Exclusiv „Arma secretă” de sub apă care ar opri orice inamic la Marea Neagră. De ce polonezii o au, iar România doar promite

Polonia cumpără submarine de top, în timp ce România doar promite de ani buni. Comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu explică prăpastia strategică dintre cele două state.

Polonia va avea 3 submarine SAAB. FOTO: SAAB

Polonia a anunțat că va cumpăra submarine suedeze pentru a se asigura la Marea Baltică în fața flotei rusești. De altfel, zilele trecute polonezii au semnat un contract cu compania suedeză Saab pentru achiziționarea a trei submarine A26, în cadrul programului de modernizare navală Orka. Valoarea acordului este de aproximativ 4,5 miliarde de euro, iar informația a fost confirmată inclusiv de Guvernul Suediei.

Polonezii cu faptele, noi cu laudele

Autoritățile române s-au lăudat în ultimii ani că vor achiziționa submarine, pentru a proteja litoralul Mării Negre de orice potențial inamic. Cu toate acestea, România nu a făcut niciun pas în această direcție, iar submarinele lipsesc inclusiv din programele de achiziții prin SAFE.

Comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu a activat în domeniul marinei militare și a structurilor intelligence ale Forțelor Navale, iar un timp îndelungat a fost analist în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Într-o analiză pentru „Adevărul”, expertul își exprimă rezervele că România va urma exemplul Poloniei într-un viitor previzibil.

În opinia sa, între Polonia și România se cască în ultimii ani o prăpastie, iar decalajul strategic dintre cele două state crește. El vorbește despre realitățile din spatele programelor navale de înzestrare și utilitatea strategică a armei subacvatice în Marea Neagră.

„Cred că, și deja o spun cu tristețe, nu mai este cazul să ne comparăm cu Polonia. La niciun capitol: politic, economic, social, militar. Polonia a devenit o mare putere din estul Europei care și-a regăsit identitatea dinaintea perioadei comuniste, stabilitatea politică. Lăsăm disputele interne ale polonezilor vizavi de Bruxelles și Uniunea Europeană. Țara aia chiar și-a definit clar democrația. Ei știu clar ce înseamnă democrație și unde o să se ducă. Nici în plan economic și politic nu se compară cu noi, ei au făcut reformă. În plan social la fel, cred că nici pisicile în Polonia nu sunt cu Rusia”, spune expertul.

Cum au transformat polonezii succesul economic în forță militară

Această coeziune socială și politică se traduce într-o politică extrem de coerentă în zona militară și în strategiile de înzestrare ale Poloniei. În ce privește România, lucrurile nu stau deloc bine la niciunul dintre aceste capitole.

„Vorbind de Polonia, în domeniul militar se reflectă exact această evoluție a societății. Societatea poloneză este o societate de succes economic. Polonia este un succes deosebit în estul Europei. Iar în plan militar avem tot ceea ce ține de coerență, dar totul pleacă de la politici, pe scurt ei chiar știu ce vor. În această coerență avem strategii clare, programe de achiziție clare, industria de apărare bine definită, program de dezvoltare al armatei bine definit. Și toate acestea generează structuri de securitate care identifică clar amenințarea”, mai spune el.

Varșovia a conștientizat amenințarea rusească încă din anii 90, într-o perioadă în care occidentalii își îngropau industria de armament și stăteau la coadă pentru a beneficia de bunăvoința Moscovei.

„Polonia nu se joacă. Din 1989-1990, când au scăpat de comunism, guvernul Mazowiecki a definit Rusia ca amenințare. Atunci era URSS. Nu și-au pierdut timpul cu căi de mijloc, ezitări, prezență sovietică, respectiv rusă la ei, nu. Din contră, ei au scăpat de forțele armate sovietice de pe teritoriul lor și au plecat direct spre vest. De la uniforme, numele unităților, tot, tot, tot. Comunismul nu mai există în Polonia decât în muzeu. Nu în inimi, nu în soluții de mijloc, nu în politici, nu în legături directe, nu, absolut nimic”, adaugă el.

Pe de altă parte, nici în Polonia nu se poate vorbi de o situație calmă. Polonezii au dispute interne majore la nivel înalt, iar în plan extern există tensiuni uriașe diplomatice cu Ucraina. Deși Polonia a ajutat enorm Ucraina, autoritățile poloneze i-au pus la colț pe ucraineni din cauză că Kievul continuă să nu respecte anumite drepturi ale minorității poloneze, iar un măr discordiei dintre cele două țări este Stepan Bandera, considerat erou naţional în Ucraina şi criminal de război în Polonia, după ce a ucis în anii celui de-Al Doilea Război sute de mii de polonezi.

„Polonia are multe probleme, inclusiv cele interne. Avem conflictul președinte-premier, orientări diferite față de Uniunea Europeană, dezbateri interne, probleme cu justiția, refugiații din vechiul guvern care au fugit pentru că erau pedepsiți. Au conflicte cu Ucraina și sunt dispute majore în interiorul societății poloneze. Însă chestiunile esențiale, ce este Polonia, identitatea, ce valori respectă (democrația, libertatea occidentală), nu sunt puse în discuție. Și de aici, automat, decurge identificarea amenințării, automat o strategie de securitate clară, automat programe de înzestrare, de aici și dezvoltarea armatei. Pentru că o armată înseamnă, în primul rând, oameni. Ceea ce trebuie să admirăm la polonezi este claritatea din conștiința lor, că este vorba de ofițeri, soldați sau civili. Polonezul știe ce vrea, știe pentru ce luptă, și cu asta începe totul. Restul înseamnă programe de înzestrare cinstite, nu ca la noi cu minimul de calitate și cantitate și maximul de bani, dezvoltarea industriei de apărare care este de stat și este eficientă, cooperări, realizări concrete, nu vorbe, și așa mai departe”; explică Sandu Valentin Mateiu.

Submarinele suedeze pot sta sub apă săptămâni întregi

În acest context de securitate clădit pe claritate, Polonia a demarat un program ambițios pentru submarine noi. În timp ce în România autoritățile vorbesc de ani de zile de submarine, indiferent de culoarea guvernelor nu s-a făcut absolut nimic în această direcție.

„În România s-a afirmat chiar că vom lua două submarine de la Franța. Așa cum am zis, a doua zi am uitat. Până acum, în România, sentimentul general în această zonă e unul de improvizație. Apărea de nicăieri un program, mă rog, eșua, dar fără explicații. Documentele se făceau ulterior deciziei, cred. De aici a apărut și reticența multora, inclusiv a mea, față de valabilitatea acestor programe și întrebarea legitimă de ce sunt ele promovate. Polonia, în schimb, își propune ceva și face acel ceva, de la programul de fregate, care este bine structurat, până la cel de submarine. Totul la ei se face într-un cadru politico-militar bine gândit. Ei au ales o cooperare strânsă cu Suedia. În acest context au ales trei submarine, în cooperare cu Suedia, iar programul va fi de succes cum este și cel al fregatei. Submarinele lor vor fi dotate cu tehnologie AIP (n.r. Air Independent Propulsion). Asta înseamnă sisteme care permit navigarea submarinului în submersie săptămâni întregi. O capacitate de luptă deosebită, tocmai pentru că nu mai depinde doar de baterii, ci de un sistem alternativ care funcționează și atunci când submarinul nu este la suprafață”, susține el.

Dacă România a aruncat în derizoriu însăși ideea de a achiziționa submarine, polonezii au ales mai puține declarații pompoase, dar și fapte. Chiar dacă această achiziție, la fel ca orice achiziții militare, înseamnă fonduri luate de la sănătate, protecție socială, educație și de la viitorul celor mici, Varșovia arată că este capabilă să-i asigure securitatea populației sale.

„Polonezii cred că vor câștiga și la capitolul industriei de apărare, și la capitolul cooperării regionale cu Suedia, și în general la tot ceea ce se poate câștiga din această investiție. Pentru că, până la urmă, orice program militar înseamnă bani luați de la gura copiilor și investiții în ceva, în tunuri. Dar ideea este să câștigi, pe lângă sistemul respectiv de arme care ajută la dezvoltarea țării, să poți să realizezi un câștig tehnologic, un avans prin care câștigă și societatea, de la locuri de muncă până la know-how-ul la care ai acces. De aceea cred că mi se pare absolut firesc modul cum au negociat, cum au semnat la capitolul politico-militar, militar și al industriei de apărare cu suedezii, modul cum au dezvoltat programul și faptul că foarte probabil va fi un succes”, punctează comandorul.

Triada maritimă: De ce are România nevoie de trei submarine

Pentru România, mai spune el, submarinele ar reprezenta o necesitate și o garanție că am fi capabili să ne apărăm litoralul atât de expus în acest moment.

„În general, submarinele sunt o capacitate de luptă deosebită pentru o țară, pentru o flotă. De multe ori, submariștii exagerează chiar și spun că acolo unde au apărut submarinele, ecuația s-a încheiat. Am văzut asta la britanici, spuneau asta în Falkland, dar am mai auzit în alte situații. Da, sunt într-o mare măsură ne-ar fi și nouă necesare. În opinia mea, dacă țara noastră și-ar putea permite, firește că da, am avea nevoie de o triadă. E vorba de trei submarine, pentru că este bine să ai acea triadă: unul în acțiune, unul pregătit și unul în refacere pentru a acționa. Dar părerea mea nu este importantă aici. Important este să existe acei oameni care trebuie să fie responsabili la nivel militar, politico-militar și politic, care să decidă dacă România are nevoie sau nu, iar eu zic că are nevoie de ele. În general, cei responsabili trebuie să dezvolte o strategie maritimă clară”, mai spune comandorul.

România ar avea nevoie de investiții serioase în flota militară, însă Forțele Navale Române continuă să fie la mai bine de trei decenii de la Revoluție o cenușăreasă. Dacă în trecut, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial România a avut submarine, ulterior nu a mai fost capabilă.

„În strategia maritimă trebuie să definească clar cum dezvoltăm flota. Aici mă refer la nave. Deși flota înseamnă în primul rând oameni, după aceea nave. Lăsăm oamenii, pentru că de la sine înțeles trebuie să fim foarte atenți să avem oameni, că altfel lucrurile nu merg. Dar la capitolul flotă-nave, trebuie să ai o flotă echilibrată. În funcție de amenințarea respectivă, trebuie să răspunzi cu o flotă echilibrată: nave de suprafață, nave autonome și submarine. Firește că dacă România, factorul responsabil, în urma analizării situației consideră că avem nevoie de submarine pentru a contracara amenințarea, da, atunci armata trebuie să ceară, iar politicul, în măsura în care poate, mă refer la fonduri, să accepte sau nu cheltuirea unor bani pentru această armă a submarinelor”, conchide Sandu Valentin Mateiu.