Horia Brenciu : „Sunt sclavul voluntar al lumii muzicale“

Horia Brenciu este în plină vervă: îşi lansează cel de-al doilea album, are fani care debordează „de bun gust şi de bun simţ“, iar criza este o palidă provocare, întrucât a scos din el tot „ce-i mai bun“.

Adevărul: Am înţeles că pregăteşti ceva nou. Despre ce este vorba?

Horia Brenciu: Un album de muzică. Al doilea! Se numeşte „37"... E vorba, mai exact, de un CD multimedia, pe care puteţi regăsi 12 piese noi-nouţe, un interviu trăznit cu mine şi cu orchestra mea şi mai e ceva... Un videoclip cu tatăl meu, pe prima mea compoziţie oficială, „I love you"!!! Alături de echipa mea de creaţie, compusă din Cristian Creţu, compozitor, şi Andreea Miclici, textier, sper că am realizat un produs de calitate! Reclamaţiile şi sugestiile le aştept pe www.horiabrenciu.ro!

În ce zonă a muzicii autohtone te integrezi cu noul material? Cum te vezi pe tine în raport cu ceilalţi?

Sunt o opţiune muzicală de pe piaţă... Una dintre ele. De-a lungul a şapte-opt ani, alături de orchestra mea, am dezvoltat un tip de spectacol live, unde toată lumea cântă, râde şi, în special, dansează! Cuvântul de ordine e interactivitatea. Nu ştiu dacă trebuie să mă raportez la ceea ce fac ceilalţi. Ma interesează, în special, să-mi setez propriile standarde cât mai înalte, iar toţi oamenii mei din HB Media Entertainment şi din HB orchestra ştiu lucrul ăsta!

Ce îţi place şi ce nu-ţi place în muzica românească?

Mie îmi place muzica românească, altfel n-aş fi cântat-o. Îmi plac romanţele, cântecele de petrecere şi multe piese din genul muzicii uşoare. Am cântat ocazional şi populară... Există mult patos în muzica noastră şi ăsta e şi unul dintre motivele pentru care o interpretez. Despre ce nu-mi place, nu comentez. Nu merită!

Avem şansa să te vedem curând în vreo producţie din zona de entertainment sau acum eşti „cablat" strict pe partea muzicală?

Sunt sclavul voluntar al lumii muzicale şi port în mine microbul letal al televiziunii. Asta face din mine un C4 (n.r.: un explozibil mai puter­nic decât trinitrotoluenul) ambulant oriunde sunt invitat! Se ştie...

Cum ţi se pare ideea acestei campanii? Dacă ai fi în ipostaza de fan, ce vedetă ţi-ar plăcea să întâlneşti la muncă?

Munca te face om, deci e bine să munceşti. E bine s-o faci cu plăcere şi să nu aştepţi neapărat să fii răsplătit pentru asta! E greu, dar nu imposibil. M-ar tenta să vad o zi din viaţa lui Sting, de exemplu.

Ai avut prilejul să studiezi „profilul" admiratorilor tai? Cum este un „fan tipic" Horia Brenciu?

Fanii mei? În primul rând îi numesc prieteni. Sunt oameni normali, cu o normă exagerată de bun gust şi bun simţ! Vestea cea bună e că numărul lor este în continuă creştere.

Ai surprize în „viaţa civilă", să te oprească lumea pe stradă ca să îşi exprime admiraţia? Ce auzi cel mai des?

„Unde ai ascuns trupa asta până acum?" sau „De ce nu te-ai apucat de cântat mai devreme?" Partea pozitivă a lucrurilor este că lumea încă îşi aminteşte tot felul de lucruri legate de „Ro­bingo" sau „Tip top minitop" sau chiar de „Gong show". De „'Neaţa" nu mai vorbesc.

Te-a afectat criza?

Muzica şi producţiile pe care le fac nu trebuie să fie afectate de starea economică! Sunt într-o zonă de carantină spirituală, unde criza nu poate să ajungă. E ca şi când aş zice că nu pot cânta piesa asta aşa cum trebuie sau sunt incapabil să dau totul din mine la un show pentru că e nasol în România. Am mai spus-o... Criza poate scoate tot ce-i mai bun din om. Sau nu. La mine prima variantă încă funcţionează bine!

Mai ajungi pe-acasă, pe la Braşov?

Din ce în ce mai rar, din păcate. Iar tata nu scapă prilejul să mă tachineze pe tema asta.

Ce te motivează, ce te binedispune, ce te întristează, ce te emoţionează?

Viaţa!

Cum este Horia Brenciu, cel din viaţa de zi cu zi?

Grăbit, liniştit, stresat, enervat, super fericit, debusolat, dezolat şi, nu în ultimă instanţă, plin de speranţă.

În final, un cuvânt de încurajare pentru fanii care vor să te vadă „la muncă".

Eşti sigur că vrei să faci asta?