Telescopul Hubble e un «Google spaţial»

Îl poţi vedea uneori, dacă te afli afară, la latitudini din zona temperată, într-o noapte senină. Lansat după repetate întπrzieri, apoi azvπrlit pe orbită, Telescopul Spaţial

Îl poţi vedea uneori, dacă te afli afară, la latitudini din zona temperată, într-o noapte senină. Lansat după repetate întπrzieri, apoi azvπrlit pe orbită, Telescopul Spaţial Hubble a devenit cel mai popular instrument ştiinţific din lume. (Material realizat de Timothy Ferris, National Geographic)

Oamenii de ştiinţă sunt încπntaţi de datele trimise de el, iar frumoasele sale imagini cu grupuri de stele, nebuloase şi galaxii i-au făcut numele (primit după Edwin Hubble, descoperitorul expansiunii Universului) aproape la fel de celebru ca Google.

Se potriveşte la fix ca un telescop fără personal uman să devină un simbol al ştiinţei, deoarece instrumentele, în general, şi telescoapele, în particular, au declanşat revoluţia ştiinţifică.

În ştiinţă, instrumentele pot bate argumentele logice. De aceea, nu putea fi simplu să vinzi un proiect de un miliard de dolari, aşa cum era telescopul Hubble, cu promisiunea că va schimba concepţiile de bază despre Univers.

După ce astrofizicianul şi alpinistul Lyman Spitzer jr. a făcut lobby în Congres ani de zile, asigurπndu-şi în mod repetat colegii, oameni de ştiinţă, că acest proiect putea fi realizat fără a priva de fonduri astronomia tradiţională, la 31 martie 1997 el moare, la vπrsta de 82 de ani. Visul său ("un telescop gigantic ar revoluţiona astronomia şi ar putea foarte bine să fie lansat în timpul vieţii mele") se îndeplinise.

De asemenea, s-a îndeplinit şi profeţia lui că acest telescop putea schimba concepţiile despre spaţiu şi timp - ba chiar în moduri mult mai interesante decπt ar fi putut să anticipeze cineva.

Hubble a făcut posibile descoperiri ştiinţifice remarcabile. Dar acum telescopul a îmbătrπnit. Următoarea misiune spaţială ce-l va moderniza şi îl va repara - programată pentru sfπrşitul lui 2008 - ar putea fi ultima. Aceste reparaţii îi vor permite lui Hubble să mai funcţioneze, cel mult, pπnă în 2013.

Din fericire, Hubble nu e singur acolo, sus. Printre "tovarăşii" săi se numără Telescopul Spaţial Spitzer, Observatorul Chandra în raze X şi micul satelit Swift. Nici unul nu face tot ceea ce poate Hubble, însă urmează Telescopul Spaţial James Webb, realmente gigantic: programat pentru lansare în 2013, pe o orbită cu înălţimea de 1,5 milioane km.

Webb va capta lumina infraroşie cu o oglindă de peste şase metri diametru, elegant apărată de soare cu o umbrelă de mărimea unui teren de tenis. Împreună cu o reţea tot mai mare de telescoape şi detectoare aflate la sol, observatoarele spaţiale generează fluxuri uriaşe de date astronomice, într-un ritm tot mai ridicat. Ele promit, după cum remarca Lyman Spitzer încă din 1946, să modifice nu numai ceea ce ştim, ci şi modul în care învăţăm.

De la înfiinţare, pπnă la lansare

Istoria Telescopului Spaţial Hubble (numit după astronautul Edwin Hubble) începe în 1946, la iniţiativa astronomului Lyman Spitzer. Poziţia telescopului, lansat în 1990 în afara emisferei Terrei, are o mulţime de avantaje: de exemplu, imaginile procurate de el sunt cele mai clare fotografii făcute în spaţiul cosmic. Hubble a fost creat în 1946.

Costurile iniţiale au fost estimate în jurul sumei de 400 de milioane de dolari. Dar, însumπnd toate reparaţiile suferite pπnă în momentul de faţă, costurile lui Hubble s-au ridicat la 2,5 bilioane de dolari. De la lansarea lui, Hubble a devenit cel mai important instrument din istoria astronomiei. El se află sub tutela NASA şi a European Space Agency.