Cel puţin la Tg. Mureş asta e situaţia. 

Toamna, am plătit o factură de 2000 de lei, acum, am primit una de 1000. Anul trecut am sunat la call centerul din oraş. O domnişoară mi-a sugerat să solicităm schimbarea contorului, ceea ce s-a şi întîmplat. Credeam că situaţia fusese rezolvată. Aş! Factura a rămas aceeaşi, poate cu 3 lei mai puţin.

Acum, Electrica nu se mai poate suna. Adică se poate suna: poţi să aştepţi mult şi bine pînă ce nu îţi răspunde nimeni. 

Am mers deci, la sfîrşitul lui ianuarie, la poarta instituţiei. Este lîngă turbina din Tg. Mureş. Şanţ, iarbă, gunoi. Arată ca o fabrică părăsită. În curte, se plimbă un portar cu spatele mereu la clienţi, altfel ar trebui să răspundă la întrebări jenante despre deciziile inepte ale şefilor. O coadă merge spre informaţii, o alta, spre înnoirea contractelor. Normal că nimeni de la contracte nu crede că mergi la informaţii.

Într-un sfîrşit am ajuns înăuntru. O doamnă drăguţă mi-a zis să duc fotografia indexului listat. Zis şi făcut. Se rezolvă, încercase să mă liniştească.

Da, dar tot mai vedeam factura aceea în contul meu. Credeam că este vreo greşeală, dar în urmă cu cîteva zile am primit un preaviz cum că la sfîrşitul lui martie vom fi deconectaţi în caz că nu plătim cei 1000 de lei. M-am deplasat din nou la Electrica, m-am certat cu suspicioşii - şi am aflat că factura e corectă, că sumele de 200 de lei fuseseră doar estimări, că atît am consumat, că asta e. La întrebarea dacă pot plăti în rate doamna din trecut mi-a zis că ea nu se pricepe la asta.

Dragă Electrica, chiar nu mă interesează cît cîştigă directorii tăi. Soţia mă învăţase că nu banii sunt importanţi pe lumea asta, şi deşi nu avem un salariu exorbitant, ne descurcăm. Dar ce ar fi oare dacă nu m-aş simţi ca un măgar nenorocit care cade în genunchi să poată plăti pentru tine?! Ce ar fi dacă te-ai lua în serios şi ai fi un furnizor veritabil?! Ăsta e singurul meu dor pe care-l mai am, Electrica dragă.