
Scăpăm cu viață? - despre kgiști, Unire și lume
0Cred că de mult n-am avut atât de puțină Unire ca ieri. Georgeștii au demonstrat zgomotos și agresiv: din fericire, eu i-am văzut doar întorcându-se și cu tricolorul înfășurat, blânzi ca niște mielușei. Dar în înregistrări și videouri, arată de parcă și-ar fi regăsit credința.

Într-un fel, îi înțeleg: în țara asta orice problemă care pare simplă devine întortocheată și se lâncezește. „Kafka e mic copil pe lângă ce se întâmplă aici” - mi-a zis un prieten odată, și din păcate mi-a fost dat să înțeleg că are dreptate. Ce mai poți face, dacă nici după acțiuni legale succesive nu se întâmplă nimic, când o simplă sentință e amânată din nou și din nou, când îți dai seama că întregul sistem e inuman, nu are față recognoscibilă, că poți să urli cât vrei, totul rămâne cum a fost? Abia aștepți să apară un om cărunt să spună ce vrei să auzi. Ce mai contează că omul a ajuns pe Lună, dacă tu ești necăjit în fiecare lună, ba mai mult, în fiecare zi? Nu te mai interesează: abia aștepți weekendul să poți pleca în misiunea ta.
Abia acum se arată în toată șubrezenia ei sublimă Unirea aceasta care a fost mereu amintită și sărbătorită, dar nicicând înțeleasă. Acum niște ani am scris o postare tot aici pe Adevărul despre cum arată niște orașe de provincie din Transilvania - în timp ce mulți nu mai pot de „Transilvania e pământ românesc”: până și Marele Taciturn s-a trezit să facă glume proaste despre maghiari. Sigur, firește, fără îndoială: dar uitați-vă, dragi patrioți orali, la Turda sau la Sighișoara și o să vă speriați.
Pe de altă parte, sigur, nu-i înțeleg pe kgiști. Peste tot se ridică inepția, teoriile conspiraționiste nici nu se mai pot număra, legionarismul e în școli și „maestrul” Dorel Vișan predică bazaconiile lui. Din asta nu cred că ne vom renaște, sau doar după ce vom fi ajunși cenușă. Dar oamenii vicleni din fruntea acestei nemulțumiri întemeiate vor prospera fără doar și poate. Ei pescuiesc în ape tulburi și nici nu le plac apele limpezi.
Apele limpezi care nici în lume nu se prea văd. În fruntea SUA e un bădăran agresiv („prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”), lângă noi e război cu un țar întunecat, iar Europa nu-și găsește liderii. Poate totuși scăpăm cu viață.