Analiză Gaura neagră din apărarea națională: de ce folosește România avioane F-16 împotriva dronelor, în timp ce Ucraina le doboară cu mitraliere

În timp ce Ucraina folosește mitraliere și senzori acustici, România cheltuie sute de mii de euro pentru a doborî o dronă rusească ieftină. Analiștii militari văd diferit această gaură neagră din buget.

Imagine din timpul misiunii F-16 de doborâre a celei de-a treia drone. FOTO: MApN

Experții văd diferit soluția aleasă de armata română, de a da jos aeronavele rusești fără pilot folosind rachetele interceptoare scumpe. Deși niciunul dintre ei nu pune la îndoială necesitatea anihilării dronelor ce pătrund în spațiul aerian al României, există o serie de discuții cu privire la modalitatea aleasă. Pornind de la realitatea că rachetele de pe F-16 costă câteva sute de mii de euro, în timp ce dronele pot fi lovite și cu muniție de câteva mii sau doar sute de euro, are loc o întreagă dezbatere.

Datele arată că numai ridicarea de la sol a unui avion F-16 costă circa 15.000 de dolari și poate ajunge la 27.000 de dolari pentru o oră de zbor, fără a pune la socoteală costul rachetelor interceptoare. O singură rachetă interceptoare AIM-9 Sidewinder costă o jumătate de milion de euro. 

De aici începe discuția despre motivele pentru care România nu folosește arme mult mai ieftine împotriva dronelor inamice, așa cum o face în multe cazuri Ucraina. Kievul a utilizat împotriva dronelor rusești un întreg arsenal, de la rachete Patriot până la mitraliere.

Lecția Ucrainei îi lasă rece pe șefii armatei române

Experții militari ucraineni au ajuns repede la concluzia că rachetele Patriot și cele de pe AIM-9 Sidewinder utilizate de avioanele de vânătoare nu reprezintă o soluție sustenabilă. Astfel, vecinii noștri din Nord au înțeles o realitate. Costurile pentru a doborî o dronă rusească pentru care rușii scot din buzunar între câteva mii de euro și până spre 35.000 de euro cu rachete Patriot sau cu rachetele avioanelor sunt prea mari. Acestea sunt luate în calcul doar atunci când toate celelalte arme nu pot fi folosite. Asta deși armata ucraineană a fost subvenționată în proporție de peste 90% de alte state și a primit sute de miliarde de euro. Chiar și în această situație, șefii armatei ucrainene au realizat că  rachetele interceptoare sunt mult prea scumpe și există riscul epuizării rapide a muniției.

România dispune de un sistem american modern anti-dronă, MEROPS, bazat pe inteligență artificială. Sistemul dezvoltat de Project Eagle folosește radare, senzori optici și drone interceptoare autonome pentru a neutraliza ținte aeriene la joasă altitudine. În plus, armata română dispune și de sisteme Gepard, mult mai vechi, dar încă funcționale. Până acum, însă, nu au fost utilizate pentru a doborî vreo dronă.

Riscuri la sol și nevoia unei apărări stratificate

Experții care susțin că utilizarea rachetelor interceptoare a fost complet justificată pornesc de la considerentul că eventualele pagube produse la sol, în cazul prăbușirii unei drone peste zone locuite sau infrastructură critică, ar fi putut să depășească mult valoarea muniției utilizate. În plus, exista riscul pierderii de vieți omenești.

Chiar dacă analiștii militari văd diferit această problemă, ei se pun de acord într-o privință: România trebuie să își dezvolte rapid o apărare anti-dronă stratificată și mai puțin costisitoare. Se pune și întrebarea de ce România nu a utilizat până acum sistemul MEROPS cu care s-a lăudat ministrul Apărării, mai ales că aparatul de PR anunța recent că sistemul a fost operaționalizat.

Comandorul Mateiu: Securitatea națională nu se măsoară în bani

Comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu a activat în domeniul marinei militare și a structurilor intelligence ale Forțelor Navale, iar un timp îndelungat a fost analist în cadrul Ministerului Apărării Naționale. El consideră că momentan România nu se poate gândi la eficiența economică, fiind mai important să ofere un răspuns consistent în fața incursiunilor tot mai dese ale dronelor rusești.

„Cred că în acest moment nu se pune problema cât de eficientă economic este o măsură, pentru simplul motiv că este vorba despre securitatea țării și descurajarea unui adversar. Mai multe rachete are România decât capacitatea Rusiei de a continua o asemenea acțiune fără să primească un răspuns”, spune expertul.

În opinia sa, Forțele Aeriene Române ar trebui să mizeze în aer pe elicoptere și alte sisteme de armament în afară de F-16. La sol, pentru zona Dunării și Galați, el menționează sisteme precum MANTIS / MER-8, tunurile antiaeriene Gepard de 35 mm sau alte mijloace dedicate.

„În situația de la Dunăre vom mai avea astfel de momente în care dronele care îi atacă pe ucraineni ajung la noi. Atunci, automat, ai noștri vor lua toate măsurile pentru a ne asigura securitatea. În aer este indicat acum și elicopterul, iar probabil aviația caută un răspuns și cu alte sisteme de armament decât F-16 cu rachete. La sol, la Galați și la Dunăre, foarte probabil se caută soluția și cu dispozitive de apărare antidronă de la sol, fie că este vorba de sistemul MANTIS / MER-8 operaționalizat și integrat, fie că e vorba de Gepard-uri, tunurile de 35 mm și alte mijloace antidronă de la sol”, explică Sandu Valentin Mateiu.

Vulnerabilități majore pe litoralul românesc

Comandorul Mateiu atrage atenția că România rămâne vulnerabilă în fața dronelor marine pe litoral, din cauza dotărilor slabe ale Forțelor Navale:

„Să nu uităm elementul foarte important al apărării și supravegherii nu numai a apelor teritoriale, ci și a zonei economice exclusive și a infrastructurii critice de acolo, pentru a nu mai avea situația care s-a întâmplat la Constanța cu acea dronă care a intrat în port. Aici este vorba despre cooperarea între instituțiile noastre: găsirea unei soluții comune, comandă unică și asumare de responsabilități dincolo de mijloacele tehnice și militare. Cu ce avem la Forțele Navale, atât s-a putut, atât au putut să fie de generoși politicienii români cu țara lor, mai presus de interesele lor imediate, comisioane și alte lucruri de genul ăsta, cu aceste mijloace, Forțele Navale, Garda de Coastă și Poliția de Frontieră trebuie să asigure la mare ceea ce aviatorii au reușit în aer. La mare există o ușoară disproporție, cel puțin așa o percepem noi în general, dar sunt convins că se lucrează și acolo, de vreme ce aviatorii și-au făcut datoria, pentru că nimeni nu stă liniștit când securitatea țării este amenințată”, mai spune Sandu Valentin Mateiu.

Generalul Bălăceanu: MEROPS și Gepard au limitări serioase

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei.

El consideră că țara noastra nu are suficiente opțiuni, iar MEROPS și Gepard au o rază limitată de acțiune:

„MEROPS-ul are limitări, vorbim de o rază de zeci de kilometri. Noi avem o suprafață de acoperit mult mai mare. MEROPS-ul ar trebui concentrat pe zona cea mai periclitată, Galați–Brăila. Aceeași poveste și cu Gepardul”, explică generalul Virgil Bălăceanu.

Generalul explică faptul că Ucraina folosește senzori acustici denși în zona porturilor dunărene și intervine eficient împotriva dronelor Shahed cu mitraliere antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă, având date clare despre obiectivele vizate de ruși.

Generalul în rezervă Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO în perioada 2022-2025, este mai critic. El remarcă și comunicarea defectuoasă a Armatei Române, care permite multe interpretări și hrănește diverse teorii ale conspirației.

„Comunicarea strategică este, în continuare, deficitară și ambiguă. Deși de această dată a fost cel puțin mai promptă, ea rămâne nesincronizată. Acest lucru demonstrează că nu există un centru integrat care să ofere aceleași informații pertinente și să creeze mesajele, în primul rând pentru populație, și nu pentru ca politicienii să marcheze puncte la capitolul imagine publică. Dar ce m-a deranjat cel mai mult în discursul public a fost invocarea „grelei moșteniri”. S-a insistat pe lipsa cronică de capabilități militare adecvate unei astfel de misiuni și s-a promis că, într-un an sau doi, armata română va avea tot ce îi trebuie. Însă a distruge în fiecare zi câte o dronă de câteva mii sau zeci de mii de euro cu rachete de sute de mii de euro nu este cea mai fezabilă soluție”, spune generalul.

Șefii armatei sunt experți în promisiuni

El remarcă și eternele promisiuni ale șefilor armatei și ale ministrului, veșnic fără acoperire. Mai mult, spune el, din cauza faptului că sistemele comandate acum cu întârziere vor ajunge abia în următorii ani, acestea ar putea fi ineficiente pe atunci în fața noilor drone și ale armelor care vor fi fabricate în următorul interval.

„Până la urmă, nu costă nimic să promiți, nici măcar electoral. Oricum, peste un an, cel mai probabil niciunul dintre acești responsabili cu securitatea și apărarea națională nu va mai fi în funcție. Pe de altă parte, pentru toate aceste echipamente care se promite că vor intra în dotarea armatei în viitor, există riscul ca unele dintre capabilități să necesite deja modernizări chiar la momentul livrării. Nu se înțelege că avem nevoie de soluții acum la problemele de azi, încercând în același timp să anticipăm și să identificăm soluții tehnice pentru provocările de mâine”, explică generalul Dorin Toma.

Și mai grav este faptul că, deși actuala conducere a armatei și ministrul Apărării dispun de fonduri importante prin programul SAFE, nu le folosesc așa cum ar trebui. Aici el dă exemplul negocierilor interminabile cu Ucraina, în condițiile în care ar fi trebuit găsite aici soluții încă de mult timp, iar producția de drone întârzie.

„Totuși, s-a întâmplat ceva în ultimul an, de când acești responsabili promit bugete, investiții, programe și eficiență? Deși prin programul SAFE proiectele de achiziție în domeniul dronelor aveau o valoare redusă, tocmai semnarea unor astfel de contracte tergiversează. Proiectul comun de producție de drone cu Ucraina se tot negociază de cel puțin doi ani de zile. Contractul pentru muniția de tip loitering cu o companie poloneză nu a fost nici acum semnat”, adaugă generalul.

Printre puținele lucruri bune făcute, crede generalul Toma, este că s-au semnat unele contracte de recunoaștere și supraveghere, dar care nu ajută în mod deosebit. El mai remarcă și că România dispune de un sistem MEROPS, dar nu l-a utilizat până acum. Arme din Al Doilea Război Mondial ar urma să fie folosite împotriva dronelor, deși la PR nimeni nu întrece armata română și ministrul Apărării.

„S-au semnat, totuși, contracte pentru drone tactice destinate misiunilor de recunoaștere și supraveghere (care nu ajută dacă vorbim de apărarea anti-dronă), pentru sistemele SKYNEX și SKYRANGER produse de Rheinmetall și pentru radare tactice optimizate special pentru a detecta ținte de profil redus cu compania Thales. Toate acestea sunt echipamente care vor fi livrate, să sperăm, începând cu anul 2027.

În ceea ce privește modernizarea acelor echipamente C-RAM, despre care vorbeam și eu în urmă cu ceva timp, nici astăzi primele două sisteme nu au fost livrate și operaționalizate. Se pare că, pentru autorități, timpul nu are nicio valoare... Cu mare greutate a fost operaționalizat acel sistem anti-dronă american MEROPS, însă este prea puțin. Deși tehnologia anti-dronă este accesibilă și testată real în luptă, noi continuăm să vorbim despre mitraliere și tunuri antiaeriene din Al Doilea Război Mondial”, punctează generalul.

Proceduri greoaie și teama de procurorii militari

Nu în ultimul rând, deși are cuvinte de laudă la adresa piloților de F-16, generalul Dorin Toma menționează că aceștia sunt condiționați de proceduri greoaie, care nu fac decât să le complice și mai mult sarcina. Practic, pe lângă lipsa echipamentelor, militarii români se confruntă și cu un aparat birocratic rigid.

„Dacă ne referim la aspectele procedurale, pentru a executa misiuni în spațiul aerian al României, aviația NATO participantă la operația Eastern Sentry (poliție aeriană) și aeronavele aviației române se află sub coordonarea Centrului de Operații Aeriene NATO de la Torrejón. Însă ordinul final, permisiunea legală de a lansa racheta și de a distruge efectiv ținta aeriană, este validat și aprobat de Centrul de Operații Aeriene din România. Această procedură cere ca piloții să confirme vizual ținta, să raporteze lipsa de control, dacă este o dronă rătăcită sau un atac, și să aștepte confirmarea de angajare de la Centrul de Operații Aeriene. Această validare, care consumă timp, este menită să asigure că drona se află strict deasupra unei zone nelocuite”, subliniază generalul.

Și asta nu este tot. Piloții riscă, din cauza legislației proaste, să aibă probleme. Chiar și cu o protecție juridică mai bună, piloții riscă să fie anchetați după misiuni.

„Din perspectivă legală, prin legea votată recent și prin prevederile Codului Penal, protecția juridică a pilotului sau a comandantului care ia decizia în centrul de operații aeriene a crescut. Totuși, acești militari vor fi chemați la parchetul militar pentru a da tot felul de declarații și pentru a răspunde la întrebările stupide ale procurorilor militari care au o expertiză operațională redusă. O spun din proprie experiență. Pentru un pilot care tocmai a executat o misiune, faptul că trebuie să dea declarații scrise ore în șir în fața unui procuror și să își justifice fiecare secundă din cockpit este extrem de frustrant și demotivant”, continuă generalul Dorin Toma.