"Dumnezeu sa binecuvanteze Romania"

Ultima trupa etno si-a incheiat recitalul. Dupa cateva ceasuri de zbantuiala, multimea din Piata Revolutiei profita de liniste. Doar elicopterul continua sa bazaie enervant, cand deasupra Hilton-ului,

Ultima trupa etno si-a incheiat recitalul. Dupa cateva ceasuri de zbantuiala, multimea din Piata Revolutiei profita de liniste. Doar elicopterul continua sa bazaie enervant, cand deasupra Hilton-ului, cand jos, la Sala Palatului. La tribuna, palcul de agenti in balonzaide negre se flutura de colo-colo. Unul se apropie de microfonul de la care, peste doua ore si ceva, George W. Bush le va vorbi romanilor. "One, two, three - this is a test, ladies and gentleman", repeta omul, obsesiv, varianta englezeasca a lui "doi-zece, doi-zece - proba, proba". Cat timp americanul se joaca la microfon, ai nostri trag voiniceste de folia de plastic cu care sunt acoperite scaunele. Este ora 14,00 si elita societatii romanesti poate intra la tribuna oficiala. O deputata in blugi, un premier texan Mai intai vin americanii de la ambasada. Apoi, grabit sa prinda loc in fata, Victor Ciorbea cu sotia, cu doua stegulete ale Romaniei si SUA, si cu Ion Caramitru. Grupusculul taranist se aseaza undeva, in stanga. In scurt timp, la insistentele oamenilor de ordine, se muta pe extrema dreapta. Stanga este rezervata ministrilor, dreapta - opozantilor. Theodor Stolojan si Traian Basescu stau langa duetul Ciorbea-Caramitru. Apare Petre Roman, zambitor, cu capul descoperit, sfidand ploaia mocaneasca. Mai grijulie, sotia sa, Mioara, n-a uitat umbrela. La trei fara cinci, se zareste vesmantul alb al Prea Fericitului Teoctist. Patriarhul ocupa un loc in primul rand. Deocamdata, e singur. Un rand mai sus, Dan Ioan Popescu si Viorel Hrebenciuc discuta aprins. Serban Mihailescu poarta o geaca verde, o sapca pe care scrie NATO si e foarte agitat. La un moment dat, isi gaseste locul si se implica in dezbaterea celor doi. Octav Cozmanca se fereste sa iasa in fata. Pe ultimele randuri, piguleste un manunchi de stegulete si vorbeste cu liberalul Andrei Chiliman. Incet-incet tribuna se umple. Emil Constantinescu si familia regala sosesc aproape in acelasi timp. Fostul presedinte afiseaza un aer grav si exagerat solemn. Cateva aplauze sporadice ale multimii ii amintesc, probabil, de gloria pierduta. Marimile tarii ofera un peisaj pestrit. Senatorul Vasile Duta flutura o palarie texana, primarul Basescu isi trage gluga ca la meci, iar deputata PSD Aurelia Vasile atrage atentia lunetistilor de pe Palatul Regal. Poarta blugi, o geaca de piele intoarsa si, pe cap, ca la concertele rock, o bandana ce reprezinta steagul american. In spate, se profileaza statura uriasa a lui Adrian Paunescu. Poetul vorbeste la mobil si infrunta ploaia cu o basca proletara. "Ce e cu linistea asta? Cu lipsa asta de entuziasm? Sa va aud!". La microfon apare un personaj cu rol dublu, de prezentator-agitator. Pare foarte cunoscut, dar nimeni nu poate sa-i spuna pe nume. Un grup de copii americani si romani intoneaza imnurile celor doua tari. Gica Hagi, Nadia Comaneci si Ilie Nastase electrizeaza multimea. Prin fata microfonului se iteste o palarie a la JR Ewing si o silueta cu alura americana. Baietii "de la partid" urla din toti bojocii. Nu e George W. Bush, ci premierul Nastase. Este ora 16,10 si suta de mii de oameni freamata de nerabdare. Ion Iliescu nu se dezminte Piata Revolutiei, ora 16,20. Pe poarta Palatului Regal ies doi oameni cu cravate rosii, unul mai inalt si mai calm, celalalt mai scund si mai agitat. Nici unul nu afiseaza batosenia "marilor barbati". Urca sportiv la tribuna, zambesc multimii, fac cu mana, ba se iau si dupa umar. Despre unul se spune ca este cel mai puternic om de pe Pamant. Despre celalalt se spun multe... Celalalt, presedintele Ion Iliescu, ia primul cuvantul. Vorbeste mult, poate cam prea mult pentru un asemenea eveniment. "Este o ruptura definitiva cu trecutul", spune el, dregandu-si glasul. La cativa centimetri distanta, presedintele Statelor Unite le arata "OK" romanilor, cu pumnul strans si degetul mare in sus. "Am declansat o lupta necrutatoare impotriva coruptiei si birocratiei, care fac mult rau tarii si erodeaza increderea in democratie". Auzind asta, in multime se murmura a nemultumire. Unii rad. Cativa, mai curajosi, fluiera. George W. Bush ii zambeste si-i face, relaxat, cu ochiul unui copil din piata. "D-le presedinte, nu am reusit sa stopam ploaia, sa reglam vremea. Speram ca, insa, caldura inimilor noastre sa compenseze aceasta deficienta a naturii", continua presedintele roman. Seful statului american nu asculta. Se uita, in zare, undeva, peste Atheneul Roman. Deasupra Palatului Regal, cerul se inroseste. In partea opusa apare curcubeul. Condoleezza Rice i-l arata lui Colin Powell, Dana Nastase sotului sau, iar Traian Basescu lui Petre Roman. Politicienii nostri, mai putin rezistenti la ploaie decat presedintele american "Salut", spune vorbitorul, cu accent texan. "A aparut curcubeul. Dumnezeu ne zambeste", continua el in engleza. Traducerea sufera, ca si instalatia de sonorizare. Printre tiuituri, romanii afla ca NATO va sta "sold la sold" cu tara lor in caz de atac sau amenintare. De emotie, traducatorul a transformat "shoulder", "umarul" pe care ni-l ofera presedintele american, in sold. "Aici, in aceasta piata, ati intrerupt tacerea captivitatii, de aici ati pornit pe un drum istoric". George W. Bush arata cu mana spre balconul de unde, inainte vreme, se dadeau indicatii pretioase pentru "creiarea omului nou". "Ne rugam pentru acei romani care n-au ajuns sa traiasca ziua de astazi". Privirea i se opreste pe fosta cladire, acum in ruine, a Directiei a V-a a Securitatii. Apoi vorbeste de Rusia, care "are nevoie de vecini pasnici si stabili, ca Romania", de "dictatorul agresiv" din Irak si ne multumeste pentru implicarea in lupta cu terorismul. "Dumnezeu sa va binecuvanteze! Dumnezeu sa binecuvanteze Romania! Dumnezeu sa binecuvanteze America!". Desi paltonu-i musteste de apa, George W. Bush nu da semne ca s-ar grabi sa plece. Marimile Romaniei, insa, da. Mai stau cat sa dea mana cu inaltul oaspete. Aici, iese cu ingramadeala. Emil Constantinescu joaca demnitatea, Regele Mihai o are in sange, Petre Roman il interpeleaza cu gesturi profesorale, Traian Basescu se alege si el cu un "OK" din degete, iar presedintele Iliescu il introduce pe Dan Iosif. Apoi, se imbulzesc cu totii spre iesire, ca sa-si mai salveze bunatate de costume. Peste o clipa raman interzisi, buluciti la poarta tribunei. Cel mai puternic om de pe Terra a coborat printre romani, sa le intinda mana si sa-i asigure ca totul va fi "OK". Partidul de-o parte, poporul de cealalta Pe Magheru, siruri lungi de oameni incolonati, cu stegulete romano-americane si cu umbrele cu NATO, se indreapta ordonat spre Galeriile Orizont - sunt oamenii de la partid, cu invitatii albastre. In gura strazii Dem I. Dobrescu - punctul de intrare in Piata pentru bravii pesedisti - sirurile disciplinate se rup brusc intr-o mare imbulzeala: accesul spre portile electronice de control se face numai cu taraita. Poporul intra pe lateralele pietei, dinspre Arhitectura si dinspre strada Berzei, unde sunt instalate porti electronice. Si pe-aici se da drumul la grupuri mici, care sunt controlate minutios. Ploua marunt si rece, dar umbrelele cu varf ascutit sunt oprite la punctele de control: nu-i voie. Nu-i voie nici cu sticle de plastic. Insetatii se pot racori in tarc cu Coca Cola la pahar si cafea la zece mii. La chioscurile din afara incintei protejate e prohibitie la vanzarea de bauturi alcoolice. Tarcul cu popor si cel cu oamenii de la partid nu comunica. Tarcul cu detinatorii de invitatii albastre e mai in fata, in zona zero - nici presa nu are acces acolo. Tarcul cu popor se umple treptat, mai ales cu pustime, detinatoare de invitatii galbene. Cartoanele de culoarea paiului au fost distribuite in centrele de plasament si in licee - norma: 15 invitatii de clasa. E trecut de ora pranzului. Frig, ploaie. Coifuri din ziare. Oamenii de la partid incing hore pe muzica etno care bubuie din difuzoare. O hora firava se infiripa si in tarcul cu popor. Domnisoare cu insemnele NATO impart stegulete. Crestinii se servesc de mai multe ori, sa fie. Unii isi adapostesc steguletele sub haina, sa le fereasca de umezeala. Altii au venit cu steaguri de-acasa, pe care si le poarta artistic pe dupa gat. Moise Elisabeta, 68 de ani, si Tudor Maria, 64, infofolite bine si cu broboade peste caciulitele de lana, l-au vazut si pe Clinton, vor sa-l vada si pe Bush. Sunt la curent cu tot ceea ce este legat de NATO. Ce cred, o sa fie mai bine pentru tara? "Cincizeci la suta da", raspunde una din ele. "Cincizeci la suta, pentru ca noi n-o sa apucam". O tanti cu decolteu generos, ochelari de soare si steagul Americii legat peste peruca blonda invita la dans pustimea curioasa. Trei americani get-beget, cocotati pe gardul cu vedere spre intrarea in sectorul albastru, il zaresc pe Hagi cu consoarta. Apasa imediat pe butonul aparatelor foto, strigand entuziasmati numele fotbalistului, ca la premiile Oscar. Se apropie ora 14,00, tarcul pentru popor nu s-a umplut inca. Un ordin, si jandarmii de la intrare scot un gardulet metalic, injgheband o poarta ad-hoc. Deja se merge cu controlul mult mai repede: multimea nu mai e pigulita cu detectorul electronic, doar perchezitionata rapid si pusa sa-si arate buletinul. A cazut si interdictia pentru umbrele. Pe ecranul gigant se da sosirea presedintelui. Unii se uita atent, pustimea se distreaza si se hlizeste la lunetistii de pe Senat ("Uite-i ba, ca citesc ziarele"), doi adolescenti se saruta sub umbrela, de parca ar fi doar ei pe lume. In fine, marele moment. Multimea iese din amorteala doar cand Ion Iliescu spune ca a fost eradicata coruptia (un murmur a lehamite strabate randurile) si cand George Bush spune romaneste "Salut!". Presedintele american vede un curcubeu - din tarc, nu se vede decat soarele apunand dinspre Sala Palatului. Bush e inca in plin discurs cand primele grupuri se indreapta spre iesire.