Justiția italiană redeschide ancheta privind asasinarea marelui regizor Pier Paolo Pasolini, la 51 de ani de la crimă

Magistrații italieni au redeschis ancheta privind asasinarea, în 1975, a scriitorului, regizorului şi jurnalistului Pier Paolo Pasolini. Avocatul Stefano Maccioni, care solicită de mai mulţi ani noi investigaţii, că speră ca această redeschidere „să pună capăt acestei poveşti”.

Pier Paolo Pasolini Foto: Wikipedia

„Fac apel la cei care ştiu ceva şi care nu au avut curajul să vorbească, să o facă acum”, a adăugat avocatul care, în trecut, l-a reprezentat pe vărul lui Pasolini, News.ro.

Pasolini a fost asasinat în 1975, în circumstanțe neclarificate complet până astăzi.

Trupul său prezenta urme de violență extremă: fusese bătut, călcat de mai multe ori cu propria mașină și ars parțial cu benzină după moarte.

Principalul suspect a fost Giuseppe „Pino” Pelosi, un tânăr de 17 ani prins conducând mașina lui Pasolini. Acesta a mărturisit crima și a fost condamnat în 1976 la nouă ani de închisoare. În 2005, Pelosi și-a retras mărturisirea, susținând că fusese obținută sub amenințări și că trei bărbați cu accent sud-italian îl uciseseră pe regizor.

Ulterior, au apărut ipoteze potrivit cărora asasinatul ar fi fost legat de furtul unor role de film din pelicula „Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei”.

Pasolini ar fi urmat să se întâlnească în ziua morții cu hoții pentru a negocia recuperarea acestora. Alte teorii au vizat posibile legături cu loja masonică Propaganda Due (P2) și organizația criminală Banda della Magliana.

Poliția a redeschis cazul după retragerea mărturisirii lui Pelosi, însă anchetatorii au considerat că noile probe nu justificau continuarea investigației.

În 2023, a fost depusă o cerere de redeschidere a dosarului, bazată pe analize ADN și pe posibile legături cu Banda della Magliana. Circumstanțele exacte ale asasinatului au rămas controversate.

Născut pe 5 martie 1922, în Bologna, Pier Paolo Pasolini a fost un intelectual italian de stânga, considerat a fi printre cei mai mari artiști și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea. 

Opera sa este caracterizată de analiza transformărilor societății italiene de după cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentând o critică a burgheziei și a consumerismului. A scris romane despre săracii din Roma, devenind scenarist în 1950.

Filmele sale au stârnit controverse datorită subiectelor alese, ideilor puse în dezbatere și a raportării la sexualitate. Printre ele se numără Mama Roma (1962), Teorema (1968), Il Decameron (1970) și Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975).