Cine au fost dușmanii de moarte ai poporului evreu. Tribul misterios care a dus un război de exterminare cu israeliții

Unul dintre cele mai misterioase popoare ale lumii vechi a fost amelechiții, dușmanul de moarte ai poporului evreu. Este singurul neam pe care până și Dumnezeul Vechiului Testament l-a condamnat la exterminare. În momentul de față există numeroase teorii privind identitatea amelechiților.

Iosua împotriva Amelechiților FOTO wikipedia

Vechiul Testament, pe lângă valoarea sa religioasă și spirituală pentru creștini și iudaici, are și o valoare documentară și istorică. Este practic o colecție antică de texte, ca un soi de cronică care documentează istoria, legile, legendele și teologia israeliților, concentrându-se în principal pe relația lor cu Dumnezeu și ocuparea Canaanului. Dar, totodată face referiri la realități politice aferente unui interval istoric destul de mare, întins pe 1000 de ani (din 1400 îHr și până în 400 ÎHr). Adică descrie popoare, regate, bătălii, obiceiuri și moravuri din secolul al XII lea și până în secolul al V lea ÎHr. Pe scurt, Vechiul Testament are valoare istorică reală, dar trebuie interpretat critic fiind mai degrabă o combinație de istorie, teologie și literatură.

„Nu există nicio îndoială că arheologia a confirmat istoricitatea substanțială a tradiției Vechiului Testament”, preciza istoricul William F. Albright, unul dintre cei mai importanți specialiști în arheologie biblică. Printre altele, în Vechiul Testament se găsesc mărturii și despre popoare care au trăit în Orientul Apropiat și Mijlociu în perioada menționată mai sus, o adevărată cronică politică a vremurilor. 

Printre cele mai misterioase neamuri descrise în Vechiul Testament este cel al amelechiților. Aceștia sunt descriși ca dușmanii de moarte ai evreilor, cei care au luptat ori de cât ori au avut ocazia împotriva iudeilor. E singurul neam pe care până și Dumnezeul din Vechiul Testament l-a condamnat la exterminare, pentru faptele lor. Existența și identitatea acestor amelechiți este dezbătută și astăzi din punct de vedere științific. 

Amelechiții, dușmanul de moarte al poporului evreu

În  „Exodul”, după ce evreii reușesc să treacă Marea Roșie, prin minunea făcută de Moise cu ajutorul lui Dumnezeu, și scapă de egipteni, amelechiții îi prind în ambuscadă. Israeliții își făcuseră tabăra la Refidim, dar sunt atacați prin surprindere. Moise îi poruncește lui Iosua să adune repede cei mai buni luptători și să-i conducă pe israeliți în luptă. Este o luptă grea cu balanța care se înclină când într-o parte când în alta. În cele din urmă evreii reușesc să iasă victorioși. 

Ulterior, războaiele dintre evrei și amelechiți au continuat. În „Numeri” amelechiții aliați cu triburi ale canaaniții ucid un grup de israeliți care încerca să intre în regiunea muntoasă a amoriților. În „Cartea Judecătorilor” Amalec și aliații lor moabiți și amoniți înving Israelul pentru ca moabiții să-i poată asupri. În aceeași carte sunt confirmate numeroase alte raiduri ale amaleciților, singuri sau cu alte triburi în teritoriile israelite. De exemplu, amelechiții și aliații lor madianiți distrug fermele israeliților „până la Gaza”, provocând o foamete fără precedent. Efectiv, sunt consemnate secole întregi de atacuri și asuprire ale asupra evreilor, ca și cum aceștia ar fi încercat să-i alunge din Canaan sau efectiv să-i stârpească. Tocmai de aceea îi Vechiul Testament, profeții îi consideră dușmanii de moarte au poporului evreu. Profetul Samuel spune israeliților: „Așa vorbește Domnul oștirilor: «Îl voi pedepsi pe Amalek pentru ce a făcut lui Israel, pentru cum l-a prins în ambuscadă pe drum când s-a urcat din Egipt».

Ulterior, Vechiul Testament spune că însuși Dumnezeu (Iahve) i-a poruncit lui Saul, primul rege al Israelului, în secolul XI, să extermine poporul amelechiții. Efectiv să-i ucidă pe toți deopotrivă, bărbați, femei, copii, inclusiv sugari. De asemenea în  „Deuteronom” israeliților li se poruncește în mod specific să „șteargă amintirea lui Amalek de sub cer” odată ce au luat în stăpânire „Tărâmul promis”, ca pedeapsă pentru „ceea ce le-a făcut Amalek pe drum, când ieșeau din Egipt”, referindu-se la ceea ce s-a întâmplat la Refidim. 

Saul îi conduce pe israeliți în luptă și îi atacă pe amelechiți în teritoriile lor. Cuceresc „cetatea lui Amalek” și îl capturează pe regele lor Agag. „Așa cum sabia ta a făcut femeile fără copii, tot așa va fi mama ta fără copii printre femei”, îi transmite Samuel. Cu toate acestea Saul nu-l ucide pe Agag și nici nu omoară, așa cum i-a cerut Iahve, toți pruncii și cele mai bune vite ale amelechiților (uciderea vitelor era echivalentul condamnării la moarte prin înfometare), pierzând favoarea divinității. 

Un mister al istoriei, între realitate și ficțiune

Până la urmă cine au fost acești amelechiții? Din punct de vedere istoric este greu de spus. Haideți să vedem ce spune Vechiul Testament. Conform Bibliei, amelechiții erau un popor nomad sau seminomad care locuia în Peninsula Negev și Sinai. Erau crescători de vite, oi și cămile care se deplasau de-a lungul zonei de sud a Canaanului. Se spune despre ei că erau și buni meșteșugari prelucrând obiecte din cupru. Ulterior, aceiași amelechiți, devin sedentari sau semi-sedentari.

În vremea lui Saul, adică prin secolul XI îHr, amelechiții aveau fortificații, un soi de proto-orașe, care au fost cucerite de armatele israeliților. În plus, aveau un rege, pe Agag, ceea ce indică o structură socială tot mai complexă. Nu există dovezi arheologice clare privind existența acestor amelechiți. Dar, există numeroase tell-uri, adică zone fortificate în zona atribuită de Biblie amelechiților. Sunt specialiști care spun că acești amelechiți ar fi trăit în regiunea de stepă a Israelului Antic, aproape de Kadesh. Mai precis este vorba despre Tell Nebi Mend în Siria modernă, lângă granița cu Libanul și la aproximativ 24 km sud-vest de Homs, pe râul Oronte. Referințele biblice care arată că acest popor se trage de la un erou eponim, un „părinte al națiunii” numit Amalek. Acesta este descris în „Geneza” ca fiind dintre „căpeteniile fiilor lui Esau”. 

Un război fratricid?

În Biblie se spune că acest Amalek era un descedent al lui Esau. Esau era fiul patriarhului Isaac și al Rebecăi, și fratele geamăn al lui Iacov. Acesta și-a vândut dreptul de întâi născut, păcălit de Iacov, și a jurat răzbunare. Era un vânător iscusit și se spune că a fost strămoșul nomazilor din zona Canaanului. Atunci amelechiții să fi fost tot un trib israelit? Iar toată lupta a fost mai degrabă un război fratricid? Greu de spus.

Alte referințe biblice arată faptul că Amalek a fost fiul lui Elifaz (el însuși fiul lui Esau) și al concubinei lui Elifaz, Timna. Timna era de alt neam și a fost respinsă de marii patriarhi evrei.  Pentru a-i pedepsi pe patriarhi pentru atitudinea lor, Dumnezeu a făcut ca Timna să dea naștere lui Amalek, ai cărui descendenți aveau să producă, așa cum am văzut, multă suferință evreilor. Totodată se spune că Amalek a fost produsul unei uniuni incestuoase, deoarece Elifaz a fost tatăl vitreg al Timnei, conform Vechiului Testament.