România nu are o strategie postaderare

Fost şef al Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele, a revenit în România pentru câteva zile pentru a vorbi despre reforma în învăţământ. El şi-a încheiat

Fost şef al Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele, a revenit în România pentru câteva zile pentru a vorbi despre reforma în învăţământ. El şi-a încheiat mandatul în 2006 şi ne-a răspuns la câteva întrebări, precizând că vorbeşte în nume personal.

- Care este stadiul României la un an de la aderarea la UE? V-aţi fi aşteptat, la 1 ianuarie 2007, la o asemenea evoluţie politică?

- M-aş fi aşteptat la un climat politic mai stabil. Una din problemele pe care le are încă România şi pe care le-am semnalat înainte de a pleca este necesitatea unei viziuni în privinţa drumului pe care îl are de urmat în Uniunea Europeană.

Înainte de aderare, existau o agendă, o viziune, un drum foarte clar de urmat - aderarea la NATO şi UE. Existau o grijă pentru fiecare detaliu şi un program. Acum nu mai există o asemenea agendăă. Deci există o mare necesitate privind o viziune de viitor a României pentru următorii zece ani. extern

- Politicienii români au rămas fără scop după aderare?

- Nu. Provocarea este identificarea unei viziuni nu atât politice, ci o viziune îndrăzneaţă, împărtăşită de toţi actorii societăţii, clasa politică, societatea civilă, sindicate, patronate.

Ce fel de Românie doresc, care sunt scopurile-cheie de atins?

- Deci, este evident de la Bruxelles că nu avem o viziune naţională postaderare?

- Da. Aş spune că nu de acum. Era evident încă de dinainte de a-mi încheia mandatul şi nu văd niciun motiv care să îmi schimbe opinia. Eu am spus încă de atunci că era nevoie de o strategie postaderare. Deocamdată, nu există o viziune închegată, în privinţa tuturor sectoarelor şi am sugerat că ar fi fost necesară o asemenea strategie.

- Este Uniunea Europeană îngrijorată de evoluţia politică din România?

- Ce se întâmplă în politica românească nu este problema Uniunii Europene. România este ţară membră a Uniunii Europene şi românii decid de cine vor să fie conduşi, la guvern, la preşedinţie, în parlament. Dar, dacăă îngrijorări, ele se referă la faptul că dificultăţile politice pot afecta obligaţiile României, ca ţară membrăŞi apoi, pe termen lung, se pot naşte întrebări referitoare la gradul în care românii contribuie la dezvoltarea Uniunii Europene. Eu sunt aici ca persoană particulară şi nu exprim poziţia Uniunii Europene. exist a Uniunii Europene, pe termen scurt.

- Unde ar putea România conta cu adevărat în cadrul Uniunii Europene, între state membre vechi?

- Pentru a conta, ai nevoie, ca ţară, de o viziune reală, altfel te rezumi la a reacţiona la diferite probleme, pe măsură ce acestea apar. Dacă nu ştii către ce te îndrepţi, nu poţi să îţi protejezi interesele naţionale.

- Poţi deveni, deci, un membru de categoria a doua în Uniunea Europeană.

- Cred că este o problemă falsă. Dacă veţi fi mai puţin performanţi, veţi subexploata poziţia de ţară membră a Uniunii Europene, şi mă refer la lipsa unei strategii de viitor. România va deveni un recipient, va primi bani din fondurile structurale pentru dezvoltare. Cu cât ideile dvs. despre propria dezvoltare sunt mai clare, cu atât mai multe beneficii veţi avea şi cu atât mai mult veţi putea influenţa modul în care un domeniu se poate dezvolta în viitor.

România nu a pierdut nici un ban din fondurile structurale în 2007

- 2007 nu a fost un an prea bun pentru fondurile europene în România. S-a speculat că, din cauza crizei politice, am pierdut fonduri. Este adevărat? Dacă da, pot fi recuperate?

- Eu nu sunt responsabil pentru administrarea acestor fonduri, dar anul trecut, în ce priveşte fondurile structurale, România şi Comisia Europeană au dus la bun sfârşit negocierile pentru aşa-numita "Operaţiune pentru programe".

Aşa că România nu a pierdut niciun ban, dar acest lucru s-ar putea întâmpla. Dacă nu implementaţi programele şi nu cheltuiţi banii, s-ar putea să-i pierdeţi. Dacă acumulaţi întârzieri în implementarea programelor, iarăşi s-ar putea să aveţi o problemă. Pentru bugetul Uniunii pe 2007, trebuie săă până în 2010, asemeni pentru 2008 şi 2009.

Este necesar mult exerciţiu administrativ pentru a putea folosi banii. Dar România a evitat răul cel mai mare, în 2007, anume posibilitatea reducerii fondurilor. Nu a fost un an rău. Dacă doriţi, cu anumite întârzieri, a fost un succes. 2007 nu a fost deci un an rău, dar în 2008 şi în 2009 va trebui să munciţi mult mai mult. fi implementat programe care se deruleaz

- În România, salariul minim pe economie este de 135 de euro. Acest lucru a contat în timpul negocierilor de aderare? Cât timp va trece pentru reducerea diferenţelor mari faţă de salariile din statele Europei Occidentale?

- Un timp lung, cred. Dacă vreţi, acest lucru s-ar putea transforma într-un avantaj competitiv, în comparaţie cu alte avantaje pe care le au ţările mai dezvoltate, cu infrastructuri sociale şi economice importante. România nu este în competiţie cu restul Europei, doar din punctul de vedere al salariilor mici. România este în competiţie pentru că are şi avantaje şi, progresiv, pe durata competiţiei, aceste avantaje se vor accentua.

În agricultură aveţi nevoie de exploatări în cooperaţie

- Cum poate fi îmbunătăţită situaţia agriculturii? Cum ar putea deveni competitivă şi vinde în interiorul Uniunii Europene?

- Aveţi două tipuri de agricultură în România: un număr relativ mic de operatori mari, care produc la nivelul standardelor din Europa şi la nivel de companii mari. Mă gândesc la "La Dorna", dacă ar fi să dau doar un exemplu, care lucrează cu fermieri mai mici, susţinându-i şi finanţându-i, respectând standardele de igienă.

Este o agricultură mai puţin productivă în termeni de salarii, faţă de alte ţări. Aveţi apoi un alt tip de agricultură, pe suprafeţe mai mici, demodată. Trebuie să îi convingeţi pe aceşti oameni, în general oameni în vârstă, care au ferme foarte mici, cu două sau trei vaci. Acest tip de agricultură nu va fi competitivă niciodatăă, fără schimbări. pe piaţa european

- Nu, dar are nevoie să se întreţină.

- Da, dar trebuie să facă trecerea de la subzistenţă la un nivel mult mai comercial. Asta nu înseamnă că trebuie să renunţaţi la toate fermele mici sau la terenuri. Trebuie luate măsuri care să le permită celor mai în vârstă să se retragă.

Nu poţi să te aştepţi la cineva în vârstă de 70 de ani să întreţină o fermă şi nici săşi simplu şi să îşi vândă terenurile. Oamenii aceştia ar trebui să aibă o pensie solidă sau un venit stabil. Dar aveţi nevoie şi să dezvoltaţi ceea ce în Occident numim scheme cooperative - ştiu că este un cuvânt care sună rău în România... renunţe pur

- A fost un concept foarte dezbătut...

- Exploatarea în cooperaţie îţi permite să comercializezi în comun produsele, să cumperi tehnică de exploatare. Trebuie să aveţi o schimbare de cultură în politica agricolă, nu atât o schimbare a agriculturii, ci o schimbare a culturii privind exploatarea agriculturii. Şi aveţi nevoie de lucrători tineri în agricultură. Este vorba deci de mai multe schimbări necesare.

- Deci va dura şi în privinţa agriculturii... Decenii?

- Da. Dar nu uitaţi că fondurile care vor începe să intre vor creşte treptat.

- Uniunea Europeană este la curent probabil cu faptul că România plăteşte preţuri foarte mari la gaz. Nu existăă europeană comună privind gazul, energia în Uniunea Europeană? Se reduce totul la contracte încheiate individual de fiecare ţară a Uniunii? o politic

- Există o piaţă liberă a gazului, dar în acelaşi timp chestiunea aprivizionării cu gaz este mai degrabăă. Suntem foarte dependenţi de gazul rusesc şi de aceea, anul trecut, Comisia Europeană a avut mai multe iniţiative majore, în încercarea de a se aproviziona la preţuri mai mici, şi în acelaşi timp încercând săă. România este relativ ineficientă, din punct de vedere energetic, deoarece a fost întotdeauna o ţară cu energie ieftină şi nu a avut beneficii din comercializarea energiei. Ştiţi gluma cu termostatul românesc: dacă e prea cald, deschizi fereastra.

Aş numi politica energetică la nivel european mai degrabă nedezvoltată, lucru care se schimbă acum în sensul elaborării unei politici substanţiale. complicat trateze autonom chestiunea energetic

- Când se va stabili o politică energetică europeană, se va putea vorbi şi de preţuri comune în UE?

- Depinde şi de infrastructură, şi de aceea încercăm să dezvoltăm proiectul Nabucco.

- Până atunci, România va trebui să negocieze singură un preţ mai bun la gaze?

- Nu. Dacă ai o piaţă comună energetică, ar trebui să ai şi preţuri similare, dar trebuie luat în calcul şi transportul. Un litru de gaz în Franţa nu ar trebui să coste la fel ca în altă ţară europeană, dacă gazul este transportat prin aceeaşi conductă, pentru că trebuie să plăteşti şi transportul, costul conductei. Da, Uniunea Europeană doreşte o piaţă mai eficientă a energiei - gaz, electricitate, petrol. Dorim o mai mare diversitate a producătorilor, trebuie apoi să reducem consumul energetic.

- Care ar putea fi celelalte zone de furnizare a gazului?

- Algeria, nordul Africii. Pe de altă parte, este vorba şi de diversificarea surselor de energie.

- Contractele pentru gaz mai ieftin trebuie negociate individual de fiecare ţară.

- În definitiv, este vorba de contracte comerciale. Trebuie să plăteşti un preţ pentru gaz. Cele mai multe ţări ale Europei cumpără gaz de la aceeaşi persoană. Dl Medvedev.

Uniunea Europeană, hotărâtă să finalizeze Nabucco

- Există o susţinere europeană pentru proiectul Nabucco? Acesta a fost iniţiat în urmă cu aproape 10 ani.

- Da. Nabucco a fost o idee foarte bună şi anul trecut am decis să ne aplecăm mai serios asupra lui, iar Comisia a numit un coordonator al lui, în persoana fostului ministru de externe olandez. Acesta lucrează cu toate ţările implicate. Avem la un prim nivel responsabili politici, care au timp şi posibilităţi să se dedice unui proiect anume, apoi factori implicaţi la nivel local sau central, din domeniul public sau privat.

- Este un proiect care suferă din considerente politice? Se ştie de exemplu că că Turcia nu este de acord cu o participare a Franţei la proiect.

- Nu poţi separa politica de nimic. La nivel european, suntem hotărâţi să vedem proiectul Nabucco finalizat. În cele din urmă, la nivel european noi nu construim infrastructură şi de aceea avem responsabili ai proiectului pe diferite niveluri.

Comisarul european pentru energie nu are timp să meargă din Ungaria, în Austria, în România, în Turcia să vorbească cu oamenii, iar de aceste lucruri se ocupă coordonatorul proiectului Nabucco, pentru a mobiliza şi a afla unde sunt problemele. Deci, da, este vorba de politică, întotdeauna este vorba de politică. Nu ştiu când ar putea fi finalizat acest proiect, pentru că nu sunt familiarizat cu el, dar este cert căă doreşte să vadă acest proiect finalizat. Uniunea European

- Credeţi că va exista un nou val de lărgire al UE, în următorii zece ani?

- Am făcut o distincţie între ţările Balcanilor de Vest, care au ceea francezii numesc "vocation d'adhesion", cu alte cuvinte au perspective de aderare, referindu-mă la cele şapte, şase ţări şi jumătate. Croaţia negociază, Macedonia şi desigur Turcia. Văd Turcia ca pe un nou membru al Uniunii Europene, dar este mai complicat săă s-a hotărât să aibă Turcia ca pe o nouă ţară membră. spun când. De altfel, Uniunea European

- Deci vedeţi posibil un nou val al lărgirii UE.

- Nu ştiu dacă va fi vorba de un val, dar vom vedea o nouă serie de negocieri de aderare. Nu vom avea un bing-bang cum am avut în 2004.

- Cum vedeţi următoarele schimbări din Uniunea Europeană?

- Cred că vor fi importante evoluţia relaţiei cu Rusia, politica energetică, modul în care ne vom raporta la găsirea resurselor energetice şi la schimbările climatice. Va fi important cum punem problema pieţei interne a Uniunii Europene în raport cu schimbările climatice.

- România şi-a exprimat hotărârea, după cum a declarat preşedintele Traian Băsescu, de a respecta politica Uniunii Europene, în privinţa Kosovo, dar de a nu recunoaşte independenţa provinciei. România îşi va putea păstra poziţia? Nu consideraţi Kosovo un precedent periculos aici în Balcani, unde toate ţările au minorităţi naţionale?

- Fiecare stat membru al Uniunii Europene este suveran. În acelaşi timp îmi amintesc că România a acceptat să participe la misiunea UE din Kosovo. Este clar că, chiar dacă România recunoaşte sau nu independenţa Kosovo, asta nu înseamnă că nu contribuie la anumite implicaţii ale misiunii UE în Kosovo, în cazul în care provincia îşi va declara independenţa.

Trebuie să vedem apoi ce se va putea întâmpla pe termen lung, care sunt implicaţiile în Balcani. Este dificil de spus şi din nefericire avem de-a face cu o realitate, actuala situaţie a Kosovo, care are rădăcini istorice. Churhill a spus că Balcanii au mai multă istorie decât îşi pot permite.

Trebuie să luăm situaţia din Kosovo aşa cum este acum şi nu să ne gândim la cum ne-ar fi plăcut să fie. Nu poţi rezolva problema minorităţilor, încercând să impui voinţa unei minorităţi etnice asupra alteia. Motivul pentru care am ajuns la această situaţie în Kosovo se referă la încercarea de a ignora drepturile unei minorităţi, de către Miloşevici şi guvernul sârb. Răspunsul este că fiecare trebuie să aibă grijă să nu ajungă într-o asemenea situaţie.