Analiză Europa are o "fereastră rară" să-l pună pe Putin la zid, dar riscă să o rateze din nou

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că Rusia nu mai deține inițiativa în război, o opinie împărtășită, se pare, de numeroși lideri europeni. Potrivit unei analize publicate de Atlantic Council, progresele înregistrate de Ucraina oferă o oportunitate rară de a intensifica presiunea asupra liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, și de a crea condițiile pentru o încheiere negociată a celui mai amplu conflict din Europa de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace.

Ucraina a preluat inițiativa în războiul cu Rusia/FOTO:X

Această fereastră de oportunitate ar putea fi însă una temporară, motiv pentru care partenerii europeni ai Ucrainei trebuie să profite de moment și să demonstreze capacitatea de a acționa decisiv pe scena internațională, intensificând sprijinul acordat Kievului.

Lecția neînvățată din 2022

Ultima șansă reală a Ucrainei de a pune capăt războiului a apărut în ultimele săptămâni ale anului 2022. Succesul contraofensivei ucrainene din regiunea Harkov și eliberarea orașului Herson au permis Kievului să preia inițiativa pe câmpul de luptă, lăsând armata lui Putin într-o stare de dezorganizare și demoralizare. Părea, la acel moment, că războiul intra într-o fază decisivă și că Ucraina era pregătită să respingă invazia rusă. Însă, în acel moment critic, partenerii occidentali ai Kievului au dat înapoi, iar teama de escaladare i-a oferit lui Putin o portiță de salvare.

Datorită prudenței occidentale, Rusia a reușit să se regrupeze, să mobilizeze resurse umane suplimentare, să își extindă producția de apărare și să construiască fortificații ample. Până când Ucraina a lansat marea ofensivă din vara următoare, Rusia își revenise deja, iar șansa fusese pierdută. Analiza Atlantic Council avertizează că, pe măsură ce cursul războiului pare să se întoarcă din nou în favoarea Ucrainei, liderii europeni trebuie să evite repetarea greșelilor din 2022.

Semne tot mai clare ale schimbării de inițiativă

Începând cu 2026, apar tot mai multe indicii că inițiativa a trecut de la Rusia la Ucraina. Pe front, armata rusă a încercat, timp de un an, să înainteze, înregistrând însă pierderi record. Deși Moscova mai dispune încă de rezerve semnificative de resurse umane, se estimează că Putin pierde în prezent, în Ucraina, mai mulți soldați decât poate recruta efectiv fără a recurge la o mobilizare generală, o măsură considerată riscantă din punct de vedere politic.

Poziția Ucrainei se îmbunătățește vizibil și în afara câmpului de luptă. Industria națională de drone se dezvoltă rapid, permițând desfășurarea unei campanii extrem de eficiente de lovituri la distanță medie asupra logisticii rusești, care afectează grav eforturile de invazie și izolează peninsula Crimeea ocupată.

În paralel, extinderea atacurilor ucrainene cu drone cu rază lungă de acțiune, care vizează obiective militare și industriale aflate în adâncul teritoriului rus, a provocat o criză a combustibilului și a adus informații despre invazie în atenția publicului rus. Imaginile cu rafinării rusești în flăcări au devenit un fenomen frecvent pe rețelele de socializare din Rusia. Ucraina reușește, de asemenea, tot mai eficient să vizeze navele comerciale rusești, într-un efort de a priva Kremlinul de venituri esențiale din exporturi.

Ucraina are nevoie de sprijin suplimentar din partea aliaților

Combinate cu efectul cumulativ al sancțiilor internaționale, aceste lovituri ucrainene creează dificultăți tot mai mari pentru efortul de război al Kremlinului și amenință să destabilizeze situația internă din Rusia. Această evoluție a dus la estimări tot mai optimiste privind perspectivele Ucrainei. Totuși, pentru a valorifica pe deplin dificultățile cu care se confruntă Putin, Ucraina va avea nevoie de un sprijin sporit din partea aliaților.

Statele Unite, sub conducerea președintelui Donald Trump, rămân un partener esențial, în special în ceea ce privește schimbul de informații și sprijinul tehnologic avansat. Totuși, de la începutul anului trecut a devenit clar că actuala administrație americană nu mai este dispusă să își asume principala povară a sprijinirii efortului de război al Ucrainei. În acest context, potrivit analizei, Europa trebuie să continue să își extindă sprijinul.

Prioritățile identificate de Atlantic Council

Printre prioritățile menționate se numără rezolvarea problemei resurselor umane limitate ale Ucrainei. Guvernele europene ar trebui să reevalueze restricțiile existente privind finanțarea cheltuielilor pentru personalul militar. Având în vedere presiunea extraordinară asupra bugetului de stat al Ucrainei, reformele necesare pentru îmbunătățirea recrutării, retenției și mobilizării militare ar necesita resurse suplimentare semnificative, destinate finanțării unor salarii competitive și stimulente pentru serviciul militar.

Analiza subliniază că sprijinirea acestor cheltuieli ar trebui privită drept o investiție în securitatea europeană, nu doar ca un ajutor bugetar acordat Ucrainei. Finanțarea suplimentară pentru misiuni de instruire extinse, programe specializate pentru operatorii de drone și specialiștii în război electronic, precum și pentru inițiative de reabilitare și sprijin medical pe front, ar consolida și mai mult poziția militară a Ucrainei.

Un alt element esențial identificat este sprijinirea sectorului de apărare ucrainean. În loc să se bazeze predominant pe transferul de armament din arsenalele existente, guvernele europene ar trebui să extindă utilizarea mecanismelor Uniunii Europene pentru a asigura finanțare previzibilă și pe termen lung pentru producția de apărare a Ucrainei. Analiza notează că Ucraina și-a demonstrat deja capacitatea de inovare și de producție rapidă, însă țara nu dispune încă de resurse suficiente pentru a-și crește volumul de producție.

Europa ar trebui, de asemenea, să ofere Ucrainei acces privilegiat la tehnologii critice, printre care electronica avansată, infrastructura de cloud computing, instrumentele de inteligență artificială și sistemele de comunicații. În multe cazuri, obstacolul nu este lipsa tehnologiei, ci barierele de reglementare și regimurile de control al exporturilor, concepute pentru condiții de pace, nu pentru un război de amploare pe teritoriul european.

Integrarea industrială este considerată la fel de importantă. Companiile ucrainene din domeniul apărării ar trebui incluse în sistemele europene de achiziții, în întreprinderile mixte, în programele de cercetare și în lanțurile de aprovizionare. Sistemele ucrainene testate pe câmpul de luptă ar trebui să beneficieze de acces accelerat pe piețele europene, prin proceduri de certificare simplificate.

Reziliența psihologică, o dimensiune strategică

Potrivit analizei, reziliența psihologică ar trebui să devină, de asemenea, parte a strategiei europene de sprijin. După mai bine de patru ani de război la scară largă, stresul de luptă, traumele și tulburarea de stres posttraumatic nu mai reprezintă doar provocări individuale, ci o problemă de ordin strategic. Europa dispune de experiență recunoscută la nivel mondial în domeniul sănătății mintale și al reabilitării, iar integrarea acestor capacități în sistemul de recuperare militară al Ucrainei ar consolida reziliența pe termen lung a țării, la fel ca livrările de muniție sau echipamente.

În cele din urmă, analiza subliniază că Europa trebuie să își mențină unitatea politică, crescând în același timp costul agresiunii pentru Moscova. Aceasta presupune o aplicare mai fermă a sancțiunilor existente, un control mai strict asupra rețelelor care le eludează și eforturi mai bine coordonate pentru contracararea operațiunilor rusești de influență desfășurate în străinătate.

De asemenea, este necesară o strategie solidă în domeniul informațional. Deși Europa dispune de resurse analitice, media și tehnologice considerabile, dezinformarea rusă continuă să erodeze sprijinul public pentru Ucraina. Potrivit analizei, Europa trebuie nu doar să se apere în fața narativelor ostile, ci și să conteste activ legitimitatea agresiunii ruse, atât în interiorul, cât și în afara Rusiei.

Riscul unui vid de leadership în „coaliția statelor dispuse"

Luate împreună, aceste măsuri ar reprezenta mai mult decât un simplu sprijin pentru Ucraina — ele ar constitui o expresie a capacității de acțiune strategică a Europei. Analiza notează că, de ani de zile, liderii europeni vorbesc despre autonomie strategică și despre transformarea Europei într-un actor serios în domeniul securității, iar lunile următoare ar putea reprezenta cel mai clar test al realismului acestor ambiții.

Totodată, potrivit publicației The Telegraph, retragerea lui Keir Starmer din funcția de prim-ministru al Regatului Unit, precum și imposibilitatea lui Emmanuel Macron de a candida la alegerile prezidențiale viitoare din Franța, generează temeri privind apariția unui vid de leadership în cadrul „coaliției statelor dispuse" să sprijine Ucraina — o situație care ar putea duce la slăbirea sprijinului european acordat Kievului.

În același timp, stabilitatea internă a unor posibili candidați pentru a ocupa acest rol de lider, precum cancelarul german Friedrich Merz, rămâne incertă. Între timp, figuri politice mai apropiate de Rusia, precum Marine Le Pen, așteaptă momentul potrivit și ar putea, încă din anul următor, să schimbe direcția sprijinului european acordat Ucrainei.