Exclusiv Se mai termină vreodată războiul din Ucraina? Previziunile sumbre ale unui expert în spațiul ex-sovietic

Politologul Ana Maria Albulescu, expert în conflicte post-sovietice la University of Tartu (Estonia), explică de ce pacea în Ucraina e mai degrabă o iluzie și ce strategie ascunsă folosește de fapt Moscova.

Negocieri la Minsk cu Porosenko, fostul lider francez Hollande și Putin. FOTO: AP

Războiul din Ucraina pare interminabil, deși a existat speranță, iar în spațiul public au apărut informații că ucrainenii ar fi obținut câteva succese importante. Optimismul s-a lovit însă ca de o stâncă de intransigența șefului Armatei Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrski, șeful Armatei Ucrainei, care i-a descumpănit pe toți afirmând, într-un interviu pentru The Times, că ucrainenii nu au reușit să schimbe deloc dinamica. 

Ana Maria Albulescu este cercetătoare în Studii ale Conflictelor la Universitatea din Tartu. Cu doctorat în Studii de Război (Kings College London, 2019), românca este considerată expert în dinamica conflictelor înghețate în spațiul post-sovietic, statele de facto, democratizarea și eforturile internaționale de construire a păcii. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Ana Maria Albulescu vorbește deschis despre viitorul războiului din Ucraina, diplomația secretă a UE și iluzia acordurilor de tip Minsk, care nu au dus la nimic bun.

Adevărul: Privind dinamica extrem de complicată de pe front, dar și iminența începerii unor negocieri, întrebarea pe care și-o pun tot mai mulți e cât mai poate dura acest conflict în faza lui acută și când am putea asista la primele tentative reale de negociere? Care sunt estimările dumneavoastră?

Ana Maria Albulescu: În acest moment, pare greu de făcut estimări, mai ales că pe front lucrurile nu sunt absolut deloc clare. Din această cauză avem și estimări atât de diferite din partea unor analiști și experți. În ce mă privește, nu văd încă finalul acestui război, deși multă lume susține că este aproape. Adică eu cred că cel puțin un an, că m-ați întrebat cât ar putea dura, cel puțin un an vom mai vedea acest război. Și vor continua să fie victime în ambele tabere, va continua la aceeași intensitate, cred. Apoi, la un moment dat, putem avea armistițiu, poate chiar mai multe armistiții succesive, dar nu va fi un tratat de pace în adevăratul sens al cuvântului. Și după aceea vom vedea un fel de Minsk, dar va fi pace doar aparent, pentru că vor continua să existe tulburări și conflictul va fi semi-înghețat poate. Așa văd eu lucrurile, pacea nu este deloc aproape.

Cât mai durează războiul din Ucraina

Deci nu vorbim despre o pace reală, definitivă, ci mai degrabă un armistițiu sau o succesiune de armistiții fragile. Dacă vorbim pe termen mai lung, la ce fel de scenariu ar trebui să ne așteptăm?

Cred că presiunea populației va duce la un armistițiu, așa cum spuneam, iar în Ucraina am putea avea la un moment dat chiar alegeri.  Nu e sigur, nu e nimic bătut în cuie, dar s-ar putea ajunge aici, Și așa se va ajunge, până la urmă, la un Minsk 3 sau un Minsk 4 sau un Minsk 5, poate chiar. Adică vor fi mai multe armistiții. Asta este ce s-a întâmplat și până acum în celelalte războaie purtate în regiune de Federația Rusă. Asta vedem în Georgia, deși războiul acela a durat câteva zile, câteva săptămâni, războiul din 2008, asta vedem și în alte părți, cam asta se întâmplă. Adică vedem acel conflict din Georgia după invadarea Osetiei și Abhaziei, îl vedem înghețat. Sau, mă rog, să zicem că acolo nu sunt acum violențe, dar vedem aceeași problemă și în Georgia. Adică cam asta se întâmplă cu războaiele cu rușii, acesta este modul lor de a opera. Și asta urmăresc peste tot, să păstreze un conflict mai mult sau mai puțin înghețat pe care să-l poată reactiva atunci când ei consideră necesar. De fapt, nu este un conflict neapărat înghețat, în adevăratul sens al cuvântului.

Știu că v-ați luptat mult în activitatea academică cu această sintagmă de „conflict înghețat”. De ce este ea înșelătoare și cum folosește Moscova acest instrument în regiune?

Așa este, eu toată viața mea academică, de când scriu și cărți și articole, m-am luptat cu această noțiune de „conflict înghețat”, în ideea în care, dacă stai și analizezi microdinamici de conflict, cel puțin in anumite situații, poți observa că unele sunt mai înghețate decât altele. Și ca să vă dau un exemplu mai evident, haideți să luăm comparația Transnistria-Donbas. Asta deși, pe de altă parte, nici în Transnistria lucrurile nu sunt complet rezolvate, nu este totul clar. Și vedem că și acolo lucrurile sunt într-o dinamică continuă. Pentru că, dacă este să analizăm strategia Rusiei, aceste conflicte cărora li se tot spune „înghețate” fac parte dintr-o strategie foarte bine pusă la punct. De a dezgheța aceste conflicte de fiecare dată când este nevoie, din perspectiva Moscovei, ca să zic așa. Și dacă e să fim sinceri, nici înainte de războiul declanșat de Rusia în 2022 nu era pace în Donbas. Poate nu era război cum este acum, dar nu a fost pace deloc. Adică acel tratat de la Minsk a fost încălcat în repetate rânduri de ambele părți și războiul din 2022 este consecința directă a faptului că Minsk a fost un eșec. Și a fost un eșec pentru că nu au fost în stare nici ucrainenii și nici rușii să-și țină promisiunile.

Ana Maria Albulescu e expert în dinamica conflictelor înghețate. FOTO: Arhivă personală

Putea fi totuși prevenit acest război? Unde au greșit fiecare?

Ucraina trebuia să permită organizarea de alegeri și a vrut înainte organizarea de alegeri în Donbas și a prioritizat partea ei de garanții de securitate în locul acestor alegeri. Iar Rusia, mai ales Rusia a greșit. Pentru că nu cred că a vrut niciodată mai mult decât să țină Ucraina în șah. Și atunci, la nivelul negocierilor care s-au purtat imediat după Minsk și în toată perioada asta de 8 ani, 2014-2022, toate diferențele dintre Ucraina și Rusia au fost în această chestiune. Ucraina insista pe garanții de securitate și retragerea forțelor armate de acolo și revenirea la sistemul politic ucrainean, pe când Rusia insista pe alegeri în Donbas, după care spuneau că mai vedem. Adică niciuna dintre ele nu și-a respectat promisiunile. Sigur, poate e greșit spus că nu și-au respectat promisiunile, dar niciuna nu a vrut să cedeze, să facă vreo concesie. Și de asta e foarte greu să ajungă și acum la concesii reale și să facă pace. Sigur că Ucraina este, orice s-ar spune, adevărata victimă. Rusia, nu e un secret, a declanșat războiul. Așa că aici nu avem niciun dubiu, Rusia este vinovată că a pornit acest război. Ceea ce spun eu e că el ar fi putut fi în principiu prevenit, dacă cele două țări ar fi respectat ce s-a discutat la Minsk.

Asta înseamnă că vom avea un război aproape fără sfârșit în Ucraina?

Exact. Și cred că nu este neapărat o mare surpriză. De ce spun că va dura și nu se va sfârși niciodată și va fi un război fără sfârșit? Pentru că nu există posibilități de a ne întoarce la poziția de dinainte în care să nu fi fost recunoscute de către Rusia aceste state. Eu cred că și dacă va cădea Vladimir Putin de la putere, urmașul său, să zicem Dmitrii Medvedev, este la fel de nociv pentru Ucraina pe cât este și Vladimir Putin. Ba poate și mai nociv. Și toți ceilalți de acolo. 

Un aspect de luat în calcul ar rămâne capacitatea de rezistență a fiecărei tabere. Ne-am înșelat crezând că sancțiunile economice europene vor îngenunchea rapid mașina de război a Moscovei?

Nu chiar în totalitate, dar da. Au existat unele efecte, dar nu cele așteptate, eu cred că nici sancțiunile astea nu au avut efectul scontat. Adică, dacă este să ne uităm totuși la cum și-a dus Moscova războiul, ne-am fi așteptat ca după patru ani de sancțiuni să fie la picioare, să fie căzută. Să fie industria căzută deja. Dar nu vedem asta. Am văzut cum mașina de război a fost, cum să spun, a mers... hrănită constant, da. Hrănită inclusiv de către Europa, Uniunea Europeană, pentru că, ați văzut, au apărut tot felul de cifre cu cât petrol și câte gaze s-au importat în continuare din Rusia și cifrele nu sunt deloc mici, ba chiar sunt mari. Dar nu s-a ajuns nici așa la căderea Rusiei. Iată, s-au găsit noi și noi resurse pentru a continua războiul. Din păcate ne-am înșelat, având așteptări.

Diplomație paralelă în UE

În culise, însă, dincolo de discursul oficial de solidaritate de la Bruxelles, cum se joacă de fapt cartea diplomatică cu Rusia în rândul marilor capitale europene?

Există chiar și în acest moment în Uniunea Europeană țări care doresc să încheie aceste sancțiuni și embargouri pe anumite produse. De ce? Pentru că pierd bani și nu pot să continue să piardă bani în industrii, spre exemplu, aluminiul. Nu se poate continua a pierde bani în această industrie datorită războiului. Germania va fi prima care va negocia cu Rusia imediat. Și înclin să cred că au loc anumite discuții deja, s-a și scris în presa de afară despre asta. Cred că și germanii, și francezii, dar probabil nu numai ei discută cu rușii, țin un anumit contact chiar dacă nu vor să recunoască întotdeauna. Au fost însă și niște afirmații făcute de președintele Macron și de canclearul Friedrich Merz care ne dau suficiente motive să ne gândim la acest lucru. Cred că se poartă negocieri și acum și cred că fiecare dintre statele puternice din Uniunea Europeană are o diplomație cu Rusia paralelă față de cea din Uniunea Europeană. De asta și problema aceasta cu Uniunea Europeană și cu Serviciul de Acțiune Externă. Noi nu am dus acest Serviciu de Acțiune Externă, nici în vremurile lui bune, nu l-am dus la un nivel de „pe cine suni în Europa când vrei să vorbești cu cineva”. Niciodată. Și nu cred că nici în perioada de față nu vedem așa ceva, și nici în viitor.

Din punct de vedere istoric, s-au căutat paralele între războiul din Ucraina și altele. Există vreo rezoluție sau vreun precedent pe care îl putem anticipa prin comparație cu alte teatre de război?

Au fost diverse discuții și multă lume care a vrut să găsească o comparație cu ce s-a întâmplat în Irak a putut să o găsească cu războiul din Ucraina. Și am văzut consecințele războiului din Ira kși discursul Americii în privința Orientului Mijlociu. Și chiar și consecințele pe pământ acolo, în Orientul Mijlociu. De asta zic că și în privința acestui război vom vedea foarte multe lucruri de acum încolo. Dacă ne referim la consecințe, multe dintre ele sunt nefaste, pentru că dacă este să ne gândim la un alt război care a fost cumva contemporan, eu m-aș gândi aici poate la războiul din Iugoslavia. Acolo s-a reușit mai mult, cumva națiunile implicate deși nu vor fi prea curând prietene cu Serbia, cumva au reușit să conviețuiască împreună, s-au tras niște linii. E o pace, chiar dacă nu sunt cei mai buni prieteni. M-aș gândi, dacă vreți, la Kosovo. Cam așa ar putea să evolueze și situația din Donbas. De genul Kosovo. Kosovo, care încă nu este recunoscut pe nivel deplin de anumite țări, așa văd mai încolo un Donbas nerecunoscut pe nivel deplin.

Vă așteptați, deci, ca Donbasul să devină un fel de Kosovo deblocat eventual prin negocieri mari, de culise, la nivel global? Cum s-ar putea face o tranzacție pe acest teritoriu?

Mă aștept ca acele negocieri cu Uniunea Europeană să ducă la un armistițiu sau mai multe. Mai departe, dacă s-ar ajunge la o întoarcere a acestei norme de recunoaștere la Națiunile Unite, să zicem că s-ar debloca în Consiliul de Securitate acest veto care există din partea Moscovei și s-ar spune: „Ok, dați-ne ceva la schimb”. Ar fi o chestiune, ceva la schimb cu americanii. Un Donbas potențial recunoscut cu ceva la schimb pe care să-l dorească americanii la un an, un moment.

Cum s-ar putea ajunge la negocieri

Și ce anume ar putea schimba abordarea rigidă a taberelor, din moment ce liderii actuali par blocați în propriile discursuri? Unde vedeți elementul declanșator pentru negocieri?

Cred că dacă s-ar ajunge la o schimbare de putere în Ucraina, dar pe cale normală, în urma unor alegeri, adică să apară un alt lider care să fie mai puțin implicat emoțional decât Vladimir Zelenski, cred că și asta ar putea duce, să zicem, la un fel de Minsk viitor. Eu întotdeauna am spus că alegerile au niște roluri foarte importante. Schimbarea de lider are un rol foarte important în negocieri. Pe de altă parte, să nu uităm de Rusia. Și atunci cred că trebuie să mai așteptăm măcar doi ani să vedem cine vine la Moscova, dar cel mai probabil va rămâne tot Vladimir Putin, dacă trăiește. Însă cel puțin aș vedea o schimbare mai mare, potențială, din schimbarea liderului ucrainean decât a celui rus.

Ați adus în discuție și alte dosare globale fierbinți. În ce măsură evoluțiile din Orientul Mijlociu sau Asia pot deschide o fereastră de oportunitate geopolitică pentru interesele Rusiei în Ucraina?

Eu mă gândeam că acest război cu Iranul. Mă gândeam, înainte să se fi semnat memorandumul și mă gândeam că acest război cu Iranul ar putea duce la concesii chiar cu Ucraina. Nu s-a întâmplat așa. Și cred că un alt război în Orientul Mijlociu unde, să zicem, americanii ar avea nevoie de un vot în Consiliul de Securitate pentru intervenție militară, cred că asta ar putea duce la negocieri și pe planul Ucraina. Deci un alt război. Înseamnă că interesele lor ar fi să reizbucnească sau să nu se pacifice zona aia. Sau se poate întâmpla ceva și în alte părți ale lumii, mă gândesc la China-Taiwan. Ceva în Asia, dacă s-ar întâmpla. Aici e bine de punctat de ce spun asta. Și de ce am dat exemplu războiului. Orice dinamică care ar putea duce la noi voturi în Consiliul de Securitate și să zicem o nevoie foarte stringentă de Națiunile Unite și de rezoluții pentru Națiunile Unite, din Consiliul de Securitate la Națiunile Unite, ar putea duce la așa ceva. Dar pe de altă parte sunt foarte sceptică că asta se poate întâmpla atâta timp cât avem lideri ca Trump la putere care nu au avut nevoie de niciun fel de Consiliul de Securitate pentru acțiuni militare.

Cum a pus Putin umărul la întărirea națiunii ucrainene, fără să realizeze

Dincolo de pierderile teritoriale și economice, chiar dacă va fi ca Ucraina să piardă războiul, tot ceea ce s-a întâmplat a accelerat un proces profund în interiorul societății ucrainene. Cum vedeți acest aspect?

Acest nation building de care vorbim a primit un boost foarte mare în Ucraina din cauza acestui război. Rusia a făcut o greșeală imensă când a declanșat acest război împotriva Ucrainei. Ar fi putut să aibă răbdare și să recurgă la soft power în continuare, pentru a obține mai mult, pentru a obține ceea ce își doreau. Deci Putin a greșit și acum are de pierdut și el, are Rusia de pierdut. Din fericire pentru noi. Eu cred că, dacă este să ne gândim la Rusia și la felul în care Rusia percepe potențialul sfârșit al acestui război, eu cred că nici rușii nu-și permit să spună: „Gata, oprim totul și negociem ceva”. Pentru că deja dau și ei un semnal de slăbiciune. Așa că războiul va continua, dar el a accelerat procesul de naștere al unei Ucraine moderne și al unui popor ucrainean. Să nu uităm că puțini ucraineni vorbeau limba ucraineană înainte, că aproape toți vorbeau rusa, că erau conectați la Rusia și la ceea ce e acolo. Putin a reușit o contraperformanță prin declanșarea războiului, dar nu poate să o recunoască.