Interviu Calculul cinic din UE: De ce Ucraina și Moldova vor adera mai greu decât România

Extinderea UE împarte Europa în două tabere. Politologul Cristian Nițoiu, cercetător la Loughborough University Londra, explică de ce integrarea Ucrainei este privită în culise ca o vulnerabilitate și cum va schimba balanța de putere.

Ursula von der Leyen este dintre cei care sprijină integrarea Ucrainei. FOTO: EPA EFE

Adevărul: Ne aflăm în fața unei dezbateri intense privind extinderea Uniunii Europene, iar cu precădere cazul Ucrainei în special împarte țările membre, pentru că avem state ca Germania, Franța, Olanda sau Ungaria care se opun. Ce calcule meschine se fac în acest dosar?

Cristian Nițoiu: Discuțiile în ceea ce privește riscurile integrării unei țări de proporții mari și cu probleme în ceea ce privește statul de drept, cum este Ucraina, nu sunt noi. Și înainte de extinderea Uniunii Europene în spațiul central-est european, au fost foarte multe discuții de genul ăsta, acum 20 de ani. Foarte multe argumente au fost construite în direcția că statele precum Polonia, chiar și România, fiind cu o populație mai mare, ar putea să ducă integrarea europeană într-o direcție care nu ar fi neapărat pe placul sau mai bine spus în interesul Germaniei sau al Franței. Au existat discuții că ar putea să ia fonduri structurale de la statele mai vechi care au fost integrate, cum ar fi Portugalia sau Spania în anii '80, sau că structura instituțională a Uniunii Europene nu ar putea să facă față și nu ar putea să integreze, într-un mod eficient, aceste state.

Deci nu e o discuție nouă. În mare parte se repetă dezbaterile de acum 20 de ani, dar logica din spatele integrării statelor centrale est-europene și a integrării Ucrainei sau a Moldovei este total diferită.

Extinderea Uniunii Europene: De ce Ucraina nu se compară cu aderarea României

Prin ce diferă mai exact raționamentul de atunci față de cel din prezent?

Acum 20 de ani se vorbea foarte mult despre beneficiile economice ale integrării Cehiei sau Poloniei sau României, faptul că firmele din statele mai vechi ale Uniunii Europene, Germania și Franța, vor avea o piață de desfacere mai mare. Se considera că Uniunea Europeană va deveni o forță mult mai importantă la nivel internațional pentru că își va fi mărit teritoriul, va avea acces la Marea Neagră și, cu siguranță, a devenit cel mai mare bloc economic după integrarea acestor state.

Acum, logica integrării este total diferită. Nu se mai vorbește despre beneficii economice și, într-o mare parte, se discută despre cum integrarea Ucrainei este o necesitate. Pentru că, fără a integra Ucraina, Uniunea Europeană ar rămâne într-o poziție de vulnerabilitate față de Rusia și ar arăta Rusiei că Uniunea Europeană nu este angajată în ceea ce privește securitatea continentului european, atât a ei, cât și a Ucrainei. Mai sunt și alte discuții în privința modului în care armata ucraineană ar putea să contribuie la apărarea europeană, ea fiind în momentul ăsta, probabil, cea mai importantă și mai puternică forță armată de pe continentul european. Deci raționamentul pentru integrare este diferit.

Și mai este un aspect. Să nu uităm că în anii în care Uniunea Europeană se extindea, Statele Unite aveau o implicare mult mai serioasă în Europa. Iar extinderea Uniunii Europene și cea a NATO erau cumva împreună. Acum, Statele Unite nu mai sunt la fel ancorate aici, iar despre extinderea NATO se vorbește mult mai puțin. 

Formula Two-Tier Membership: Poate deveni Ucraina membru UE de rangul doi?

Poate și din cauza acestor diferențe, au apărut propuneri privind formule alternative de aderare, cum ar fi formula gândită de Germania ca Ucraina să capete un statut de membru cu drepturi limitate. Cum sunt privite aceste idei?

Acest nou raționament rezultă în anumite logici care sunt în contrast cu ceea ce am văzut în trecut. În sensul că acum se discută într-o mai mare măsură despre diverse tipuri și niveluri de membership în cadrul Uniunii Europene. Desigur, există pe masă ideea asta de foarte mult timp, ceea ce se numește two-tier membership, de a avea în Uniunea Europeană membri cu mai multe niveluri: unii care să aibă acces la diverse aspecte ale integrării europene, unii membri care nu pot vota în Consiliul Uniunii Europene sau care au mai puțini europarlamentari decât ar avea dacă ar fi membri integrali.

Dar, din ce am putut vedea, Ucraina deja a respins vehement aceste propuneri, spunând că Europa are o responsabilitate imensă față de ea și nu ar fi corect ca ea să nu aibă aceleași drepturi ca celelalte state membre. Și are în mare parte dreptate. În acest context, cred că va fi foarte greu pentru Uniunea Europeană să vină cu un mod alternativ de a integra Ucraina.

Politologul Cristian Nițoiu avertizează în privinița dificultăților extinderii UE. FOTO: Arhivă

În aceste condiții, în care Ucraina refuză un statut de rang secund, care este cea mai probabilă cale de acțiune pentru Uniunea Europeană?

Aș spune că cea mai facilă alternativă pentru Uniunea Europeană este să încerce să amâne integrarea Ucrainei cât mai mult, până când războiul se termină și până când Kievul va reuși să îndeplinească toate cerințele tehnice care sunt necesare pentru integrare.

Dacă ne amintim și din cazul României, dar și al alor state din Est care au intrat în Uniunea Europeană, procesul de integrare este unul foarte anevoios. Trebuie negociat pe foarte multe capitole. În general, durează cam un an-doi pentru a închide un capitol și sunt în jur de 30 de capitole. De-abia au deschis primul capitol cu Ucraina și Moldova, deci va dura foarte mult timp. Semnalele din partea Comisiei Europene sunt că procesul de integrare în sine nu s-a schimbat, deși raționamentul s-a schimbat. Și s-a schimbat în sensul în care aceleași reguli stricte care au fost aplicate în ceea ce privește standardul de democrație, statul de drept sau modul în care piețele sunt pregătite în statele candidate vor fi aplicate și acum, dar poate cu o viteză mai mare. Deși, dacă războiul continuă în Ucraina, va fi foarte greu ca multe dintre aceste reforme să fie aplicate într-un mod eficient.

Decuplarea Republicii Moldova de Ucraina: Strategia ascunsă a României

Există o întreagă discuție diplomatică în acest moment, iar România, alături de state ca Franța și Germania, ar prefera o posibilă decuplare a parcursului Republicii Moldova de cel al Ucrainei, argumentându-se că Moldova ar putea fi mutată mai degrabă în rândul statelor din Balcanii de Vest, fiind mai mică și mai ușor de integrat. Cum vedeți această variantă?

Republica Moldova este mult mai pregătită în acest moment decât Ucraina ca să implementeze aceste reforme, să ajungă la un standard care să permită ca acel capitol de negociere să fie închis cât mai repede. Însă o decuplare va fi destul de greu de obținut pentru că Ucraina va fi principalul stat care se va opune. Și Kievul ar vedea asta ca un fel de trădare a angajamentului european. Și ar fi cumva nedrept.

Pentru că Republica Moldova, fiind și o țară mai mică, este mult mai ușor de integrat și de „înghițit” de Uniunea Europeană. Ea nu va necesita atâtea fonduri, schimbările structurale din instituțiile europene vor fi minore și, având în vedere că Moldova are o populație foarte mică, voturile pe care le va primi datorită populației în Consiliul Uniunii Europene sau membrii în cadrul Parlamentului nu vor schimba semnificativ balanța de putere sau echilibrul din cadrul acestor instituții. Dar Ucraina, având o populație foarte mare comparativ cu celelalte state candidate, are potențialul de a afecta, într-un mod foarte important, această balanță de putere.

Ce se întâmplă cu fondurile europene dacă Ucraina intră în UE: Jocurile de interese

Această modificare a balanței de putere instituționale și financiare explică, de fapt, rezervele profunde ascunse în spatele discursurilor oficiale de susținere?

Când intrăm în detalii și ne uităm, vedem tot felul de jocuri de interese, de jocuri diplomatice, de mașinațiuni, de acțiuni prin care unii încearcă chiar să amâne. Avem exemplul Germaniei, dar cred că și Franța gândește la fel. Gândesc la fel și țările așa-zise frugale din Nord, cele care duc greul în finanțarea Uniunii Europene și care știu că intrarea Ucrainei ar însemna să scoată mai mulți bani din vistierie, mai mulți bani publici de-ai lor, practic.

Chiar și state precum Polonia, Cehia, Slovacia și chiar și statele baltice, state care, în general, au beneficiat într-o măsură foarte mare de pe urma fondurilor structurale și s-au dezvoltat în ultimii 15 ani, cred că simt o amenințare din partea Ucrainei. O simt, deși nu o recunosc, iar în mod public dau asigurări că vor susține Kievul în procesul integrării. Dar fiecare dintre ele are propriile rezerve, în realitate. Discutăm pe fond în ce mod consideră că integrarea Ucrainei ar putea să le afecteze propriul lor beneficiu de pe urma participării ca membru în Uniunea Europeană. Aceste lucruri nu sunt neapărat spuse. Cam asta ar fi imaginea: la nivel mainstream și declarativ, toți tragem pentru Ucraina, toți suntem de partea lor. Când ajungem să privim la microscop puțin lucrurile, nu mai stau chiar așa.

Pericolul populist în Europa: Ucraina, privită ca o „gaură neagră” bugetară

Ce riscuri politice interne pot apărea în interiorul blocului comunitar dacă procesul este forțat sau prezentat public într-un mod nerealist?

Dacă ne gândim la faptul că formațiunile populiste, multe dintre ele și eurosceptice din statele din vestul Europei, ar putea să profite de pe urma faptului că Ucraina poate fi reprezentată ca un fel de vulnerabilitate sau ca un fel de gaură neagră pentru bugetul Uniunii Europene, ne putem trezi cu o provocare imensă. Ei ar putea să construiască un discurs centrat pe ideea că banii care se duc pentru Ucraina ar fi putut fi folosiți pentru sănătate sau pentru alte servicii publice în propriul lor stat. Uniunii Europene îi va fi foarte greu să „vândă” integrarea Ucrainei în statele unde există aceste forțe populiste eurosceptice, deoarece ele vor încerca să câștige puncte electorale de pe urma Ucrainei. Dacă astfel de formațiuni ajung la putere, cu siguranță vor încerca să pună frână integrării Ucrainei.

Precedentul istoric Turcia și riscul unei stagnări pe termen lung

Există vreun precedent istoric în cadrul UE pentru o astfel de stagnare prelungită bazată pe argumente geostrategice care s-au blocat în realitatea internă?

Avem exemplul Turciei, pentru că Turcia de foarte mult timp este un stat candidat. S-au făcut în mare parte progrese la anumite capitole de negocieri, dar în ultimii 15 ani negocierile cu Turcia în mare parte au rămas pe loc, deși în anii 2000 se considera că în mai puțin de un deceniu ea va deveni un stat membru. Și la fel, în cazul Turciei, principalul argument era cel geopolitic, geostrategic: că Turcia are o poziție strategică importantă pentru Uniunea Europeană și, integrând-o, Uniunea Europeană va putea să joace un rol mult mai important la nivel internațional.

Dar criza economică din 2008-2009, apoi criza migranților și evoluțiile politice interne din Turcia, ea având un regim din ce în ce mai autoritar, toate aceste evoluții au făcut ca parcursul Turciei pe calea integrării europene în mare parte să stea pe loc. Și ne putem gândi că în cazul Ucrainei, atât pentru considerente interne în cadrul Uniunii Europene (specularea ideilor populiste că banii ar fi risipiți), dar și din probleme mai structurale, cum ar fi modul în care Ucraina ar schimba balanța de putere în cadrul Uniunii Europene, aceste argumente ar putea face ca integrarea Ucrainei să dureze o perioadă foarte lungă. Deși cred că în următorii ani vom vedea că nivelul de discurs entuziasmat în ceea ce privește integrarea Ucrainei va rămâne la un nivel înalt.