Exclusiv Dezastrul din spatele corvetelor blocate: Un general NATO explică de ce am ajuns la „momentul T0” și ce bani pierdem

Prima licitație pentru Șantierul Mangalia a eșuat, punând în pericol un miliard de euro. Un general NATO avertizează că insistența MApN de a lucra cu Rheinmetall poate compromite primul program SAFE.

Fregate de razboi antisubmarin fabricate de Damen. FOTO: Damen

Prima licitație pentru vânzarea Șantierului Naval Mangalia s-a încheiat zilele trecute fără niciun investitor înscris, deși obiectivul este, din perspectiva Ministerului Apărării Naționale, un element-cheie al programului european SAFE. La licitație nu s-a prezentat nici măcar grupul german Rheinmetall, despre care Radu Miruță, ministrul Apărării Naționale, a spus că ar urma să dezvolte la Mangalia un proiect pentru construirea corvetelor destinate Forțelor Navale Române. 

Problema este cu atât mai mare cu cât navele ar trebui să fie finalizate până în 2030, dar blocajul riscă să compromită acest proiect și să ducă la pierderea a aproape un miliard de euro, bani europeni împrumutați de statul român prin programul SAFE.

Generalul (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, vorbește, într-o analiză pentru „Adevărul”, despre gravitatea situației. Din postura de fost comandant NATO, el remarcă un aspect care ar trebui să dea de gândit autorităților, care au lăsat impresia că țin cu tot dinadinsul să dea partea leului companiei germane Rheinmetall.

Blocaj complet pentru corvete

„Normal ar fi ca societatea respectivă să aibă un plan de afaceri bine conturat. Însă știți foarte bine că, încă de la început, discuția a pornit de la premisa că ei nu doresc să achiziționeze întreaga infrastructură sau întregul șantier naval, considerând că au nevoie doar de anumite facilități din cadrul acestuia. Ați văzut că nu s-au prezentat la licitație; probabil așteaptă ca prețul de pornire să scadă. Nu sunt un expert în zona economică, dar nu pot să nu fiu îngrijorat când constat că lucrurile sunt blocate în prezent. Nu știu cât va dura acest blocaj, când și cum se vor debloca procedurile”, declară generalul.

În trimestrul al treilea din 2030, într-un interval deloc îndepărtat, ar trebui făcute ultimele plăți prin SAFE, ceea ce înseamnă că navele de luptă ar trebui finalizate până atunci.

„Mecanismul financiar permite ca ultima plată să fie efectuată în trimestrul al treilea din 2030, ceea ce înseamnă că mai avem la dispoziție doar patru ani efectivi. Iar o astfel de navă nu se construiește într-un timp scurt. Ca principiu, din modul în care am înțeles eu procesul, plățile se fac treptat, în funcție de derularea programului respectiv. Deci nu se achită totul la început și nici la sfârșit, ci gradual. Pe măsură ce programul avansează și demonstrezi că produce rezultate concrete, se mai eliberează câte o tranșă. De exemplu, dacă ai construit o navă, poți trage o parte din sumă din creditul respectiv”, avertizează generalul Toma.

De altfel, proiectul corvetelor de luptă are iz de telenovelă în care și-au dat de-a lungul anilor concursul miniștri din toate partidele, de la PNL, PSD și USR. Este vorba despre zece ani în care au existat și încă mai există suspiciuni de corupție, scandaluri, licitații amânate și anulate.

În tot acest timp, România ar fi putut deja să aibă patru nave pentru a apăra litoralul românesc, însă am rămas doar cu promisiuni și cu declarații sforăitoare. Până la urmă, deși autoritățile române au bătut palma în trecut cu compania olandeză Damen și cu compania franceză Naval Group, nu au fost capabile să ducă la bun sfârșit nicio înțelegere. Rezultatul este că după atâția ani  Forțele Navale au rămas complet descoperite la acest capitol.

Nici actualul ministru al Apărării, Radu Miruță, nu a reușit să stea departe de controverse, ba chiar le-a amplificat. România a decis să ofere cu larghețe o mulțime de contracte companiei germane Rheinmetall, deși ar fi avut și alte soluții la îndemână. Iar unele dintre acestea ar fi fost mult mai bune și la îndemână, cred experții.

O discuție importantă se referă la faptul că, deși actualul ministru insistă să lucreze cu Rheinmetall și să le dea germanilor șantierul naval de la Mangalia, exista o soluție mult mai la îndemână, care ar fi economisit și timp. Șantierul Naval Damen de la Galați construiește de ani buni vapoare, inclusiv nave de luptă, pe care le exportă. În timp ce șantierul naval Mangalia are o situație incertă din cauza falimentului și ar avea nevoie de o retehnologizare masivă și de forță de muncă calificată, olandezii de la Damen au tot ce le trebuie la Galați pentru a duce la bun sfârșit construcția corvetelor, însă sunt ignorați de autorități.

„În acești patru ani, teoretic germanii ar trebui să achiziționeze șantierul sau infrastructura respectivă și să o utileze, deoarece nu știu în ce măsură acel șantier mai deține echipamentele necesare. Situația nu se compară cu cea a Șantierului Naval de la Galați, de exemplu, care a produs și produce constant nave militare pentru diverse armate din Europa și nu numai. La Mangalia trebuie angajat personal, iar oamenii trebuie instruiți. Vorbim despre o serie întreagă de etape obligatorii. Din păcate, cel puțin în acest moment, ne aflăm încă la momentul T0, în care doar așteptăm să se inițieze ceva, să se întâmple ceva”, este semnalul de alarmă tras de generalul Toma.

Expertiza Rheinmetall, sub semnul întrebării

Discuțiile despre Rheinmetall sunt inerente, cu atât mai mult cu cât compania germană a fost acuzată de corupție în Grecia, iar în România a întârziat nepermis în cazul unui alt contract. Este vorba despre contractul pentru modernizarea unor instalații clasice Oerlikon. Conform înțelegerii, germanii aveau de livrat două sisteme până în 2025, dar nu au făcut-o. În plus, Rheinmetall are probleme serioase chiar în Germania, unde nu a reușit să obțină un contract pe care miza.

În privința navelor de luptă pe care germanii ar trebui să le construiască în România și să le livreze Forțelor Navale Române, situația destul de neclară.

„Nu știu ce expertiză reală are compania Rheinmetall pe acest segment naval, deoarece am văzut că a fost implicată într-o licitație în Germania pentru construirea unor fregate și a fost respinsă. Până la urmă, dincolo de construcția cocăi (n.r - a corpului navei), trebuie integrate sisteme extrem de complexe: armament, navigație, comandă-control, supraveghere și așa mai departe. Pe o astfel de navă există tehnologii care trebuie furnizate de diferiți subcontractori. Nu știu dacă Rheinmetall are acești subcontractori sau dacă deține un ecosistem deja creat, capabil să primească și să integreze rapid aceste sisteme. Nu este vorba doar despre construirea corpului navei, ceea ce se poate face în principiu la Mangalia. De fapt, în afară de structura metalică, nu cred că se poate face mare lucru în acest moment acolo. Integrarea sistemelor pe platformă este o cu totul altă discuție. Recunosc că sunt destul de sceptic”, adăuga generalul Toma.

De ce a fost refuzat șantierul Galați

Deși este evident că pentru România ar fi fost mai simplu să construiască vasele de luptă la Galați, cu olandezii, s-a preferat o variantă mult mai complicată, care poate pune sub semnul întrebării întregul proiect, doar de dragul colaborării cu Rheinmetall.

„Compania Damen, cea care manageriază și deține Șantierul Naval de la Galați, a ieșit public și a prezentat inclusiv oferta pe care a înaintat-o Ministerului Apărării Naționale pentru a construi aceste nave în propriul șantier. Numai că Ministerul Apărării a justificat respingerea susținând că oferta nu corespundea specificațiilor tehnice solicitate. Personal, îmi este greu să cred că Damen nu ar fi putut construi o navă care să îndeplinească toate cerințele operaționale ale Forțelor Navale. În schimb, autoritățile aui insistat foarte mult pe ideea de revitalizare a Șantierului Naval de la Mangalia. De fapt, acesta a fost principalul argument invocat. Nu a fost un argument de ordin operațional, pe care armata să îl fi solicitat, iar șantierul de la Galați să nu îl fi putut îndeplini. Principalul argument din comunicarea publică, cel puțin așa am înțeles eu, a fost salvarea și revitalizarea acestui obiectiv considerat strategic”, mai afirmă generalul.

În realitate, vinovat pentru situația existentă la Mangalia este tot statul român, care a reușit să se autosaboteze. Așa s-a ajuns în situația în care nu este clar de unde va apărea peste noapte forță de muncă calificată pentru Rheinmetall și nici cum va fi retehnologizat șantierul în termen record, mai ales că germanii nu s-au arătat interesați de prima licitație.

Generalul Dorin Toma este îngrijorat de blocajul apărut la proiectul crovetelor. FOTO: Arhivă

„Eu nu contest faptul că, pentru economia națională, un astfel de obiectiv ar putea avea o importanță strategică, însă tot politicile deficitare l-au adus în situația critică în care se află astăzi. Toată această dispută din ultimii ani și confruntarea dintre societatea comercială și stat au apărut tot din cauza Guvernului și a clasei politice. Așa s-a ajuns în această situație, din cauza politicienilor. S-a ajuns să fie oameni puși pe drumuri, disponibilizați și un șantier închis. Este rezonabil să presupunem că, în tot acest timp, foștii angajați, mai ales cei calificați, și-au căutat și găsit alte locuri de muncă, mulți plecând cel mai probabil în străinătate. E logic că nu puteau sta să aștepte luni sau ani de zile până când se rezolvă situația juridică a șantierului pentru a fi rechemați. Nu știu câți dintre ei se vor mai întoarce dacă situația juridică se va clarifica și dacă noua companie va încerca să recruteze. Ce predictibilitate li se mai poate oferi? Dacă li se oferă o perspectivă de doar doi sau trei ani pentru a derula acest proiect, fără nicio garanție de continuitate, este greu de crezut că vor reveni”, este un alt aspect comentat de generalul Toma.

Un pariu riscant pentru Armată

În condițiile în care a fost evidentă insistența cu care autoritățile au făcut tot posibilul pentru a oferi contracte grupului Rheinmetall, proiectul de la Mangalia pare acum cel puțin un pariu riscant pentru România, care riscă să piardă fondurile din programul SAFE și să rămână în continuare fără nave de luptă. Spre comparație, țări precum Bulgaria au reușit deja să își pună la punct capacitățile de luptă de pe litoral.

„Într-adevăr, Rheinmetall este o companie uriașă. Să sperăm că are capacitatea de a gestiona aceste proiecte și că, prin prevederile contractuale, s-au stabilit clauze ferme, constrângeri și penalități care să forțeze compania să își respecte termenele de livrare. Vom vedea ce se va întâmpla. Dacă privim cazul Șantierului Naval de la Mangalia, pentru mine a fost suspect încă de la început faptul că Rheinmetall s-a înhămat la un asemenea proiect. Am zis că totuși, fiind o companie cu o vastă experiență, ei știu exact ce presupune această decizie. Însă, pe baza ultimelor informații apărute în spațiul public, faptul că șantierul este în faliment și că nimeni nu s-a prezentat la ultima licitație pentru valorificarea activelor, îmi ridic acum mari semne de întrebare. Este discutabil modul în care această companie și-a evaluat forțele, potențialul de a respecta un anumit grafic și capacitatea de a-și îndeplini promisiunile asumate contractual în fața părții române. Și e discutabil și modul în care au gândit și acționat în toți acești ani autoritățile, inclusiv în prezent”, conchide generalul Dorin Toma.

Ce se întâmplă la Mangalia

Prima licitație organizată pentru vânzarea Șantierului Naval din Mangalia, aflat în faliment și anunțat de Guvern drept element strategic în programul SAFE, nu a atras niciun investitor. Până sâmbătă, 27 iunie, la ora 13.00, lichidatorul CITR nu a primit nicio ofertă pentru preluarea fostului șantier Damen Mangalia, au confirmat pentru News.ro surse apropiate tranzacției.

Directorul CITR, Paul Dieter Cîrlănaru, a explicat că vânzarea se desfășoară strict în condițiile impuse de creditori:

„Creditorii au stabilit un preț de pornire și eu la prețul ăla fac licitația.”

Pe lângă cost, există și alte condiții restrictive. Potrivit uneia dintre ele, șantierul se transferă „liber de sarcini”, însă cumpărătorul trebuie să ajungă la o înțelegere cu statul român, proprietarul terenului. În plus, garanția de participare este de 18 milioane de euro, adică 10% din prețul de pornire.

Angajații spun că era previzibil

Liderul sindicatului Navalistul, Laurențiu Gobeajă, consideră rezultatul licitației inevitabil.

„Probabilitatea înscrierii era foarte redusă, iar menținerea a cel puțin șase licitații la același preț nu va produce alte rezultate”, spune Gobeajă.

Situația este cu atât mai dificilă cu cât ultimii 271 de angajați au intrat în preaviz pe 18 iunie și vor pleca definitiv pe 16 iulie. Gobeajă avertizează că, dacă procesul se prelungește, șantierul riscă să rămână fără personal calificat:

„Navaliștii cu experiență sunt greu de găsit și nu pot aștepta până când se clarifică situația.”

Ceea ce a început în 1956 ca un centru vital de reparații pentru flota de război a ajuns astăzi un caz școală de eșec administrativ. Șantierul Naval Mangalia își vede viitorul blocat de faliment, pe fondul disputelor juridice și financiare dintre România și grupul Damen.

Pe 26 mai, Adunarea Creditorilor a aprobat strategia de vânzare: minimum șase licitații, toate la 184 milioane de euro.

În paralel, Guvernul a anunțat un contract de 920 milioane de euro oferit Rheinmetall pentru construirea a patru nave militare, contract care ar include și preluarea șantierului din Mangalia. Proiectul, finanțat prin SAFE, ar trebui finalizat până în 2030, un termen extrem de ambițios.