Atacurile din școli și capcana pedepselor mai dure. Cum vrea statul să pedepsească minorii pe care nu reușește să-i protejeze de radicalizare

În doar câteva zile, două atacuri violente comise de elevi, la Bistrița și Pitești, au readus în discuție siguranța școlilor și limitele măsurilor de prevenție. Autoritățile vorbesc despre sancțiuni mai dure, pază sporită și reducerea vârstei răspunderii penale. Dar pot aceste măsuri să prevină noi tragedii? „Adevărul” a discutat cu o specialistă în psihologie judiciară și un criminolog despre cauzele violenței și soluțiile care pot interveni înainte ca aceasta să escaladeze.

Un elev de 13 ani a comis un atac la o școală din Bistrița Foto: captură video bistriteanul.ro

Trei incidente petrecute în câteva zile, la Bistrița, Pitești și Timișoara, au readus în atenție siguranța elevilor și capacitatea școlilor de a identifica din timp comportamentele periculoase. După ce un elev de 13 ani a atacat o profesoară la Bistrița, un adolescent de 15 ani și-a atacat colegii cu o macetă la Pitești, iar un alt elev de 13 ani din Timișoara a fost fotografiat cu un cuțit în clasă, autoritățile au readus în discuție pedepsele mai dure și măsurile de securitate.

Cele trei cazuri sunt diferite și nu pot fi explicate printr-o singură cauză. Ele ridică însă întrebări despre felul în care școala, familia și autoritățile pot recunoaște semnalele de risc și pot interveni înainte ca situațiile să escaladeze.

Pentru că are sub 14 ani, copilul implicat în atacul de la Bistrița nu poate răspunde penal potrivit legislației actuale. În acest context, ministrul Justiției, Radu Marinescu, a readus în discuție o inițiativă pe care o susținuse și în ianuarie. Două proiecte legislative privind reducerea vârstei răspunderii penale au fost deja depuse și respinse de Senat în cursul acestui an.

Unul dintre proiecte, inițiat în 2026 de deputatul PSD Ștefan-Alexandru Băișanu, propune coborârea pragului de la 14 la 12 ani pentru infracțiunea de omor, în condițiile în care este dovedit discernământul minorului.

O inițiativă mai amplă, depusă de senatorul AUR Corneliu Negru, prevede răspunderea penală de la 12 ani pentru mai multe infracțiuni grave. Proiectul propune și eliminarea condiției privind dovedirea discernământului pentru minorii cu vârste între 14 și 16 ani.

Ce ar trebui făcut

Între timp, vineri premierul Luca Niculescu a convocat o ședință dedicată violenței în școli. Guvernul a anunțat mai multe măsuri, printre care „înăsprirea regimului sancționator pentru actele de violență care au loc în spațiul școlar, atât împotriva elevilor, cât și asupra cadrelor didactice”. Deocamdată, nu este clar cum vor fi puse în practică toate propunerile.

Specialiștii avertizează însă că înăsprirea pedepselor nu rezolvă, de una singură, problemele care duc la comportamente violente.

„Sub nicio formă soluția pentru astfel de situații nu este scăderea vârstei de răspundere penală. Este o soluție care vine mai degrabă să rezolve o problemă socială, care nu se rezolvă niciodată printr-o manieră penală”, explică Gabriela Groza, specialistă în psihologie judiciară.

În opinia sa, coborârea pragului ar putea aduce în sistemul penal copii de 12 și 13 ani, fără să existe garanția că astfel vor fi prevenite alte atacuri.

„Dacă observ comportamente problematice, pot să acționez și de la 5, de la 6, de la 7 ani. Măsurile timpurii previn mult mai bine săvârșirea unor fapte de acest gen decât pedepsele foarte aspre după ce au fost săvârșite”, spune psihologul.

Radicalizarea de extremă dreapta și semnalele care pot fi ratate

O investigație publicată de Snoop arată că școala din Bistrița era inclusă în programul Previsio, derulat de Serviciul Român de Informații pentru instruirea cadrelor didactice în identificarea și prevenirea radicalizării și a extremismului violent în rândul elevilor.

În cadrul programului participaseră la instruiri profesori și consilieri școlari din 24 de unități de învățământ din județul Bistrița-Năsăud. Cu toate acestea, potrivit materialelor de formare analizate de publicație și mărturiilor unor cadre didactice, instruirea punea accent în special pe terorismul islamist și pe atentatele unor grupări precum Al-Qaeda. Despre mișcările legionare și neonazism s-ar fi discutat mult mai puțin.

Aspectul capătă relevanță în contextul informațiilor apărute după atacul din Bistrița. Elevul ar fi apreciat postările unui cont care îl promova pe Corneliu Zelea Codreanu și distribuia mesaje anti-romi. 

În cazul din Timișoara, fotografia cu elevul de 13 ani ținând un cuțit în clasă a fost însoțită de un mesaj cu potențial intimidant, potrivit Inspectoratului Școlar Județean Timiș. Conducerea liceului a sesizat poliția după ce a primit o reclamație anonimă, iar autoritățile verifică împrejurările în care a fost realizată și distribuită imaginea.

Cele două situații nu sunt identice, iar simpla publicare a unei imagini cu un cuțit nu demonstrează existența unui plan de atac. Totuși, amenințările explicite și mesajele care glorifică violența trebuie evaluate cu seriozitate, fără ca școala să aștepte producerea unei agresiuni pentru a interveni, susțin specialiștii.

În mediul online, copiii și adolescenții pot ajunge în comunități care normalizează ura, glorifică agresiunea sau prezintă violența drept o formă de afirmare personală. În unele situații, discursul discriminatoriu și provocările pot evolua spre amenințări explicite sau chiar spre planificarea unor atacuri.

Prevenirea radicalizării presupune, astfel, mai mult decât reacția la un incident. Profesorii trebuie să poată recunoaște forme diferite de extremism și să distingă între provocările specifice vârstei și amenințările concrete, mai spun experții. Educația media, evaluarea semnalelor de risc și cooperarea dintre școală, familie, serviciile sociale și autorități sunt, de asemenea, esențiale.

De ce intervenția timpurie poate conta mai mult decât pedeapsa

Prevenția trebuie să înceapă înainte ca un comportament problematic să se transforme într-o faptă gravă. Asta presupune identificarea timpurie a riscurilor, sprijin pentru copii și părinți și existența unor adulți capabili să observe schimbările de comportament și să intervină.

„Dacă vrem cu adevărat să prevenim, trebuie să intervenim foarte repede în educarea lor, în lucrul cu părinții și în crearea unui mediu în care să existe un adult matur, care să le ofere sprijin și să răspundă unor nevoi emoționale pe care părinții nu reușesc întotdeauna să le satisfacă”, explică Gabriela Groza.

Una dintre dificultăți este capacitatea limitată a serviciilor sociale. Lipsa personalului suficient de bine pregătit și a resurselor poate întârzia intervenția în cazul copiilor care manifestă comportamente problematice.

În cazul atacului de la Pitești, familia adolescentului susține că acesta ar fi fost ținta unor glume și umilințe repetate. Reprezentanții școlii au afirmat că băiatul nu ar fi avut anterior un comportament problematic, iar ancheta trebuie să stabilească dacă a existat bullying și în ce măsură acesta a contribuit la conflict. Chiar dacă hărțuirea poate avea consecințe serioase asupra copiilor, ea nu justifică violența împotriva altora.

Cele trei incidente arată și dificultatea de a identifica din timp toate situațiile de risc. În timp ce în cazul din Bistrița au fost relatate mesaje publicate înaintea atacului, în cazul din Timișoara școala a aflat despre fotografie printr-o sesizare anonimă. La Pitești, reprezentanții liceului au declarat că adolescentul nu ar fi dat semne evidente că pregătește o agresiune.

Aceste diferențe fac necesară o abordare care să nu se bazeze exclusiv pe profiluri comportamentale sau pe presupunerea că un copil care pare liniștit nu poate deveni violent. Sunt importante atât reacția la amenințări concrete, cât și existența unor canale prin care elevii, părinții și profesorii să poată semnala în siguranță situațiile îngrijorătoare, spune psihologul.

La rândul său, criminologul Vlad Zaha atrage atenția că extinderea intervenției penale nu rezolvă problemele care stau la baza comportamentului violent. Contactul timpuriu cu sistemul de justiție poate avea efecte negative asupra dezvoltării copilului și poate îngreuna reintegrarea sa în societate.

Poziția specialiștilor este susținută și de recomandările Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului. În Comentariul general nr. 24 din 2019, organismul recomandă statelor să stabilească vârsta minimă a răspunderii penale la cel puțin 14 ani și încurajează adoptarea unui prag mai ridicat. Recomandarea ține cont de dezvoltarea copiilor și de efectele pe care contactul timpuriu cu sistemul penal le poate avea asupra lor.

Paza sporită și interzicerea rețelelor sociale nu elimină cauzele violenței

După atacurile din ultimele zile, discuțiile se concentrează adesea pe măsuri vizibile și imediate: mai mulți paznici, controale la intrare, detectoare de metale sau restricții privind accesul copiilor la rețelele sociale.

Criminologul Vlad Zaha critică ideea securizării excesive a școlilor prin instalarea detectoarelor de metale și efectuarea controalelor corporale sau ale bagajelor. Astfel de măsuri sunt dificil de aplicat pe scară largă și nu abordează, în opinia sa, cauzele care pot duce la violență.

Nici interzicerea accesului copiilor la rețelele sociale nu garantează că aceștia nu vor mai fi expuși propagandei extremiste. Mesajele pot circula pe mai multe platforme, iar restricțiile de vârstă sunt dificil de aplicat fără mecanisme eficiente de verificare. În plus, limitarea accesului online nu înlocuiește sprijinul psihologic și intervenția în familie sau în comunitatea școlară.

Cazul din Timișoara arată, totodată, că mediul online poate deveni un canal prin care comportamentele intimidante ajung la cunoștința școlii. Sesizarea anonimă a permis alertarea conducerii și a poliției, însă identificarea rapidă a unui incident nu înseamnă automat că toate riscurile au fost eliminate.

Asta nu înseamnă că măsurile de securitate nu au niciun rol, ci că ele nu pot funcționa singure. O abordare eficientă trebuie să combine siguranța în școli cu identificarea amenințărilor, sprijinul specializat și intervenția coordonată a instituțiilor.

Violența raportată în școli a scăzut în ultimul deceniu

Datele Ministerului Educației arată că în anul școlar 2024–2025 au fost raportate 9.137 de cazuri de violență în școli, față de 18.793 în anul școlar 2014–2015. Numărul raportat s-a redus, așadar, la mai puțin de jumătate în zece ani.

Scăderea generală nu diminuează gravitatea atacurilor recente, dar arată de ce cazurile extreme trebuie analizate în context, fără a fi confundate cu toate formele de violență din școli. În același timp, trei incidente apropiate în timp nu sunt suficiente pentru a demonstra că violența școlară este în creștere la nivel național.

Gabriela Groza subliniază că dorința de a vedea o pedeapsă proporțională cu gravitatea unei fapte răspunde și nevoii de dreptate a publicului. Totuși, pedeapsa nu garantează că alte infracțiuni vor fi prevenite. Cei care comit acte violente nu evaluează întotdeauna rațional sancțiunile și consecințele, iar impulsurile și motivațiile pot cântări mai mult decât riscul de a fi pedepsiți.

„Să nu confundăm însă cazurile extreme cu cazurile frecvente și să înțelegem cum funcționează prevenția”, este mesajul specialistei.

Măsurile anunțate de Guvern

În ședința din 23 octombrie, Guvernul a anunțat un set de măsuri pentru combaterea violenței în școli. Aplicarea lor concretă urmează să fie clarificată. Printre propuneri se numără:

• Întărirea pazei la intrările în școli și în incinta acestora, prin creșterea numărului de paznici și introducerea unor măsuri de supraveghere și control;
• Operaționalizarea unui mecanism de reacție rapidă, cu reprezentanți ai Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătății, Ministerului Muncii și Protecției Sociale și ai altor instituții responsabile;
• Creșterea numărului de consilieri psihologici școlari și pregătirea profesorilor pentru identificarea timpurie a riscurilor de violență și radicalizare;
• Revizuirea și întărirea planurilor de pază ale unităților de învățământ;
• Înăsprirea sancțiunilor pentru actele de violență comise în școli, atât împotriva elevilor, cât și a cadrelor didactice;
• Modificări legislative privind deținerea și introducerea obiectelor interzise în unitățile de învățământ;
• Lansarea unei campanii media pentru prevenirea și descurajarea violenței în școli.