Interviu Cum poate aduce România miliarde de dolari din Golf. Expertă: „E o regiune vag prezentă în politica noastră externă”

O invitație apărută parcă neașteptat de la Riad pune pe masa Bucureștiului o miză geopolitică și economică uriașă, dar riscă să se transforme într-o nouă oportunitate ratată, pornind de la erorile dintr-un trecut deloc îndepărtat. În timp ce marile puteri europene își consolidează agresiv parteneriatele strategice cu statele din Golf pentru a contracara crizele economice și energetice, România continuă să trateze Orientul Mijlociu cu o reticență păguboasă. Într-un interviu acordat „Adevărul”, experta în Orientul Mijlociu Ioana Constantin-Bercean explică ce poate obține concret România de la cel de-al doilea summit CCG-UE din octombrie, de ce prezența președintelui Nicușor Dan trebuie însoțită de o foaie de parcurs economică riguroasă și cum putem transforma Marea Neagră într-un hub logistic vital pentru investitorii arabi.

Portul Constanța ar putea să beneficieze de miliardele fondurilor de investiții din Golf Foto: Constanța Port

Adevărul: Președintele Nicușor Dan e pe lista invitaților la summitul la nivel înalt dintre Consiliul de Cooperare al Golfului și Uniunea Europeană, care reunește șefi de stat din Orientul Mijlociu și Europa. Care e miza acestui summit pentru Uniunea Europeană și România?

Ioana Constantin-Bercean: În primul rând, să spunem că și președintele Iohannis a primit o invitație, în timpul celui de-al doilea său mandat. Acesta este al doilea summit, de fapt, dintre Consiliul de Cooperare al Golfului și Uniunea Europeană. Este o platformă lansată recent, tocmai pentru că se observă că acolo există un potențial imens, în primul rând financiar, de cooperare economică. Iar scrisoarea pe care președintele a primit-o a fost înmânată tuturor membrilor sau oficialilor din Uniunea Europeană. Miza este una aparte, iar Consiliul European va fi reprezentat de António Costa, în timp ce Comisia Europeană de către doamna Ursula von der Leyen. Aceștia au și confirmat deja participarea.

Doar că o mică observație, o diferență de comunicare: vedem că oficialii de la Riad au făcut publică această invitație, a apărut atât în presă, cât și pe site-urile oficiale. Spre deosebire, la București noi nu avem decât o confirmare prin surse. Sigur că este un detaliu mic, dar spune cam cât de mult sau de puțin comunică România pe tema Golfului.

Ați spus că fostul președinte Klaus Iohannis a participat la prima ediție a summitului. Ce beneficii a adus această participare pentru România?

Revin la participarea domnului Iohannis la primul summit, care a fost găzduit de Bruxelles în octombrie 2024. Din păcate, atunci vizita respectivă nu prea a avut un follow-up, nu prea s-au materializat anumite proiecte și, de altfel, noi nici nu prea avem vizite din partea oficialilor de stat în zona Golfului. Tot de la Riad a venit pentru președintele Iohannis o invitație în 2020, pe care Administrația Prezidențială la vremea respectivă a confirmat-o, dar nu s-a materializat sau nu a mai onorat-o.

A fost o singură vizită. Cred că în 20 de ani, dacă nu mă înșel, tot președintele Iohannis a fost în Emiratele Arabe Unite undeva prin martie 2023.

Mizele geopolitice și economice ale cooperării UE – Golf

Care ar fi principalele oportunități pe care le-ar aduce acest summit pentru țările Uniunii Europene și pentru România?

Acum, să înțelegem ce înseamnă Consiliul de Cooperare pentru Europa. Putem să vorbim cel puțin pe vreo 5-6 paliere. Vorbim despre energie și prețuri, pentru că, până la urmă, prețul barilului de petrol se decide în Golf și, de asemenea, o parte din gazul lichefiat importat de Europa provine din această regiune. Și vedem că, de la începutul războiului din Iran, cu Hormuzul blocat, parțial sau chiar închis, depinde din ce parte sau ce presă citim, vedem efectul direct la pompă.

Apoi putem să vorbim despre partea aceasta de capital, pentru că fondurile suverane din Golf au în Uniunea Europeană un stoc de investiții de undeva spre 190 de miliarde de euro. Și este, de fapt, mai mare decât fondul european investit în Golf. Europa are nevoie de acest capital, mai ales în această perioadă în care nu doar că se conturează o criză economică, dar cred că deja începem să-i resimțim efectele.

Apoi putem să ne referim la aceste fonduri care ar putea fi investite și în apărare și infrastructură, mai ales că noi avem aici un război la graniță. Iar după începutul războiului din Iran, vedem că statele din Golf încearcă să diversifice atât segmentul de securitate, cât și cel economic, căutând alternative sau, mă rog, să spunem așa, strategii paralele celor americane și chiar celor chineze.

Apoi despre piață: sigur, Uniunea Europeană exportă în Golf cam de două ori mai mult decât importă, iar Uniunea Europeană este al doilea partener al statelor din acest format al Consiliului de Cooperare al Golfului, după China. Deci China este primul partener, Uniunea Europeană al doilea.

Putem vorbi în termeni de securitate, securitate maritimă desigur, pentru că Marea Roșie și Hormuzul sunt rutele comerțului european cu Asia. Uniunea Europeană are deja misiuni navale în zonă, iar dialogul regional de securitate dintre Uniunea Europeană și Golf chiar a avut o reuniune anul trecut prin aprilie, dacă nu greșesc. Iar anul acesta, în martie, a avut loc o reuniune ministerială extraordinară despre atacurile iraniene asupra statelor din Golf, sigur, după începutul războiului la 21 februarie.

Ioana Constantin-Bercean e expertă în Orientul Mijlociu Foto: Arhivă personală

Cum se conectează dinamica de securitate de la Marea Neagră, mă refer aici la războiul din Ucraina, rutele comerciale, cu cea din Orientul Mijlociu, iar aici mă gândesc la problemele din Marea Roșie și Strâmtoarea Hormuz? Cum pot România, UE și partenerii din Golf să coopereze pentru stabilitatea rutelor comerciale maritime?

Din perspectiva aceasta de mediere sau partea diplomatică, statele din Golf sunt canale de negociere foarte importante sau au canale de negociere foarte importante pe care Europa fie nu le mai are, fie nu le mai folosește. Mă refer aici, în special, la Oman și la Qatar, care au negociat intens și au fost foarte implicate în diplomația aceasta dintre Statele Unite și Iran. Să ne amintim, de exemplu, că Arabia Saudită a găzduit discuții privind războiul din Ucraina – a fost faimoasa reuniune de la Jeddah de anul trecut. Apoi a mai găzduit și întâlnirea din februarie 2025 dintre Statele Unite și Rusia la Riad. Și tot în Golf avem Emiratele Arabe, care au intermediat schimburi de prizonieri între ruși și ucraineni. Desigur că pentru România asta este important, pentru că România, vrem, nu vrem, este implicată, cel puțin strategic, în acest război din Ucraina, pentru că, până la urmă, avem o graniță de aproximativ 800 de kilometri cu o țară aflată în război.

Sigur, este vorba și despre diversificare. Vorbim despre infrastructura asta petrolieră care necesită acum un oarecare soi de protecție, pentru că statele din Golf au fost afectate și de loviturile iraniene declanșate de războiul început în luna februarie. Acum vedem că și din Yemen, din partea grupării Houthi, avem un val de atacuri destul de consistente asupra infrastructurii petroliere din Arabia Saudită, pentru că nici Statele Unite nu reușesc să apere așa cum este de așteptat un aliat, un partener strategic din Golf. Iar pe de altă parte, China se limitează doar la a cumpăra, nu și la a se implica în apărare.

Și mai avem și o a treia componentă aici: faimosul pact de la Mecca dintre Pakistan, Arabia Saudită și Turcia. Deci totul într-o logică din aceasta prin care se încearcă o descurajare, dar nicidecum o implicare directă în acest nou, putem să-i spunem chiar război, dintre Houthi și Arabia Saudită.

Ce înseamnă capitalul saudit pentru România

Arabia Saudită, prin PIF - Public Investment Fund, și alte state din Golf investesc masiv la nivel global în cadrul programelor de transformare. Ce proiecte concrete din România ar putea atrage capital din Golf și ce ne lipsește în prezent pentru a fi atrăgători? Dincolo de prezența la nivel de reprezentare, ce strategie concretă ar trebui să aibă delegația României la Riad pentru ca participarea să nu rămână doar o „fotografie de grup”?

Sunt niște date din 2024 pe care eu le-am găsit actualizate ieri pe site-ul Camerei de Comerț și Industrie a României. Arabia Saudită și România au schimburi comerciale în jur de 1,3 miliarde de euro. Sunt undeva la 270 de firme care au capital saudit și funcționează în România, dar diferența este foarte mare, pentru că acel capital saudit subscris în România este doar de 24 de milioane de euro.

Aici este o oportunitate sau o slăbiciune din partea investitorilor, statului, instituțiilor românești, care au un deficit de balanță comercială, dacă putem să-i spunem așa, în raport cu Arabia Saudită; adică raportul acesta este în defavoarea României, pentru că investițiile acelea saudite sunt mult mai mici decât raportul schimburilor comerciale în general. Sigur că avem schimburi și cu Emiratele Arabe Unite, toate datele acestea se găsesc pe site-ul Camerei de Comerț, sunt date furnizate și pe site-ul Băncii Europene de Dezvoltare și Investiții, și așa mai departe.

Și, desigur, Portul Constanța și coridoarele maritime sunt foarte importante, pentru că pot oferi alternative la rutele care deja sunt blocate. Putem să ratăm, de exemplu, oportunități foarte importante. Constanța ar putea fi un punct european pentru rutele din Golf și Asia – mă refer aici la Coridorul de Mijloc, legătura cu coridorul acesta care pleacă din India, IMEC. Noi am putea transmite la Riad un mesaj foarte important: că Marea Neagră poate să fie și o poartă de deschidere către Uniunea Europeană, nu este doar un front în războiul acesta ruso-ucrainean.

Apoi, din perspectiva securității alimentare, Golful importă cea mai mare parte din hrană, neavând o agricultură sau relieful necesar pentru dezvoltarea unei agriculturi într-un domeniu foarte extins. Iar România este un mare exportator de cereale. În această întâlnire, dacă va avea loc, sigur că se pot propune contracte de livrare pe termen lung, investiții în Golf, în logistică agricolă, plus că acesta este un subiect care ar acoperi tot spectrul politic, adică nu trebuie neapărat să fie partizan, venind dintr-o parte sau alta a eșichierului politic.

Atragerea investițiilor din Golf, alternativă la tăierilor de fonduri din bugetul UE

Uniunea Europeană traversează o perioadă complicată în plan economic și nu numai, iar Germania și țările nordice, principalele contributoare la bugetul comunitar, insistă pentru o politică de austeritate, care s-ar traduce într-un buget mai mic al UE și în reducerea fondurilor de coeziune și agricole. Evident, România și statele din Est ar fi direct afectate de reducerea bugetului. Cât de important ar fi în acest context să convingem fondurile de investiții din țările bogate ale Golfului să-și îndrepte atenția și spre noi?

Tocmai asta este ideea esențială a acestei întâlniri. Pentru că, revin la ce spuneam anterior, Riadul a confirmat oficial această invitație. Pe de altă parte, la București am aflat-o, sau cel puțin până în momentul acesta, doar pe surse. Știm pe surse că președintele a pus-o pe agendă.

Primul pas, și revin pentru a formula răspunsul concret, este că trebuie confirmată public și din vreme această participare. Pentru că este și o chestiune de cultură locală sau de obicei din acele state: în Golf, prezența liderului contează mai mult decât în Europa. E un semn de respect față de gazdă, mai ales acum, cu aceste atacuri asupra Riadului. Contează mai mult să mergi acolo într-un moment mai dificil – ca o paranteză, așa cum se întâmplă și în Ucraina. De altfel, vedem tot felul de oficiali europeni, de americani care merg în Ucraina într-un moment de cumpănă, adică sub rachete, sub atacul dronelor și așa mai departe. Deci o vizită din aceasta sau onorarea unei asemenea invitații cântărește mai mult decât a merge atunci când lucrurile sunt mai liniștite.

Revenind punctual la întrebarea dumneavoastră: sigur că toată lumea vorbește despre această furtună perfectă în care diverse crize politice, de securitate și în special economice afectează în primul rând populația sau votantul, până la urmă alegătorul. Ar fi necesar ca actuala vizită să nu fie una, să spunem, izolată. Adică președintele trebuie neapărat să meargă acolo însoțit de ministrul Economiei – dacă noul guvern va fi investit până la data summitului, care este pe 27 octombrie, deci fie cu actualul, fie cu viitorul ministru al Economiei, neapărat cu un grup important de investitori și oameni de afaceri din România și neapărat cu experți pe regiune care înțeleg cutumele și dinamica regiunii.

Pentru că este nevoie de câteva proiecte concrete. Nu este necesar sau imperativ să mergem acolo cu o listă lungă de puncte din care să nu materializăm niciunul. Este mai important să avem două-trei proiecte concrete, cum spuneam mai devreme: Portul Constanța (care sigur poate oferi o poartă de deschidere și logistică în același timp), securitatea alimentară și energia. Adică să mergem acolo țintit, să avem cifre pe masă și să oferim partenerilor din Arabia Saudită și nu numai (pentru că acolo vor fi reprezentanți și din Emiratele Arabe Unite, și din Qatar) câte un interlocutor român responsabil, adică expert în domeniile respective.

Cum arată în momentul de față relațiile României cu statele din Golf?

Toată această nouă discuție din jurul Golfului nu este întâmplătoare. Sigur, ea nu este nici nouă, dar, din păcate, pe agenda de politică externă a României regiunea aceasta a Orientului Mijlociu este vag prezentă. Ca să nu spun că aproape lipsește uneori. În timp ce statele din Centrul și Vestul Europei, Germania, Franța, statele din Nord, au diverse schimburi bilaterale.

Sigur, nu există încă această platformă consolidată între statele din Golf / Consiliul de Cooperare al Golfului și Uniunea Europeană. Este o platformă în construcție, în formare. Nu s-au materializat foarte multe lucruri nici după summitul de la Bruxelles din 2024. Și sigur, sunt și altfel de probleme care încă nu s-au rezolvat: problema vizelor, problema consulatelor din regiune și așa mai departe.

Dar dacă ne ducem doar câțiva ani în urmă, după începutul invaziei din Ucraina, Europa, încercând să-și diversifice fostele importuri de gaz și petrol din Rusia, s-a dus exact în Golf. Să ne amintim că Franța a semnat cu cei din Qatar un acord pentru importul de gaze și Germania cred că cu Arabia Saudită, dacă nu greșesc. Oricum, au fost două acorduri ale Franței și Germaniei cu state din zona Golfului.

Energia verde și potențialul României ca hub regional

Franța este statul european care are poate cele mai strânse relații cu Emiratele Arabe Unite, inclusiv în plan militar. Cum sunt în acest moment relațiile statelor arabe din zonă cu SUA?

În ce privește Franța, sunt, în special acum după ce a început războiul, sigur, au fost tot felul de misiuni mai degrabă de descurajare și de protecție pe fondul – cum spuneam la început – incapacității Statelor Unite de a asigura protecția de care aceste state aveau nevoie. Pentru că prezența militară a Statelor Unite are de suferit, sursele și cifrele diferă, dar bazele militare americane din regiune au fost foarte afectate, capabilitățile și logistica americană au avut puțin de suferit. Atunci sigur că a fost și este în continuare destul de complicat și pentru americani. Sigur, nu s-au retras și oferă informații, au mai oferit chiar recent Arabiei Saudite două sisteme de apărare Patriot și așa mai departe, dar nu s-au implicat la nivelul pe care partenerii strategici ai Americii din regiune l-ar fi dorit.

Arabia Saudită și partenerii din GCC investesc masiv în energia regenerabilă și producția de hidrogen verde/amoniac. În ce măsură poate deveni România un hub de tranzit sau procesare pentru energiile curat produse în Golf și destinate Europei Centrale și de Est?

Sigur, în ceea ce privește energia regenerabilă, tot pe linia aceasta cu coridoarele și liniile de transport, România are o mare lacună de implicare, până la urmă. Revin la ceea ce spuneam fără a fi neapărat o critică, pentru că fiecare stat își creează politica externă așa cum consideră, dar, din păcate, trebuie să ne adecvăm vremurilor. Iar noi trăim niște vremuri care, în ultimii 5-6 ani, s-au schimbat la 180 de grade. Adică nu mai este lumea de după Războiul Rece în care aveam un hegemon și lucrurile aveau o anume stabilitate.

Vedem că, după începutul războiului din Ucraina, apoi războiul din Iran, toate frământările acestea din Golf, emergența celei de-a doua superputeri sau competitorul direct al Statelor Unite, faliile geopolitice și strategice se modifică. Sigur că România poate oferi, în aceeași notă: logistică, infrastructură, poartă de deschidere spre Europa și chiar specialiști. România are specialiști în domeniul energiei curate, al energiei regenerabile și nu doar atât, inclusiv în domeniul inteligenței artificiale.

Arabia Saudită a investit foarte mult. Putem să ne uităm, de exemplu, înspre proiectul «Vision 2030» al Arabiei Saudite sau al prințului moștenitor, pentru că este proiectul domniei sale, privind ceea ce își dorește Arabia Saudită să devină. Sigur că acum războiul din Iran a încetinit anumite proiecte și pe unele le-a pus în așteptare, dar asta nu înseamnă că au fost anulate sau că s-a renunțat la ele. La un moment dat vor reveni pe masa de lucru, vor fi reluate și vor fi continuate.

Asta este foarte important: să vedem că Arabia Saudită se schimbă foarte rapid, avem nevoie de dialog, avem nevoie de cooperare economică, mai ales în contextul menționat de dumneavoastră în care fondurile de coeziune, oala comună a fondurilor europene va scădea. Nivelul fondurilor va scădea pentru că inclusiv statele net-donatoare din Uniunea Europeană își vor diminua acel procent, având propriile probleme interne. Atunci fiecare membru al Uniunii Europene va căuta să se concentreze pe soluționarea problemelor interne de natură politică, economică, fiscală. Trebuie să căutăm rute alternative.

Iată că avem această oportunitate pe care ar fi bine să o onorăm, pentru că avem toate aceste domenii de cooperare: de la agricultură la energie regenerabilă, tehnologie, inteligență artificială și așa mai departe.

Tehnologia și reconfigurarea ordinii globale

Se știe că aceste centre de date și AI necesită multă energie, dar problema este că în UE și mai ales în România această energie costă enorm, de 2-3 ori mai mult ca în SUA și China. În ce măsură ar schimba lucurile o conectare mai bună cu aceste state din Golf?

Asta a fost, de fapt, și o strategie americană, pentru că Arabia Saudită devine un nou Silicon Valley – să-i spunem cu ghilimelele de rigoare, pentru că o mare parte din tehnologia americană s-a mutat sau partea de cercetare a fost delegată în Arabia Saudită, tocmai pentru că au logistica necesară și, în special, energia. Au o energie mult mai ieftină decât în Statele Unite, ca să nu mai vorbim despre Europa. Iar acesta ar fi un avantaj, repet, inclusiv pentru România.

Sigur că noi probabil ne coordonăm politicile cu cele europene, dar dacă ne uităm puțin înspre ceea ce fac alții – am să mă refer și la Marea Britanie, pentru că, chiar dacă nu este stat membru al Uniunii Europene, politica Marii Britanii față de statele din Golf nu este foarte diferită de cea conturată la Bruxelles. Dar dacă ne uităm înspre actori particulari – Franța, Germania, Italia, Norvegia, Suedia, Spania –, ei au dezvoltat tot felul de relații bilaterale pe diverse domenii: tehnologie, agricultură, energetic nu mai spun, pentru că este una dintre alternativele cele mai acceptabile ca preț dacă vrem să renunțăm complet la gazul și petrolul rusești sau dacă petrolul și gazul exportate de Statele Unite își vor crește prețul.

Paradigma interesului național și moștenirea diplomatică a României

România, așa cum spuneați mai devreme, nu a pus deloc accentul pe stabilirea unor relații comerciale serioase cu țările din Golf, la fel cum nu a făcut-o nici cu China. Desigur, Bucureștiul a invocat argumente ce țin de securitate în cazul Chinei, deși Franța, Germania și SUA au strâns aceste relații cu Beijingul. Ce motive ar sta la baza păstrării distanței și față de țările din Golf?

Fiecare lider politic sau arhitectură care desenează politica externă a unui stat pleacă de la niște premise sau idei pe care uneori le înțelegem, alteori nu, sau uneori sunt adecvate, alteori mai puțin. Legat de China, vedem că toți liderii europeni ai marilor state, inclusiv președinta Comisiei Europene, liderii de la Bruxelles la nivel instituțional, au vizitat Beijingul, au fost la întâlniri, au mers oameni de afaceri acolo, au dezvoltat proiecte, au creat acorduri. Americanii la fel. Doar că vedem că nici măcar în presa noastră nu sunt relatate decât așa, uneori, la „și altele”.

Noi trebuie să ne gândim că trebuie să avem un mediu de securitate stabil, trebuie să ne protejăm interesele. Dar, desigur, și Consiliul de Cooperare al Golfului și ceilalți și le protejează. S-a trecut în acea nouă fază a noii ordini globale în care fiecare stat își protejează în primul rând propriile interese. Atunci probabil și România trebuie să gândească în această nouă paradigmă, pentru că nu este nimic neobișnuit, nu este nimic obscen în asta, ci dimpotrivă, acesta ar trebui să fie interesul principal.

Noi avem și o tradiție diplomatică și comercială cu statele arabe. Acum, sigur, nu știu cât mai este la modă sau nu să ne amintim că, inclusiv înainte de Revoluție, fostul președinte-dictator al României a fost primit și de Jimmy Carter, și de alți președinți americani (precum Nixon), pentru că a fost implicat în diverse dosare foarte sensibile care sunt deja cunoscute.

Ori noi, în ultimii 10-15 ani, din ce se poate observa, am cam abandonat politica externă sustenabilă sau în interesul României din regiune, sau uneori ea este țintită unilateral înspre anumiți actori care probabil sunt mai apropiați de România sau se consideră că ar fi mai apropiați.

Pe de altă parte, Golful oferă foarte multe posibilități și oportunități, iar acest summit este o asemenea oportunitate. Repet, după 2024, după participarea președintelui Iohannis la summitul de la Bruxelles, nu s-au concretizat foarte multe strategii. Acum iarăși există acest risc de a rata anumite oportunități și de aceea spuneam că delegația României – pe lângă președintele statului, care ar trebui să participe acolo – ar trebui să fie însoțită de oameni de afaceri, de oameni din domeniul economic, ministrul Economiei, experți în economie, pentru că putem să ratăm strategii punctuale.

Nu trebuie să mergem cu o listă foarte lungă, dar trebuie să mergem să vorbim acolo despre libertatea navigației și despre Marea Neagră ca alternativă acolo unde se poate, pentru că Marea Neagră poate să fie o poartă de intrare. Marea Neagră înseamnă mai mult decât experiența aceasta de stat de frontieră sau de flanc într-un război. Putem să punem pe masă proiecte legate de investiții, proiecte legate de coridoare de transport și, sigur, la schimb noi putem să oferim sprijin pentru procesul acesta de obținere a vizelor, care este solicitat din partea.

Putem să punem pe masă proiecte legate de investiții, proiecte legate de transport și, sigur, la schimb putem să oferim sprijin pentru proiectul acesta de obținere a vizelor, care este solicitat din partea Arabiei Saudite și nu numai.

Putem să oferim sprijin umanitar și alte chestiuni de genul acesta care nu ar implica un angajament, să spunem, militar, pentru că până la urmă trebuie să rămânem în domeniul acesta diplomatic și economic.

Lipsa specialiștilor și necesitatea unei strategii naționale

Multe din inițiativele diplomatice și academice pe zona arabă au fost la început persiflate sau neînțelese la București. Ce le lipsește decidenților sau comentatorilor români în înțelegerea dinamicii reale a Orientului Mijlociu contemporan și ce ar putea aduce România unic în ecuația UE-GCC?

Sigur că prin inițiativele acestea pe care noi le-am organizat la Palatul Parlamentului împreună cu Grupul de Politică Externă „Titu Maiorescu”, am încercat să ținem tema aceasta vie la București, când foarte puțină lume făcea acest lucru.

Apoi, mai este și platforma aceea, este o inițiativă privată, nu este a mea, este a unor oameni de afaceri și experți din domeniu care au lansat această platformă de dialog dintre Uniunea Europeană și statele din Golf. Este o inițiativă românească care a fost lansată la București, iar apoi am avut plăcerea și onoarea de a fi invitată la a doua întâlnire a acestui grup privat sau a acestei platforme în Malta. Și toată această platformă pregătește un nou summit sau, mă rog, o nouă întâlnire chiar în Arabia Saudită. Dar, repet, aceasta este o inițiativă privată.

De ce politica externă la nivel instituțional s-a îndepărtat sau a minimalizat oarecum relația aceasta dintre România și statele din Golf? Acestea sunt întrebări care trebuie adresate miniștrilor de externe, președintelui și celor care îl sfătuiesc. Nu pot să ofer eu răspunsuri în locul lor.

Capitalul nostru istoric de încredere în lumea arabă este încă valorificabil sau trebuie refăcut complet pe bază de interese pragmatice noi?

Din păcate, aceasta este o realitate. Noi am încercat să facem ceva în acest sens și, repet, nu este doar grupul sau eu, nu suntem doar noi cei care încercăm să menținem această temă în atenția publică. Sunt și alte inițiative private, dar, din păcate, sunt foarte puține și sunt la început.

Ori noi avem nevoie mai mult decât altădată, avem nevoie de o strategie națională, de o strategie prezidențială, de o strategie la nivel de Minister de Externe, la nivel de Minister al Economiei și așa mai departe. Pentru că inițiativele acestea punctuale contează foarte puțin.