De ce nu se află România în topul priorităților pentru SUA. Adevărul despre limitele parteneriatului strategic

Relația bilaterală dintre România și Statele Unite reprezintă un pilon al politicii externe de la București, însă evaluarea parteneriatului strategic necesită o raportare obiectivă la prioritățile globale ale Washingtonului. O declarație făcută săptămâna trecută de consilierul prezidențial pentru securitate națională, Marius Lazurca, a ridicat problema relevanței reale a României pe harta intereselor americane. În contextul în care SUA își redefinesc obiectivele de securitate, analiza experților arată clar limitele și poziția exactă a statului român în această ecuație de putere.

Donald Trump și Nicușor Dan

Dezbaterea publică pe această temă a pornit de la afirmațiile consilierului prezidențial pentru Securitate Națională și Politică Externă, Marius Lazurca. Prezent la o emisiune televizată, oficialul a afirmat că România este importantă din punct de vedere strategic pentru SUA, dar nu are un caracter vital. Oficialul a adus ca argument evoluția geopolitică globală, determinată de indicatori economici, demografici și militari. Astfel, încă din mandatul președintelui Obama, Washingtonul și-a concentrat atenția și resursele asupra zonei indo-pacifice.

„Realitățile geopolitice globale sunt în evoluție, ele depind de niște elemente obiective – în ce regiuni ale globului se produce un PIB mai accelerat, ce zone se înarmează mai convingător, care cresc din punct de vedere demografic, care sunt zonele unde industriile avansează mai dinamic și nu e așadar întâmplător sau discreționar faptul că începând chiar cu președintele Obama, SUA și-a declarat interesul de a se focaliza în politicile sale de securitate asupra zonei indo-pacifice. Așadar, nu. Mi-e teamă că România nu e vitală pentru SUA”, a afirmat consilierul prezidențial la TVR Internațional.

Totodată, Marius Lazurca a evidențiat contribuțiile României, prin găzduirea scutului antirachetă de la Deveselu, prezența trupelor americane și participarea la operațiunile militare internaționale.

„Demonstrația e ușor de făcut – România și nu altcineva găzduiește scutul antirachetă de la Deveselu, România și nu altcineva găzduiește un contingent important de trupe americane, România și nu altcineva a fost solicitată să contribuie – și am făcut-o – la efortul de război al SUA împotriva Iranului. Exemplele sunt numeroase și le știe toată lumea”, a arătat consilierul prezidențial pentru Securitate Națională și Politică Externă.

SUA privesc spre zona indo-pacifică

Într-o declarație pentru „Adevărul”, politologul Radu Carp a explicat că afirmația oficialului de la Cotroceni este corectă și reflectă realitatea. România are o importanță limitată în raport cu alte state aflate în centrul atenției SUA, precum Israel, Cuba, Venezuela sau Iran. 

„Este foarte corectă declarația domnului Lazurca. Da, România nu e chiar irelevantă, dar nu e nici foarte relevantă pentru Statele Unite. În momentul de față, relevante sunt alte state: Israel, Cuba, Venezuela, Iran - acestea sunt punctele centrale ale relațiilor americane în prezent. România este parte a Uniunii Europene, are o umbrelă de securitate. Este importantă pentru că, așa cum a spus domnul Lazurca, ocupă această poziție geografică și, pe baza acestei poziții și a meritelor sale proprii, face parte din NATO, are baza de la Mihail Kogălniceanu, dar cam atât. Nu suntem în top cinci al țărilor esențiale pentru Statele Unite”, a explicat Radu Carp.

Politologul detaliază limitele geografice și diplomatice ale statului român. În ciuda statutului de stat riveran la Marea Neagră, România nu controlează puncte strategice majore, precum strâmtorile, și are o capacitate redusă de a influența decisiv soluționarea conflictelor din regiune. Instrumentele diplomatice și logistice disponibile, exemplificate prin coridorul de tranzit pentru cereale, au un impact limitat.

„Eu aș fi fost și mai tranșant: da, România este importantă, de aceea e membră NATO. Dar nu suntem punctul nodal, nu avem strâmtori. Suntem o țară riverană la Marea Neagră, o mare afectată de conflicte în care noi nu avem un cuvânt de spus. Nu putem contribui semnificativ la dezamorsarea lor. Am avut un instrument modest, coridorul de cereale, îl avem și în continuare, dar devine din ce în ce mai puțin important. Și asta a vrut să spună Marius Lazurca. Nu există niciun partid politic sau personaj politic care să aibă ușă deschisă la Washington în numele României, oricând și în orice situație. Ceea ce e perfect adevărat”, a explicat Radu Carp.

„Germania este cu totul altceva. Nu ne putem compara”

În privința unei eventuale reduceri a prezenței militare americane în Europa pe fondul reorientării spre Asia, profesorul Carp explică faptul că o diminuare a trupelor a avut deja loc anul trecut. 

„Nu prea există acest risc, pentru că s-a produs deja. Comparativ cu contingentele din Germania și cele din România, diferența e de 1 la 20. Ce s-a întâmplat în Germania este regretabil. Este o decizie proastă a administrației americane. Chiar și în Partidul Republican s-a subliniat acest lucru. Probabil că la următoarea administrație se vor corecta aceste lucruri, pentru că America vrea să fie putere globală, iar asta nu e posibil fără o perspectivă globală, pe care Europa o oferă în primul rând”, a subliniat politologul.

Expertul face o distincție clară între situația României și rolul istoric al Germaniei în arhitectura de securitate postbelică. Aranjamentul de securitate stabilit după al Doilea Război Mondial a necesitat o forță militară masivă pe teritoriul german pentru a descuraja o agresiune a Pactului de la Varșovia și pentru a echilibra forțele militare din zonă.

„Germania este cu totul altceva. Nu ne putem compara din punct de vedere al condițiilor oferite trupelor americane, al importanței strategice forjate în timpul Războiului Rece. Germania este altceva, e o dispută germano-americană în care noi suntem terți. Nu avem un cuvânt de spus într-un sens sau altul”, a subliniat Radu Carp.

De asemenea, prezența trupelor aliate a avut rolul de a supraveghea Germania postbelică, stat supus unor restricții militare stricte.

„Germania a avut restricții militare și acestea trebuiau compensate cumva. Trupele aliate — sovietice, americane, franceze și britanice, au rămas o bună perioadă pe teritoriul german. Nu era doar o prezență americană. Mult diminuată față de anii '50, dar Berlinul, de exemplu, avea administrație militară împărțită între cele patru puteri”, a concluzionat Radu Carp.