Un semnal de alarmă care – dacă este luat în seamă – poate revitaliza rugby-ul românesc

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Federaţia Română de Rugby
FOTO Federaţia Română de Rugby

Nu trebuie să fii jucător amator sau profesionist de rugby, sau chiar un fan, pentru a te întrista din cauza descalificării echipei naţionale a României pentru Cupa Mondială din Japonia din anul 2019.

Ca român, chiar dacă nu înţelegi prea multe despre acest sport, nu ai cum să nu te simţi mândru când auzi că echipa naţională a fost, cu ceva ani în urmă, pe locul unsprezece la nivel mondial! A unsprezecea ţară din lume!  

Acum, am ajuns în situaţia în care, după ce am fost printre puţinele ţări care s-au calificat la toate cele şapte Cupe Mondiale, nu vom putea participa pentru că am fost descalificaţi!

O situaţie cel puţin jenantă peste care conducerea Federaţiei Române de Rugby trece foarte uşor, explicând nonşalant că a fost o greşeală, că cineva, nu se ştie cine, nu s-a asigurat că un jucător tongan pe care îl recrutase pentru echipa naţională nu avea drept de joc deoarece înainte jucase pentru echipa naţională tongană. Repet, cine e vinovat? Nimeni, pur şi simplu s-a întâmplat!

Un lucru grav pentru care nimeni nu răspunde, la fel cum nimeni de la Federaţia de Rugby nu a răspuns nici pentru managementul slab, favoritismul, priorităţile nepotrivite şi ignorarea necesităţii stringente de a moderniza infrastructura.

Trebuie să vină o nouă generaţie de lideri pentru a-i înlocui pe veteranii care continuă să împiedice dezvoltarea rugby-ului românesc.

În calitate de fost jucător, ştiu ce înseamnă să participi la o Cupă Mondială, mândria pe care o simţi, satisfacţia pe care o ai, sentimentul de împlinire care te încearcă. La fel cum ştiu că uiţi şi toate accidentările, toată durerea, toate privaţiunile pe care le-ai acceptat doar pentru a ajunge acolo. Ceea ce mă deranjează este că unor mari jucători le-a fost răpită această plăcere, iar pentru mulţi dintre ei era ultima şansă de a participa la o Cupă Mondială. Acum, şansa lor la glorie şi amintiri s-a evaporat!

Şi totuşi, optimist fiind, cred că din tot acest dezastru putem ieşi întăriţi, dar există şi o condiţie: actuala conducere a Federaţiei trebuie să plece!

Trebuie să vină o nouă generaţie de lideri pentru a-i înlocui pe veteranii care continuă să împiedice dezvoltarea rugby-ului românesc. Acest lucru trebuie să se întâmple imediat. Avem nevoie de o conducere cu un nou mod de a gândi, o înţelegere a bunelor practici internaţionale în afaceri şi în sport, profesionalism, mai degrabă decât favoritism, şi o abilitate de a se adapta schimbărilor din joc.  

Primul pas: reconstrucţie! La toate nivelurile, pornind de la grupele de copii, de la descoperirea tinerilor pe care să-i îndrumăm, la antrenori, care trebuie plătiţi pe măsura efortului depus şi a rezultatelor pe acre le au, la bazele de antrenament.

Pasul doi: promovare! Trebuie să le arătăm oamenilor frumuseţea rugby-ului, trebuie să le spunem poveştile noastre de succes. Toţi, absolut toţi cei care au ajuns să joace la echipa naţională datorează enorm acestui sport. Aproape toţi am plecat de jos şi, fără acest sport, am fi rămas acolo. Am văzut lumea, am cunoscut oameni, am primit o educaţie, am primit, mai mult ca alţii, şansa să facem ceva cu viaţa noastră! Trebuie să spunem aceste poveşti copiilor, să le arătăm că pot reuşi în viaţă dacă se apucă de sport, dacă muncesc, dacă sunt serioşi. Pentru mulţi este singura şansă să plece din oraşele lor de provincie, să urmeze o facultate, să călătorească, să aibă o carieră, să câştige peste medie.

Evident, nimic nu se poate face fără bani, dar banii nu pot veni de la companii serioase dacă nu se face nimic la nivelul Federaţiei. Doar o nouă generaţie de conducători va şti şi cum să transmită mesajul că federaţia este hotărâtă să se transforme într-o organizaţie mai modernă, mai agilă şi mai receptivă — schimbări care vor ajuta rugby-ul românesc să concureze mai eficient în Europa şi în lume.

Mulţi dintre jucătorii de rugby din ziua de astăzi înţeleg cât de importante sunt dezvoltarea afacerilor, analiza jocului, comunicaţiile strategice şi alte instrumente moderne pentru succesul francizelor sporturilor din ziua de astăzi — şi chiar ar fi foarte dornici să le vadă aplicate în România.

Federaţia Română de Rugby trebuie să adopte astfel de abordări.

Toată lumea este de acord că descalificarea echipei de la Cupa Mondială din 2019 a fost tragică şi  deconcertantă.

Dar salvarea şi modernizarea navei scufundate poate duce la o nouă eră în contribuţiile României la acest sport.

Este nevoie doar ca Federaţia Română de Rugby să profite de ocazie.

Tony Pisaroglu este Vicepreşedinte Senior pentru Afaceri Internaţionale al H5 Strategies.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite