Afirmam că este vorba despre o chestiune care, dincolo de aspectele economice, antrenează o discuţie cu mult mai amplă, implicând poziţionări politice privitoare la viitoarea asamblare a structurii de putere în cadrul a ceea ce va fi noul proiect european cu nucleul său dur, adică motorul franco-german. „Ofensiva Macron“ al cărui traseu a cuprins şi România, pe fond, asta presupune: marii jucători, inclusiv decidenţii instituţiilor din Bruxelles, doresc să vadă care este, foarte precis, poziţionarea în acest moment a unor State Membre, cu deosebire a celor din centrul şi estul Europei, faţă de o problemă esenţială în ce priveşte viitorul pieţelor muncii dar şi, în acelaşi timp, evoluţia lor în funcţie de negocierile din acest moment privind cele patru mari posibilităţi care se profilează la orizontul imediat.

Acestea sunt: a) refuzul oricărei modificări a Directivei din 1996; b) acceptarea doar a unui text nou, cel propus de Comisia Europeană; c) discutarea unei variante de compromis ce va fi prezentate luna viitoare de preşedinţia estoniană; d) acceptarea propunerilor făcute de Franţa, ceea ce ar implica o formă finală mai coercitivă a Directivei.

Scandalul de acum, la dimensiuni foarte serioase şi care poate avea urmări nebănuite, a izbucnit după ce, joi, doamna Beata Szydlo, prim-ministru al Poloniei, a afirmat din nou că, „în interesul lucrătorilor polonezi“, ţara sa va „refuza până la capăt o reformă a Directivei“. Aflat la Sofia, Preşedintele Macron a estimat că „este o nouă greşeală a Varşoviei“ şi că, astfel, „Polonia se izolează... şi decide să meargă împotriva intereselor europene pe numeroase subiecte. Poporul polonez merită ceva mai bun decât asta şi doamnei Prim Ministru îi va fi foarte greu să explice că este un lucru bun ca lucrătorii polonezi să fie plătiţi prost... Europa a fost creată pentru a crea convergenţă, iar asta este însăşi esenţa fondurilor structurale de care profită Polonia... iar Europa s-a construit şi pe baza libertăţilor publice pe care le încalcă acum Polonia“.

A urmat un răspuns extrem de dur al părţii poloneze: „Fără îndoială, aroganţa lui Emmanuel Macron se datorează lipsei sale de experienţă - a spus Primul Ministru Beate Szydlo. Îl sfătuiesc pe Domnul Preşedinte să se ocupe de treburile ţării sale, poate atunci va reuşi să aibă aceleaşi rezultate economice şi acelaşi nivel de securitate pentru cetăţenii săi ca cele sunt garantate de Polonia... Polonia este membră a UE exact în aceeaşi măsură ca Franţa“.

În subtext, se mai vorbeşte doar despre Directiva în cauză? Evident că nu, iar aluziile foarte transparente anunţă care va fi poziţia Franţei în momentul în care, peste câteva zile, la Bruxelles ar trebui să ajungă răspunsul Guvernului polonez la ultimatumul lansat de Comisia Europeană privind modificările la legile justiţiei, perspectiva invocată fiind o posibilă aplicare a celei mai dure sancţiuni posibile, cea în care, în termenii art.7 din Tratat, Poloniei îi poate fi retras temporar, dreptul de vot în toate instanţele europene.

Acesta este contextul, în evoluţie extrem de rapidă şi, după cum vedeţi, cu tendinţe de explozie majoră, în care, ieri, mă întrebam care va fi răspunsul final al României, poziţia pe care se va baza votul pe care ţara noastră, reprezentată de ministrul Lia Olguţa Vasilescu îl va da în Consiliul din 23 octombrie în care, alături de omologii săi din Statele Membre, va trebui să se decidă o soluţie. Sau, dimpotrivă, să se amâne totul pentru o altă ocazie.

Ministerul Muncii a transmis ieri redacţiei noastre un răspuns pentru care mulţumim călduros. Sigur, sunt redate două documente mai vechi (3 martie 2017), gândite în contextul Preşedinţiei malteze a Consiliului, dar faptul că ele au fost reluate acum, conform uzanţelor, înseamnă reasumarea integrală a poziţiei exprimate atunci, chiar şi în contextul convorbirilor avute de Preşedintele Franţei la Cotroceni şi Palatul Victoriei. În acest sens, înţelegem că aceasta este poziţia noastră de negocieri, foarte apropiată de cea a Poloniei şi foarte, foarte departe nu numai de ce vrea Macron, dar şi de varianta de modificare, mult mai blândă, a Comisiei Europene.

Aşa cum este corect, reproducem ceea ce avem din partea Ministerului Muncii. Rezum ceea ce, după părera mea, este deosebit de interesant în documentul care prezintă în esenţă punctele de vedere româneşti:

Constatăm că revizuirea Directivei privind detaşarea lucrătorilor a provocat diviziuni profunde între statele membre (aspecte reflectate atât la nivelul Consiliului Uniunii Europene cât şi în Parlamentul European dar şi în reacţiile Parlamentelor Naţionale prin declanşarea cartonaşului galben).

În ceea ce priveşte evoluţiile discuţiilor la nivelul Consiliului, România îşi exprimă convingerea că PRES MT va continua eforturile destinate atingerii unui compromis acceptabil pentru toate statele membre, printr-o abordare echilibrată a dosarului.

 

Reiterăm că propunerea de Directivă, în forma actuală, odată adoptată riscă să afecteze competitivitatea companiilor şi să conducă la o fragmentare a Pieţei Interne, introducând sarcini disproporţionate pentru prestatorii de servicii.

 

Prevederile din acest domeniu ar trebui să fie clar exprimate şi reglementate, astfel încât prestatorilor de servicii transnaţionale din toate statele membre să le fie clar care este legislaţia aplicabilă, ce reguli de remunerare a lucrătorilor trebuie să respecte şi cine va furniza informaţiile necesare.

 

Dezbaterile generate de acest dosar au arătat faptul că este necesar şi etic să recunoaştem punctul de vedere al fiecărei părţi, în cadrul unor discuţii echilibrate, în caz contrar existând riscul antagonizării şi creării unei falii între statele membre din vestul Europei şi cele din est, care în final va afecta semnificativ funcţionarea Pieţei Interne“  (Elemente de intervenţie în cadrul punctului AOB destinat prezentării de către PRES MT a evoluţiilor negocierilor, Consiliul Ocupare, Politică Socială, Sănătate şi Afacerile Consumatorului, Bruxelles, 3 martie, 2017)

La fel de interesante sunt câteva paragrafe din „elementele de intervenţie din cadrul reuniunii bilaterale cu Marianne Thyssen, comisar european“, cu atât mai mult cu cât un asemenea document este, în practica de la Bruxelles, unul confidenţial, cu circuit restrâns, doar pentru uzul negociatorilor. Dar, dacă doamna Ministru Olguţa Vasilescu a decis să ni-l ofere, înţeleg că el este în continuare absolut actual ca poziţie românească.

 

„... ne menţinem preocuparea în ceea ce priveşte procesul revizuirii cadrului detaşării lucrătorilor. Revizuirea Directivei privind detaşarea lucrătorilor a provocat diviziuni profunde între statele membre şi riscă să fragmenteze iremediabil Piaţa Internă (aspecte reflectate atât la nivelul Consiliului Uniunii Europene cât şi în Parlamentul European).

 

În opinia României, punct de vedere reflectat şi de avizele motivate transmise de cele două camere ale Parlamentului naţional, propunerea de directivă, în forma actuală, poate reprezenta o barieră suplimentară în calea liberei prestări a serviciilor pe piaţa internă şi afecta competitivitatea UE în ansamblu, într-un moment în care Europa are nevoie de o coeziune a pieţei interne şi de consolidarea colectivă a creşterii economice a acesteia.

 

Prin adoptarea dispoziţiilor curente un număr semnificativ de lucrători din UE vor rămâne fără locuri de muncă odată cu limitarea, până la desfiinţare, a activităţii companiilor care prestează actualmente servicii transfrontaliere (inclusiv IMM-uri), inclusiv din SM cu niveluri salariale ridicate (DE, FR care se numără între primele 3 SM cu numărul cel mai mare de lucrători detaşaţi).

 

Dezbaterile generate de acest dosar au arătat faptul că este necesar şi etic să recunoaştem punctului de vedere al fiecăreia dintre părţi, în cadrul unor discuţii echilibrate, în caz contrar existând riscul antagonizării şi creării unei falii între statele membre din vestul Europei şi cele din est, care în final va afecta semnificativ funcţionarea Pieţei Interne. Dacă această temă pur tehnică este transformată într-o chestiune politică, atunci se pierde esenţa mizei iniţiale a proiectului de revizuire a Directivei, dorinţa de încurajare a tendinţelor protecţioniste, exprimată de un anumit număr de State Membre, fiind contrară legislaţiei europene.(...) Dorim să exprimăm şi opinia că nu suntem de acord cu utilizarea pe o scară tot mai largă a sintagmei dumping social” atunci când discutăm de detaşarea lucrătorilor europeni şi nivelurile diferite de salarizare existente între statele membre. Atragem atenţia că ne aflăm în faţa unei exploatări nefavorabile a unor termeni economici, care aruncă în final o lumină negativă asupra domeniului social. Astfel, considerăm că ar fi mult mai corectă utilizarea sintagmei de decalaj salarial:”, pentru a evita confuzia şi conotaţia negativă pe care o are expresia dumping social”.

 

Diferenţele de salarizare care există între Statele Membre nu constituie o competiţie neloială atunci când discutăm de libera circulaţie a serviciilor, astfel încât decalajele salariale existente nu ar trebui catalogate drept “dumping social”.

 

În opinia noastră, raportat la diferitele caracteristici ale statelor membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte reglementările din domeniul relaţiilor de muncă şi salarizării, apreciem ca fiind necesară o evaluare pertinentă a potenţialelor efecte ale adoptării modificărilor textului Directivei 96/71/CE, în cadrul căreia  o atenţie sporită ar trebui acordată  riscului creşterii şomajului în unele dintre statele membre ale Uniunii Europene, luând în considerare faptul că pentru companiile care prestează servicii transnaţionale, prin mărirea cheltuielilor cu forţa de muncă, precum şi a celor de informare, riscul de afectare semnificativă a competitivităţii acestora este foarte ridicat.

 

Este necesar să ne asigurăm că discuţiile legate de revizuirea regulilor aplicabile în cazul detaşării transnaţionale nu ascunde, în spatele noţiunilor de „competitivitate”, „abuzuri” şi „creşterea salariilor lucrătorilor”, protecţionismul naţional, prin adoptarea unei legislaţii care va pune presiune pe angajaţi, şi în acest sens contăm pe sprijinul Comisiei Europene, în calitatea sa de gardian al Tratatelor Uniunii Europene“.

 

Şi, pentru ca imaginea să fie completă, iată poziţia Preşedintelui României pe acest subiect:

 

„Este foarte important să evităm simplificările inutile în această speţă. Putem să observăm foarte uşor că în special în Europa de Vest, nu numai în Franţa, şi în altă parte, apare tot mai des această discuţie legată de ceea ce se numeşte „social dumping”, adică evitarea unor cheltuieli sociale care nu se motivează. În acest sens, nu pot să vă spun că sunt pentru sau sunt contra şi sunt foarte multe aspecte, unele dintre ele foarte tehnice, care trebuie discutate de către specialişti. Evident nu cred că v-aţi imaginat că domnul Preşedinte Macron şi cu mine stăm să redactăm un draft al acestei directive, dar trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt. Există pe de-o parte o mare nemulţumire în Franţa că sunt lucrători care aparent încearcă mai degrabă să eludeze sistemul decât să se încadreze în sistem, pe de altă parte putem să observăm că există foarte mulţi oameni în Europa de Est, de exemplu în România, care vor să lucreze în Franţa, în Germania, în Spania. Ei, dacă situaţia este aşa, este foarte clar că trebuie să îmbunătăţim această directivă. Este inadmisibil să vedem aceste nemulţumiri, pe de-o parte în Europa de vest că vin muncitori şi nu sunt toţi declaraţi, pe de altă parte dorinţa oamenilor din est de a trăi mai bine. Şi una, şi alta este legitimă. Şi dacă această directivă a produs astfel de disensiuni şi a produs astfel de divergenţe de abordare nu înseamnă că oamenii din Franţa nu au dreptate sau că oamenii din România nu au dreptate, înseamnă că directiva nu este suficient de clară şi nu este suficient de bună. În acest sens, am fost amândoi, încă din iunie, de acord că specialiştii trebuie să discute pentru a face directiva mai clară, mai bine aplicabilă şi mai eficientă pentru toată lumea. Este foarte important să se evite anumite simplificări şi confuzii. Nimeni - subliniez - nimeni nu doreşte să înlăture competiţia sau piaţa liberă, însă ceea ce în mod evident se doreşte, de exemplu în Franţa, este să se evite folosirea unui sistem care are foarte mare deschidere pentru a eluda plata unor taxe, impozite şi aşa mai departe. E clar că lucrurile nu se rezolvă simplu. Nu este nici pe departe suficient să se rescrie directiva, chiar în forma îmbunătăţită. Este nevoie evident de o colaborare mult mai intensă şi mai integrată între sistemele sociale din toate ţările Uniunii Europene. Este nevoie evident de un control mult mai bun şi atunci avem şansa, dacă abordăm aceste chestiuni cu maximă seriozitate şi deschidere în sens pozitiv, să facem sistemul să funcţioneze mai bine, astfel că o firmă românească poate să meargă în Franţa şi să lucreze acolo, cum o firmă franceză poate să vină în România şi să lucreze aici, fără să apară aceste suspiciuni că unii iau locul de muncă al celorlalţi.

Până la urmă, şi acest lucru este foarte important de subliniat, regulile europene au fost construite pentru a înlesni convergenţa, sau, în traducere mai simplă, pentru a înlesni o dezvoltare care ne duce pe toţi pe aceeaşi treaptă a nivelului de trai. Or, există şi se cunoaşte, agenţii şi firme în Europa care exploatează tocmai diferenţele de nivel pentru a face ele câştig şi, în concluzie, apar astfel de discuţii politice care nu ajută pe absolut nimeni. Ca să nu ne înţelegem greşit, ceea ce îmi doresc eu şi ceea ce îşi doreşte domnul Preşedinte Macron este să facem lucrurile mai clare şi mai bune pentru toată lume pentru a avea o abordare corectă, o abordare echitabilă faţă de toată lume, şi, nu vreau să repet, dar este evident că în domeniul transporturilor rutiere lucrurile nu au fost încă înţelese foarte bine în acest sens. Acolo problemele sunt specifice şi trebuie tratate ca atare şi nimeni, dar absolut nimeni, nu are intenţia să creeze condiţii favorabile pentru unii şi defavorabile pentru alţii. Ceea ce dorim şi ne dorim cu toţii este o directivă pe detaşare, plus o directivă pe transport care îmbunătăţesc situaţia şi pentru unii şi pentru alţii, dar scot din piaţă pe aceia care speculează în sens negativ, din punctul nostru de vedere,  diferenţele de dezvoltare care momentan încă persistă. Sper să fi fost destul de clar în această chestiune.

Până la urmă, care este însă poziţia noastră finală, cea pe care, totuşi, va trebui s-o sintetizeze Guvernul României, luând în calcul toate elementele contextuale de acum? Poate o vom şti la timp.


Consiliul Ocupare, Politică Socială, Sănătate şi Afacerile Consumatorului - EPSCO

Bruxelles, 3 martie 2017

Punctul 8 – Diverse

(b) Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a prevederilor Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

-           Informare din partea Preşedinţiei cu privire la stadiul negocierilor

Elemente de intervenţie în cadrul punctului AOB destinat prezentării de către PRES MT a evoluţiilor negocierilor

Reafirmăm sprijinul pentru consolidarea principiilor liberei circulaţii a lucrătorilor şi a serviciilor, ca piloni de bază ai Pieţei Interne. În acest sens, apreciem că este importantă evitarea introducerii de bariere suplimentare care ar putea limita nejustificat aceste libertăţi.

Reamintim că unul dintre obiectivele centrale asumate de Comisia Juncker, la început de mandat, a fost cel privind crearea de locuri de muncă. Un obiectiv salutar pe care-l sprijinim pe deplin, dar care trebuie materializat prin măsuri concrete.

 

În acest sens, propunerea de revizuire a Directivei cadru privind detaşarea lucrătorilor nu face decât să acţioneze în direcţia opusă obiectivelor asumate de Comisie şi riscă să afecteze un număr semnificativ de lucrători detaşaţi şi companii care prestează servicii transfrontaliere. O legislaţie neclară va introduce incertitudine juridică în proces şi va limita, până la desfiinţare, detaşarea lucrătorilor.

 

Statisticile actuale confirmă că SM cu nivel salarial ridicat (DE, FR) se numără printre primele state care detaşează în Uniunea (ca număr de lucrători detaşaţi), astfel că promovarea unor reglementări neclare va afecta şi lucrătorii şi companiile din acestea.

Protecţia drepturilor lucrătorilor detaşaţi este esenţială şi susţinem consolidarea cooperării administrative şi punerea în aplicare de către autorităţile competente ale statelor membre a unor măsuri administrative şi de control care să permită îmbunătăţirea protecţiei acestor lucrători faţă de orice forme de exploatare.

 

Eforturile noastre ar trebui concentrate pe combaterea problemelor reale din procesul de detaşare, prin întărirea cooperării între SM la nivel interinstituţional şi prin transpunerea mai eficientă a legislaţiei existente.

În acest sens, reamintesc că RO are acorduri bilaterale/declaraţii comune semnate cu SM UE (ex: NL şi în perspectivă FR), prin care se pune accent pe consolidarea dialogului bilateral şi a schimbului de informaţii, urmărindu-se astfel asigurarea unei transparenţe totale în proces şi combaterea abuzurilor împotriva lucrătorilor detaşaţi.

 

Suplimentar, în perioada următoare România va definitiva şi procesul de transpunere a Directivei 2014/67/UE[1] (enforcement directive), având astfel pârghii suplimentare pentru consolidarea procesului de implementare şi monitorizare a detaşării.

 

Constatăm că revizuirea Directivei privind detaşarea lucrătorilor a provocat diviziuni profunde între statele membre (aspecte reflectate atât la nivelul Consiliului Uniunii Europene cât şi în Parlamentul European dar şi în reacţiile Parlamentelor Naţionale prin declanşarea cartonaşului galben).

În ceea ce priveşte evoluţiile discuţiilor la nivelul Consiliului, România îşi exprimă convingerea că PRES MT va continua eforturile destinate atingerii unui compromis acceptabil pentru toate statele membre, printr-o abordare echilibrată a dosarului.

 

Reiterăm că propunerea de Directivă, în forma actuală, odată adoptată riscă să afecteze competitivitatea companiilor şi să conducă la o fragmentare a Pieţei Interne, introducând sarcini disproporţionate pentru prestatorii de servicii.

 

Prevederile din acest domeniu ar trebui să fie clar exprimate şi reglementate, astfel încât prestatorilor de servicii transnaţionale din toate statele membre să le fie clar care este legislaţia aplicabilă, ce reguli de remunerare a lucrătorilor trebuie să respecte şi cine va furniza informaţiile necesare.

 

Dezbaterile generate de acest dosar au arătat faptul că este necesar şi etic să recunoaştem punctul de vedere al fiecărei părţi, în cadrul unor discuţii echilibrate, în caz contrar existând riscul antagonizării şi creării unei falii între statele membre din vestul Europei şi cele din est, care în final va afecta semnificativ funcţionarea Pieţei Interne.

 

Elemente de intervenţie în cadrul reuniunii bilaterale cu Marianne Thyssen, comisar european

România îşi reafirmă sprijinul pentru consolidarea principiilor liberei circulaţii a lucrătorilor şi a serviciilor. Libera circulaţie a serviciilor reprezintă un pilon de bază al pieţei interne. România apreciază că este importantă evitarea introducerii de bariere suplimentare care ar putea limita nejustificat această libertate.

 

România este pe deplin angajată să asigure standarde înalte de protecţie, drepturi sociale şi munca decentă pentru toţi lucrătorii europeni, dar şi o bună funcţionare a Pieţei Interne. Suntem de asemenea implicaţi în promovarea concurenţei echitabile, competitivităţii şi liberei circulaţii a forţei de muncă.

 

În acest sens, ne menţinem preocuparea în ceea ce priveşte procesul revizuirii cadrului detaşării lucrătorilor. Revizuirea Directivei privind detaşarea lucrătorilor a provocat diviziuni profunde între statele membre şi riscă să fragmenteze iremediabil Piaţa Internă (aspecte reflectate atât la nivelul Consiliului Uniunii Europene cât şi în Parlamentul European).

 

În opinia României, punct de vedere reflectat şi de avizele motivate transmise de cele două camere ale Parlamentului naţional, propunerea de directivă, în forma actuală, poate reprezenta o barieră suplimentară în calea liberei prestări a serviciilor pe piaţa internă şi afecta competitivitatea UE în ansamblu, într-un moment în care Europa are nevoie de o coeziune a pieţei interne şi de consolidarea colectivă a creşterii economice a acesteia.

 

Prin adoptarea dispoziţiilor curente un număr semnificativ de lucrători din UE vor rămâne fără locuri de muncă odată cu limitarea, până la desfiinţare, a activităţii companiilor care prestează actualmente servicii transfrontaliere (inclusiv IMM-uri), inclusiv din SM cu niveluri salariale ridicate (DE, FR care se numără între primele 3 SM cu numărul cel mai mare de lucrători detaşaţi).

 

Dezbaterile generate de acest dosar au arătat faptul că este necesar şi etic să recunoaştem punctului de vedere al fiecăreia dintre părţi, în cadrul unor discuţii echilibrate, în caz contrar existând riscul antagonizării şi creării unei falii între statele membre din vestul Europei şi cele din est, care în final va afecta semnificativ funcţionarea Pieţei Interne. Dacă această temă pur tehnică este transformată într-o chestiune politică, atunci se pierde esenţa mizei iniţiale a proiectului de revizuire a Directivei, dorinţa de încurajare a tendinţelor protecţioniste, exprimată de un anumit număr de State Membre, fiind contrară legislaţiei europene.

 

Eforturile noastre ar trebui concentrate pe combaterea problemelor reale din procesul de detaşare, prin întărirea cooperării între SM la nivel interinstituţional şi prin transpunerea mai eficientă a legislaţiei existente.

 

În acest sens, reamintesc că RO are acorduri bilaterale/declaraţii comune semnate cu SM UE (ex: NL şi în perspectivă FR), prin care se pune accent pe consolidarea dialogului bilateral şi a schimbului de informaţii, urmărindu-se astfel asigurarea unei transparenţe totale în proces şi combaterea abuzurilor împotriva lucrătorilor detaşaţi.

 

Dorim să exprimăm şi opinia că nu suntem de acord cu utilizarea pe o scară tot mai largă a sintagmei “dumping social” atunci când discutăm de detaşarea lucrătorilor europeni şi nivelurile diferite de salarizare existente între statele membre. Atragem atenţia că ne aflăm în faţa unei exploatări nefavorabile a unor termini economici, care aruncă în final o lumină negativă asupra domeniului social. Astfel, considerăm că ar fi mult mai corectă utilizarea sintagmei de “decalaj salarial:”, pentru a evita confuzia şi conotaţia negativă pe care o are expresia “dumping social”.

 

Diferenţe de salarizare care există între Statele Membre nu constituie o competiţie neloială atunci când discutăm de libera circulaţie a serviciilor, astfel încât decalajele salariale existente nu ar trebui catalogate drept “dumping social”.

 

În opinia noastră, raportat la diferitele caracteristici ale statelor membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte reglementările din domeniul relaţiilor de muncă şi salarizării, apreciem ca fiind necesară o evaluare pertinentă a potenţialelor efecte ale adoptării modificărilor textului Directivei 96/71/CE, în cadrul căreia  o atenţie sporită ar trebui acordată  riscului creşterii şomajului în unele dintre statele membre ale Uniunii Europene, luând în considerare faptul că pentru companiile care prestează servicii transnaţionale, prin mărirea cheltuielilor cu forţa de muncă, precum şi a celor de iformare,  riscul de afectare semnificativă a competitivităţii acestora este foarte ridicat.

 

Este necesar să ne asigurăm că discuţiile legate de revizuirea regulilor aplicabile în cazul detaşării transnaţionale nu ascunde, în spatele noţiunilor de „competitivitate”, „abuzuri” şi „creşterea salariilor lucrătorilor”, protecţionismul naţional, prin adoptarea unei legislaţii care va pune presiune pe angajaţi, şi în acest sens contăm pe sprijinul Comisiei Europene, în calitatea sa de gardian al Tratatelor Uniunii Europene.

 

În perioada următoare, România va definitiva şi procesul de transpunere a Directivei 2014/67/UE[2] (enforcement directive), având astfel pârghii suplimentare pentru consolidarea procesului de implementare şi monitorizare a detaşării.

 

Notă. România este în proces de finalizare a transpunerii Directivei 2014/67/UE. Legea naţională de transpunere a fost aprobată de Parlamentul naţional şi urmează să fie transmisă spre promulgare de către Preşedintele României şi ulterior spre publicare în Monitorul Oficial.

Elemente de context

Legislaţia secundară privind detaşarea lucrătorilor

În prezent reglementarea privind detaşarea transnaţională a lucrătorilor la nivel european este asigurată prin două directive europene, respectiv:

 
  • Directiva 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi
  • Directiva 2014/67/UE privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne („Regulamentul IMI”)
 

Contextul negocierilor

Propunerea de revizuire a directivei 96/71/CE a fost publicată de către Comisia Europeană (COM) în data de 8 martie 2016 ca parte a  pachetului legislativ privind mobilitatea forţei de muncă.

 

COM a fundamentat propunerea de revizuire prin necesitatea realizării unui echilibru între drepturile lucrătorilor şi libera prestare a serviciilor, cu obiectivul de a combate practicile neloiale şi de a promova principiul conform căruia aceeaşi muncă desfăşurată în acelaşi loc ar trebui să fie remunerată în mod similar.

 

Proiectul de revizuire vizează, în principal, următoarele modificări: redefinirea elementelor privind durata detaşării, modificarea normelor actuale privind remuneraţia, extinderea domeniilor de aplicare, procesul de subcontractare şi ajustarea prevederilor privind detaşarea prin agenţiile de muncă temporară.

Dosarul privind detaşarea lucrătorilor are o substanţială încărcătură politică, existând o divizare profundă a poziţiilor statelor membre pe subiect, aspect reflectat şi în negocierile din Consiliul UE şi din Parlamentul European.

 

În contextul evaluării de subsidiaritate, în luna mai 2016, 11 parlamente naţionale (România, Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania, Estonia, Bulgaria, Croaţia şi Danemarca), au adoptat avize motivate, declanşând procedura „cartonaşului galben”.

 

Cu toate acestea, Comisia a decis menţinerea textului propunerii în forma prezentată iniţial.

România a avut în permanenţă o poziţie extrem de critică pe dosar, obţinând, alături de state membre cu interese similare, ca la nivelul Consiliului directiva să rămână blocată, până în prezent neexistând o soluţie de compromis viabilă pe textul directivei.

 

Dosarul se află în negociere la nivelul Consiliului şi al Parlamentului European. În cadrul Consiliului UE, dosarul fost discutat pe durata mandatelor PRES NL şi SK, fiind înregistrate progrese limitate pe segmentele de extindere a aplicării convenţiilor colective şi privind agenţiile de muncă temporară, în timp ce aspectele privind remuneraţia, detaşarea de lungă durată şi subcontractarea rămân extrem de sensibile.

 

În mandatul PRES MT discuţiile au continuat  pe dosar, MT indicând că este interesată să urmărească îndeaproape şi definitivarea de către Parlamentul European a poziţiei sale, pentru orientarea suplimentară a discuţiilor.

 

Până în acest moment, în opinia abordarea PRES MT este una unilaterală, această luând în calcul numai opţiunile şi amendamentele statelor membre pro-revizuire. Atât RO, cât şi PL, HU, LV, CZ şi SK au exprimat în cadrul ultimei reuniuni a Grupului de lucru aspecte sociale din 22 februarie a.c. îngrijorări privind abordarea PRES MT, care a ignorat complet punctul de vedere formulat de un număr semnificativ de State Membre pe principalele blocuri tematice ale propunerii.

 

Delegaţiile au afirmat că textul propus de PRES MT nu promovează o abordare de compromis şi constituie un pas înapoi faţă de progresele înregistrate sub PRES SK.

 

La nivelul Parlamentului European dosarul este discutat în Comisia EMPL.

 

Implicaţii pentru România în cazul în care va fi adoptat proiectul de directivă de modificare a Directivei 96/71/CE, în forma propusă de COM

Propunerea prezentată de COM răspunde în totalitate solicitărilor de modificare a directivei cadru formulate de grupul like-minded din care fac parte BE, NL, LU, FR, DE, AT, SE.

 

Demersul COM de modificare a regulilor existente privind detaşarea transnaţională prin includerea unor prevederi extrem de interpretabile va conduce inclusiv la dificultăţi pentru autorităţile competente care asigură aplicarea măsurilor de control, iar situaţiile de contestare a acestor măsuri vor creşte semnificativ.

 

Deşi textul nu face referire explicită la aplicarea principiului promovat de comisarul Thyssen privind „o remuneraţie egală pentru o activitate similară desfăşurată în acelaşi loc”, prevederile propuse sunt în concordanţă cu acesta.

 

Aspectele referitoare la salarizare sunt vag definite, permiţând o interpretare extinsă, în funcţie de interesele fiecărui stat membru. Pentru companiile din România, se preconizează că prevederile vor determina un cost  suplimentar cu forţa de muncă care, adăugat obligaţiilor deja existente de acoperire a celorlalte costuri ocazionate de detaşare (cum ar fi suportarea de către prestator a costurilor cu transportul, cazarea sau masa lucrătorilor detaşaţi), va avea ca efect descurajarea prestării serviciilor transfrontaliere.

 

Adoptarea noilor reglementări privind salarizarea presupune, de asemenea, o posibilă interferenţă a UE în mecanismele de stabilire a salariului de la nivel naţional. Salariile sunt diferenţiate între lucrătorii ce desfăşoară o activitate similară în aceeaşi zonă geografică (inclusiv în aceeaşi firmă) depinzând de performanţele lucrătorului şi de situaţia economică a firmei. Totodată, principiul va afecta şi sistemele de convenţii colective care permit diferenţe salariale şi convenţii colective în acelaşi loc de muncă.

 

Redefinirea elementelor privind durata detaşării, prin limitarea la 24 de luni a normelor juridice aplicabile în prezent lucrătorilor detaşaţi, riscă să aibă implicaţii prin prisma Regulamentului Roma I privind legislaţia aplicabilă contractelor, creând incertitudine juridică pe subiect.

 

Referitor la aplicarea obligatorie a regulilor generale de detaşare, în cazul detaşării prin agent de muncă temporară, statul membru gazdă are şi în prezent posibilitatea de a impune agenţilor de muncă temporară din alte state membre aceleaşi reguli ca şi cele aplicabile agenţilor de muncă temporară naţionali. Astfel, impactul măsurii propuse de COM este neclar şi nu pare să fie adecvat scopului iniţiativei.

 
  • Parlamentul European
 

În Parlamentul European, principalele formaţiuni politice sunt în favoarea revizuirii cadrului privind detaşarea lucrătorilor, iar singurele grupuri politice care au exprimat rezerve privind oportunitatea redeschiderii discuţiilor pe subiect sunt ALDE şi ECR.

O dată cu declanşarea procedurii „cartonaşului galben”, S&D, GUE/NGL şi alte formaţiuni au emis comunicate de presă şi au transmis scrisori prin care au solicitat Comisiei să menţină propunerea de directivă în forma actuală.

Parlamentul European nu a prezentat încă poziţia sa în prima lectură asupra dosarului. Conform calendarului estimat, raportul PE va fi finalizat până în iunie 2017.

  • Partenerii sociali
 

În cazul partenerilor sociali europeni poziţiile rămân neschimbate după semnalul negativ transmis de parlamentele naţionale pe propunerea de directivă.

BUSINESSEUROPE (reprezentanţii patronatelor) a solicitat COM să retragă propunerea, apreciind că noile reglementări privind remuneraţia, detaşările de lungă durată şi subcontractarea incluse în propunerea prezentată, nu vor combate abuzurile din sistem, ci vor creşte suplimentar sarcina administrativă, vor împiedica prestarea transfrontalieră a serviciilor şi vor afecta convergenţa în UE. BUSINESSEUROPE a reafirmat că orientarea politicilor actuale de la nivel european ar trebui să fie axată pe combaterea practicilor ilegale, prin implementarea eficientă a directivei 2014/67/UE de aplicare a directivei cadru detaşarea lucrătorilor (doc. anexat).

În acelaşi timp, ETUC (reprezentanţii sindicatelor) este de părere că propunerea trebuie menţinută în forma actuală, fără a fi operate modificări, pentru a permite astfel o dezbatere democratică în cadrul procedurii ordinare legislative. Consideră că principiul subsidiarităţii este pe deplin respectat, şi evidenţiază că doar UE poate introduce reglementări echitabile privind mobilitatea companiilor şi lucrătorilor pe Piaţa Internă.

În urma demersurilor de consultare a partenerilor sociali naţionali, punctele de vedere exprimate relevă divergenţele de opinie ale acestora: 

  • Partea patronală se opune propunerii de modificare a Directivei 96/71/CE, considerând suficientă consolidarea  controlului şi a cooperării transfrontaliere în raport cu intenţia de revizuire urmărită, considerată inoportună, incompatibilă cu libertatea serviciilor şi a lucrătorilor, inaplicabilă sectorului transporturilor şi cu efecte negative asupra activităţii de prestări servicii, asupra costurilor de informare şi asupra costurilor cu forţa de muncă, în special în cazul IMM-urilor şi care va afecta locurile de muncă naţionale şi gradul de ocupare la nivelul UE.
 

Patronatele şi asociaţiile profesionale consultate au arătat că propunerea COM „va limita drastic pentru IMM-urile din România libertatea de a presta servicii pe piaţa unică, apărând astfel efecte negative semnificative, precum: reducerea activităţii unor IMM-uri şi chiar o posibilă închidere a unor întreprinderi, concedieri importante de salariaţi şi pierderea forţei calificate de muncă, reducerea veniturilor bugetare din impozite şi contribuţii sau creşterea cheltuielilor bugetare pentru ajutorul de şomaj şi pentru alte ajutoare sociale”.

  • Partea sindicală susţine de principiu iniţiativa COM[3], considerând că protecţia lucrătorilor şi creşterea veniturilor acestora ar trebui să constituie o prioritate, în contextul în care propunerile de modificare respectă autonomia de acţiune a statelor şi a partenerilor sociali în stabilirea politicilor salariale naţionale, iar condiţionările suplimentare sunt utile pentru clarificarea situaţiilor de detaşare (detaşarea pe termen lung, elementele de remunerare), cu susţinerea unui tratament egal de remunerare ca principiu de bază al concurenţei loiale, tehnologia putând sprijini prestatorii de servicii în gestionarea costurilor.
 

Comitetul Economic şi Social European nu şi-a dat încă avizul cu privire la propunere, astfel cum a fost solicitat de Comisie, în mod opţional.

Propunerile de compromis ale României

În prezent experţii RO lucrează la elaborarea unor amendamente asupra textului propus de către PRES MT, care să evidenţieze poziţia României asupra textului. Amendamentele propuse au în vedere marjele de negociere şi de retragere aprobate prin memorandum al Guvernului în cursul anului 2016.

În principal amendamentele propuse de RO vor viza:

În domeniul transportului, propunem excluderea din domeniul de aplicare al directivei a conducătorilor auto care efectuează operaţiuni de transport rutier internaţional (care include atât operaţiuni care au ca punct de încărcare/descărcare un stat membru al UE, cât şi operaţiunile de tranzit).

Cu privire la detaşarea pentru perioade mai lungi de 24 de luni, RO propune eliminarea referinţei la perioada anticipată a detaşării.

În acelaşi timp, RO va propune introducerea unei excepţii care să permită, în situaţii motivate, extinderea perioadei de 24 de luni, în baza unui acord între statul membru gazdă şi statul membru de stabilire al prestatorului de servicii.

Cu privire la remuneraţie, RO va propune, similar modelului prezentat de SK în timpul în care a deţinut preşedinţia Consiliului UE, un sistem dual în care pentru o perioadă de timp să se aplice regula salariului minim şi doar în cazul perioadelor de detaşare care depăşesc o anumită perioadă  să se aplice toate elementele de remuneraţie.

Considerăm că propunerea ar trebui să conţină prevederi echilibrate în ceea ce priveşte obligaţiile prestatorilor de servicii, dar şi obligaţiile statelor membre de informare corespunzătoare.

Astfel, RO va propune ca prestatorul de servicii să nu poată fi sancţionat în cazul în care statul membru gazdă nu a detaliat corespunzător elementele de remuneraţie aplicabile.

Totodată, RO doreşte să aducă în discuţie situaţia cheltuielile ocazionate cu transportul, cazarea şi masă, cheltuieli care reprezintă o sarcină semnificativă pentru prestatorii de servicii.

Cu privire la subcontractare, România va propune eliminarea acestui paragraf şi va prezenta argumente suplimentare în susţinerea acestei opţiuni. În cazul în care opţiunea de eliminare a acestui paragraf nu va fi susţinută, RO va propune introducerea unor prevederi care să dea posibilitatea subcontractorului să fie exceptat de la obligaţia de a garanta lucrătorului detaşat termenii şi condiţiile de la nivelul contractorului, în situaţia în care poate demonstra că acesta din urmă nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de informare.

Cu privire la extinderea aplicării la contractele colective de muncă universal aplicabile din toate domeniile de activitate, RO va propune  extinderea  obligatorie  la  un   număr  limitat  de  domenii  de  activitate, în care detaşarea se utilizează  într-un număr  semnificativ  de cazuri.

Cu privire la detaşarea prin agent de muncă temporară, RO va propune de asemenea ca întreprinderea utilizatoare să aibă responsabilitatea de a informa agentul de muncă temporară cu privire la condiţiile de muncă şi de remuneraţie aplicabile lucrătorului detaşat.


[1] a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne

[2] a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne

[3] BNS este singura organizaţie sindicală care a transmis un punct de vedere, la solicitarea MMFPSPV; celelalte 4 confederaţii sindicale nu au comunicat poziţia pe care o  susţin.