncte

- Nicio calificare în finalele de la sărituri, paralele, bârnă sau sol

- Alexia Blănaru: locul 21 la individual-compus, 50,365 puncte

- Sabrina Voinea: locul 13 la sol, cu 12,966; în afara finalei și la bârnă

- Paralelele, din nou punctul slab: Maria Ceplinschi 9,700, Daria Tănasă 11,000, Alexia Blănaru 11,566