De ce violenţa a înlocuit scenele de sex din filme

Regizorii recurg la scene violente în fimele lor pentru a atrage tânăra audienţă FOTO Shutterstock

Dacă până nu demult ne confruntam în mod frecvent cu scenele de sex, acestea au fost înlocuite mai nou imagini de o violenţă ieşită din comun, ce deranjează un număr din ce în ce mai mare de privitori. Schimbarea reprezintă o strategie de marketing menită să mărească audienţa atrăgând tinerii, după cum au declarat producătorii de film prezenţi la Festivalul de la Cannes.

Pornografia este disponibilă, iar din acest motiv scenele de sex nu se mai află pe lista de prefereinţe a producătorilor. Din dorinţa de a atrage tinerele audienţe, aceştia se văd nevoiţi să recurgă la violenţă pe marile ecrane, potrivit spuselor lui Michael Levy, un agent de vânzări, citate de AFP.

Filmul „Băiatul cu ziarele“, ce o prezintă pe Nicole Kidman în rolul unei femei ce se simţea atrasă sexual de prizonierii condamnaţi la moarte, alături de reprezentanţia lui Helen Hunt din producţia „Terapie specială“  au reprezentat un eşec la capitolu încasări

 „Copiii par imuni la violenţă. O regăsesc frecvent în jocurile video, iar pentr a-i stimula să meargă la cinema trebuie să redai  scene brutale“, a declarat  Levy.

„Directorii de film ar putea fi mai reticenţi cu privire la folosirea scenelor de violenţă, dar cei mai deştepţi dintre ei sunt dispuşi să răspundă întocmai cerinţelor pubiclului pentru a face bani“, a adăugat agentul de vânzări.

Un număr considerabil de filme prezentate în ultimii zece ani la Festivalul de la Cannes, incluzând producţii chineze şi japoneze, a şocat audienţele din cauza nivelului de violenţă expus, multe dintre ele mergând chiar prea departe.

Producţia lui Nicolas Windinf Refn, „Only God Forgives“, prezentată la Cannes, deşi era unul dintre cele mai aşteptate materiale, s-a dovedit a fi o „pornografie greţos de violentă“ potrivit crticilor. Prestaţia acotului principal, Ryan Gosling, nu a putut fi urmărită.

Criticul de film, Edmee Cuttat, a mărturisit că nivelul de violenţă a crescut în mod nejustificat. „Heli“ alături de „Only God forgives“ s-au dovedit a fi prea greu de vizionat pentru Cuttat, care a amitit de o scenă în care un bărbat are înfipte cuţite în corp, apoi este înjunghiat în ochi. „ Nu îmi place această violenţă nejustificată, din simplul motiv că nu o consider folositoare, dar se pare că regizorii o văd ca fiind potrivită erei în care trăim“, a explicat Edmee.

Aceste scene de brutalitate ,ce le-au înlocuit pe cele care promovau sexul, reprezintă numai strategii de marketing.

Regizorul indian, Dibakar Banerjee, preferă filmele unde violenţa este absolut neceseră pentru a reda carcaterul personajului, după cum a facut cunoscutul Martin Scorsese în „Taurul fruios“ (1980). „Acel film este depre un om agresiv unde toată viaţa lui se rezumă la violenţă. Nu se întâmplă la fel  şi cu producţiile actuale, a căror notorietate se datorează scenelor de brutalitate, ce sunt scrise rapid şi uşor“, a completat regizorul.

 „Este exact ca în cazul sexului. Uneori este absolut necesar să vezi violenţa, deşi uneori ai un sentiment de repulsie“, a explicat productătoarea Chantal Denoux din Australia.

„ În Hitchcok niciodată nu a apărut pe ecran ceva terifiant. Dacă scena din duş din celebrul film Psycho ar fi fost făcută astăzi, am fi văzut sânge peste tot.  Până la urmă imaginaţia este cea mai importantă“, a conchis Chantal.